ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2022

HOTĂRÂRE

24.11.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2364/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând , asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, secția civilă, la data de 04 martie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B., C., Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, Primăria Municipiului Buzău, D., E. S.R.L. (fostă F. SRL), a contestat, în temeiul art. 712 alin. (2) și art. 443 C. proc. civ., factura RAM nr. x/12.02.2020, ce face obiectul executării silite aferentă dosarului execuțional nr. x/2021 aflat pe rolul BEJ G..

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712 alin. (2), art. 427 alin. (4) și art. 443 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3343 din 14 iunie 2022, pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, din dispozițiile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 C. proc. civ. reiese că, în cererile având ca obiect contestație la executare, competența teritorială este exclusivă, respectiv cea de la domiciliul/sediul debitorului și părțile nu o pot înlătura, iar în speță, domiciliul debitorului se află în circumscripția Judecătoriei Sector 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 1 București, prin sentința civilă nr. 8013 din 06 octombrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a apreciat că reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unei facturi, iar simpla indicare a dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ. nu poate califica cererea ca fiind contestație la executare, întrucât solicitarea reclamantului nu privește anularea unor acte de executare, pentru că nu s-a indicat vreun număr al unui dosar de executare (depunerea actelor dintr-un dosar de executare fiind urmarea unei adrese a Judecătoriei Buzău), iar obiectul cererii a fost clarificat prin precizările orale ale reclamantului în sensul că solicită anularea facturii și nu înțelege să formuleze contestație la executare.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată reprezentat de anularea facturii pentru vicii de consimțământ, transfer de proprietate și dezacordul calității, instanța a apreciat că, în speță, competența teritorială este de ordine privată și se determină potrivit dreptului comun, fiind incidente prevederile art. 107 C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că în situația în care este depășit momentul procesual al depunerii întâmpinării, prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., fără ca pârâții să invoce necompetența de ordine privată, excepția necompetenței teritoriale nu mai poate fi invocată, dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind imperative.

Astfel, instanța a arătat că neinvocarea în termenul legal a excepției necompetenței teritoriale de către pârâți are ca efect câștigarea competenței de soluționare a cauzei de către instanța judecătorească ce a fost învestită, iar dat fiind faptul că sediile unora dintre pârâți se află în municipiul Buzău, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Buzău, raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Pe de altă parte, această instanță a reținut că și în ipoteza în care s-ar aprecia că obiectul cererii este contestație la executare, deși reclamantul nu a solicitat anularea unor acte de executare ori a unei executări silite, tot Judecătoriei Buzău îi aparține competența de soluționare a pricinii, având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și aspectul că domiciliul în fapt al debitorului este situat în Buzău, așa cum reclamantul însuși a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată și oral la termenul de judecată.

Instanța a avut în vedere și exigențele principiului unicității instanței de executare și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021, prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conchizând, această instanță a observat că Judecătoria Buzău a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite împotriva debitorului, reținând calitatea sa de instanță de executare, sens în care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecata cererii în favoarea Judecătoriei Buzău.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat, în temeiul art. 712 alin. (2) și art. 443 C. proc. civ., anularea facturii RAM nr. x/12.02.2020, ce face obiectul executării silite aferente dosarului execuțional nr. x/2021 aflat pe rolul BEJ G..

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și reținând că domiciliul contestatorului este în București, iar a doua instanță reținând că, raportat la obiectul dosarului care este "anulare act autentic", norma de competență incidentă în speță este de ordine privată și nu putea fi invocată din oficiu, iar în ipoteza în care s-ar aprecia că obiectul pricinii este contestație la executare, sunt incidente considerentele deciziei RIL nr. 20/2021, respectiv principiul unicității instanței de executare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului execuțional nr. x/2021 al G., Judecătoria Buzău, secția civilă este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea 30 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea respectivă, instanța de executare a încuviințat executarea silită a mai multor facturi fiscale, printre care și factura nr. x/12.02.2020, ce face obiectul judecății, și a respins încuviințarea executării silite pentru o serie de alte facturi fiscale emise pe numele debitorului.

În atare condiții, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând pentru identitate de raționament aceste statuări și în speța de față, se reține că în ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite pentru factura nr. x/12.02.2020 a fost admisă de Judecătoria Buzău, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Buzău, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.