ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2022

HOTĂRÂRE

11.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 04.03.2022, sub numărul de mai sus, contestatorul A. a înțeles să conteste, în contradictoriu cu intimații Regia Autonomă Municipală Buzău, B. S.R.L. (fosta C. S.R.L.), Primăria Buzău, D., E. și SCPEJ F., factura RAM nr. x/02.04.2021.

În motivare, a arătat că factura este lovită de nulitate pentru leziune, dol, transfer de proprietate, are la bază un contract nul, este imposibilă executarea și există dezacord asupra calității.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 alin. (2) și art. 443 C. proc. civ., art. 94 alin. (1) și art. 427 alin. (4) C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Buzău:

Prin încheierea din data de 29.04.2022 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că se contestă titlul executoriu reprezentat de o factura fiscală ce face obiectul dosarului execuțional nr. x/2021, aflat pe rolul F., iar cererea dedusă judecății este o contestație la executare, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., astfel că revine judecătoriei de la sediul debitorului competența de soluționare a cauzei.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 București:

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința civilă nr. 6645 din 4 iulie 2022 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a unei facturi. Simpla indicare a dispozițiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ. nu poate califica cererea ca fiind contestație la executare. Solicitarea reclamantului nu privește anularea unor acte de executare, nu s-a indicat vreun număr al unui dosar de executare (depunerea actelor dintr-un dosar de executare fiind urmarea unei adrese a Judecătoriei Buzău), iar la termenul din 4 iulie 2022 obiectul cererii a fost clarificat prin precizările orale ale reclamantului în sensul că solicită anularea facturii și nu înțelege să formuleze contestație la executare.

Făcând aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, apreciind că, prin raportare la dispozițiile art. 107, art. 112, art. 113 și art. 116 C. proc. civ., este competentă instanța inițial învestită.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină, la rândul său, competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În ceea ce privește norma legală care a determinat ivirea conflictului negativ de competență, se constată că Judecătoria Buzău a reținut că fiind vorba de o contestație la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 651 C. proc. civ., iar Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 Cod procedură, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de anulare a unei facturi.

Înalta Curte reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău s-a contestat, în temeiul art. 712 alin. (2) și art. 443 C. proc. civ., factura RAM nr. x/02.04.2021, arătându-se că aceasta este lovită de nulitate pentru leziune, dol, transfer de proprietate, are la bază un contract nul, este imposibilă executarea și există dezacord asupra calității.

Prin încheierea camerei de consiliu din data de 30.12.2021, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2021, s-a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2021, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de facturile nr.: x, împotriva debitorului A., cu domiciliul în jud. Buzău, la cererea creditoarei Regia Autonomă Municipală RAM Buzău, cu sediul în jud. Buzău, în faliment reprezentată legal prin lichidator judiciar provizoriu consorțiul format din G.., cu sediul în jud. Buzău, și H.., cu sediul în str. x, București, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, pentru recuperarea sumei de 502,40 de RON, cu titlu de contravaloare a serviciilor facturate în perioada 12.12.2019-12.05.2020, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

A fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlurilor executorii arătate anterior în ceea ce privește penalizările, precum și cu privire la facturile nr.: x, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției de respingere a cererii de încuviințare silită a sumelor reprezentând penalizări, instanța a apreciat că facturile în cauză nu sunt titluri executorii și cu privire la penalități.

Din aceste împrejurări rezultă că pentru factura ce face obiectul cererii de chemare în judecată pendinte nu s-a început urmărirea silită, în privința sa cererea de încuviințare a executării silite fiind respinsă de instanța de executare.

De aceea, văzând că susținerile reclamantului nu privesc anularea unor acte de executare, ci se solicită anularea unei facturi, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil și în raport cu precizările reclamantului care a învederat Judecătoriei Sectorului 1 București că nu înțelege să formuleze contestație la executare, Înalta Curte constată că cererea de față este o acțiune formulată pe calea dreptului comun, prin care se cere anularea unui act juridic, astfel că devin incidente dispozițiile art. 107 și art. 112 C. proc. civ., competența teritorială revenind oricăreia dintre instanțele de la domiciliile sau sediile celor chemați în judecată.

Văzând că cel puțin unul dintre pârâți are sediul în Municipiul Buzău și față de opțiunea reclamantului exprimată conform art. 116 C. proc. civ., se reține că Judecătoria Buzău, inițial învestită, este instanța competentă teritorial.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.