ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la 4 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a înțeles să conteste factura nr. x/11.06.2020, emisă pentru suma de 10,60 RON, în contradictoriu cu pârâții B., C. S.R.L., Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Buzău, Primăria Municipiului Buzău, Consiliul Local Buzău, Regia Autonomă Municipală RAM Buzău, prin lichidator judiciar provizoriu D., Societatea civilă profesională a executorilor judecătorești E. și F..

În motivare, a arătat că factura este lovită de nulitate pentru leziune, dol, transfer de proprietate, are la bază un contract nul, este imposibilă executarea și există dezacord asupra calității.

În drept, a invocat dispozițiile art. 712 alin. (2), art. 443 C. proc. civ., art. 94 alin. (1) și art. 427 alin. (4) C. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 3760 din 30 iunie 2022, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a decide astfel, a reținut că obiectul pricinii îl reprezintă o contestație la executare, iar pentru stabilirea competenței teritoriale a acesteia prezintă relevanță dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din același cod, care definește instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum domiciliul debitorului se află în București, str. x, astfel cum rezultă din interogarea DEPABD, regăsită la fila x verso, în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București, a decis că revine acestei instanțe prerogativa de a soluționa pricina, cât și cererea de ajutor public judiciar, raportat la art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 8453 din 14 octombrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

A reținut, în considerente, că reclamantul a învestit instanța cu o cerere de anulare a facturii BZRAM, nr. x/11.06.2020, emisă de Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău și nicidecum a unor acte de executare, chiar dacă au fost indicate ca temei juridic dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ. Cererea de încuviințare a executării silite a fost, de altfel, respinsă pentru factura ce face obiectul cererii de chemare în judecată (având ca obiect penalități de întârziere), astfel cum rezultă din încheierea din 30.12.2021, pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă, în dosarul nr. x/2021.

A mai notat că precizările reclamantului confirmă obiectul dosarului, anume anularea unui înscris. De altfel, și la termenul de judecată din 14 octombrie 2022, acesta a arătat că acțiunea privește anularea unui înscris și că nu a formulat contestație la executare.

Instanța a constatat că, în acest caz, competența teritorială este de ordine privată și se determină potrivit dreptului comun, în temeiul art. 107 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în situația în care este depășit momentul procesual al depunerii întâmpinării, prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., fără ca pârâții să invoce necompetența de ordine privată, a reținut că excepția necompetenței teritoriale nu mai poate fi invocată, dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. fiind imperative. Astfel, neinvocarea în termenul legal a excepției necompetenței teritoriale de către pârâți are ca efect câștigarea competenței de soluționare a cauzei de către instanța judecătorească ce a fost învestită, aceasta devenind unica instanță competentă să soluționeze pricina, neavând posibilitatea de a se dezînvesti prin declinarea competenței în favoarea altei instanțe.

Pentru considerentele arătate, raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ., a fixat competența de judecare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buzău, în circumscripția căreia se află sediile unora dintre pârâți.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Chestiunea care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost dată de aprecierea diferită de către cele două instanțe a obiectului litigiului, Judecătoria Buzău reținând că este vorba despre o contestație la executare, cu aplicabilitatea dispozițiilor art. 651 și 714 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria sectorului 1 București constatând că cererea vizează anularea unui act și este în discuție o competență de ordine privată, determinată potrivit art. 107 C. proc. civ.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat anularea facturii BZRAM, nr. x/11.06.2020, emisă de Regia Autonomă Municipală "RAM" Buzău, pentru vicii de consimțământ, transfer de proprietate și dezacordul asupra calității. Notează prezenta instanță că acțiunea reclamantului nu privește anularea unor acte de executare, pentru a fi calificată drept o contestație la executare, cererea de încuviințare a executării silite fiind respinsă pentru factura respectivă, prin încheierea din 30 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/2021.

În aplicarea principiului disponibilității, reclamantul a stabilit obiectul procesului, menționând, în dosarul Judecătoriei sectorului 1 București, că cererea de chemare în judecată privește anularea unui înscris.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală – când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale – când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă – în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea acestui articol reiese că în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

Înalta Curte constată că, față de obiectul cererii deduse judecății, reprezentat de o acțiune formulată pe calea dreptului comun, prin care se solicită anularea unui act juridic, operează o competență teritorială de ordine privată, sub incidența art. 107 C. proc. civ., însă aceasta putea fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Verificând actele din dosar, se constată că au fost depuse întâmpinări de către pârâții B., Primarul Municipiului Buzău, Regia Autonomă Municipală R.A.M. Buzău și S.C. C. S.R.L., fără a se invoca excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buzău.

Așa fiind, cum legiuitorul a recunoscut, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., exclusiv pârâtului dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale a instanței, Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău nu putea, din oficiu, să invoce excepția necompetenței sale teritoriale, așa cum a dispus la termenul din 30 iunie 2022, și să se desesizeze de soluționarea pricinii. Astfel, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea de către pârâți a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Buzău a devenit competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Buzău, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.