ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 713/2023

Ședința publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuși la 08.08.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.1998 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, având în vedere că ambele părți doresc ca pârâta să nu mai aibă nicio obligație materială sau morală față de reclamantă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 735/28.11.2022, Judecătoria Buhuși a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa, reținând incidența dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și faptul că domiciliul pârâtei (din orașul Pucioasa, str. x, jud. Dâmbovița) este situat în circumscripția Judecătoriei Pucioasa. Astfel, instanța arată că, față de obiectul acțiunii, nu există derogări de la regula generală instituită de art. 107 C. proc. civ., competența instanței fiind exclusivă.

În raport de prevederile art. 131 alin. (1) și 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., instanța a reținut că este obligată să pună în discuție/verifice competența, inclusiv sub aspectul soluționării excepției de necompetență.

În motivare, instanța a reținut că obiectul material al contractului de vânzare-cumpărare dedus judecății este reprezentat de un imobil-teren și construcție, iar această împrejurare nu imprimă acțiunii caracterul unei acțiuni reale imobiliare, reclamanta înțelegând să formuleze o acțiune în răspundere contractuală, prin care se urmărește desființarea prin rezoluțiune a contractului ca efect al nerespectării culpabile a obligațiilor de către co-contractant.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 151/23.02.2023, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Buhuși, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța incidența art. 117 C. proc. civ. întrucât cererea vânzătorului în rezoluțiunea unui contract de vânzare cumpărare cu privire la un bun imobil este calificată în mod expres de art. 1368 C. civ. din 1864 (aplicabil în cauză în raport de data încheierii contractului de vânzare cumpărare) ca acțiune reală.

Pe cale de consecință, având în vedere că imobilul ce face obiectul contractului încheiat de părți este situat în oraș Buhuși (str. x), localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Buhuși, județul Bacău, Judecătoria Pucioasa a reținut că instanța căreia îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze este Judecătoria Buhuși.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși, pentru următoarele argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Buhuși și Judecătoria Pucioasa.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost cauzată de modul diferit în care cele două instanțe au determinat caracterul acțiunii ce face obiectul cauzei, Judecătoria Buhuși reținând că a fost învestită cu o acțiune în răspundere civilă contractuală, iar Judecătoria Puciosa a calificat cererea ca fiind acțiune reală.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuși la 08.08.2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.1998 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Această acțiune are natura unei acțiuni reale, față de prevederile art. 1368 C. civ. (aplicabil prezentei cauze, în raport de data încheierii contractului, 17.11.1998) potrivit cărora: "acțiunea vânzătorului pentru rezoluțiunea vânzării este reală. Cu toate acestea, vânzătorul nu se va putea prevalida de dreptul său, în contra autorității publice, nici în contra adjudecatarilor în vânzări silite, decât conformându-se, pentru acest din urmă caz, regulilor prescrise în procedură".

În raport de obiectul cererii deduse judecății se observă că finalitatea acțiunii exercitate în cauză, așa cum s-a precizat prin cererea de chemare în judecată, este readucerea imobilului în litigiu în patrimoniul reclamantei, prin constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, invocându-se neplata prețului și abuzul de folosință a bunului.

Ținând cont de această finalitate a acțiunii, prin care se valorifică un drept real imobiliar, respectiv un drept de proprietate, în cauză devin incidente dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora cererile privitoare la imobile se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Cum art. 117 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la locul situării imobilului, respectiv Buhuși, str. x, jud. Bacău.

De asemenea, în determinarea competenței, Înalta Curte reține statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuși.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.