ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 49/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 2 decembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. și C., să constate că a intervenit prescripția dreptului pârâților de a solicita executărea silite a sultei în cuantum de 48.226 RON stabilită prin sentința civilă nr. 2924/19.05.2010 a Judecătoriei Focșani, definitivă și irevocabilă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința civilă nr. 594/24.03.2022 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sfantu Gheorghe, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Focșani.

A reținut instanța incidența art. 117 alin. (1) C. proc. civ. și faptul că sulta a cărei executare se solicită a fi constatată ca prescrisă, a fost stabilită pentru egalizarea loturilor partajate-accesoriu, ca urmare a atribuirii, în natură, către reclamantă a unui teren situat în Vidra, jud. Vrancea, ce nu se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sfantu Gheorghe.

Prin sentința nr. 8507/21.10.2022, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfantu Gheorghe, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Judecătoria Focșani a reținut că dreptul pârâtului la sultă este un drept de creanță, iar nu un drept real, chiar dacă derivă dintr-o acțiune reală imobiliară. Faptul că acest drept de creanță s-a născut ca urmare a sistării indiviziunii asupra unui imobil aflat în coproprietatea reclamantului și pârâtului nu îl transformă într-un drept real. Acțiunea în constatarea intervenirii prescriptiei dreptului de a obține executarea silită a obligației de plata a sultelor nu constituie o acțiune reală imobiliară pentru a fi incidente dispozițiile art. 117 C. proc. civ., respectiv pentru a se reține competența instanței de la locul situării imobilului, fiind aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, față de această calificare a acțiunii ca fiind una personală ce atrage competența instanței de la domiciliul pârâtului, se reține și că neinvocarea acestei excepții de ordine privată de către pârât în fața instanței anterior sesizate, a dus la consolidarea competenței instanței aleasă de reclamant, sens în care instanța a analizat incidența art. 130, art. 208 alin. (2), art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, instanța a reținut că necompetența teritorială de ordine publică (așa cum a fost configurată de instanța anterioară raportat la caracterul real al acțiunii de constatare a prescripției sultei) poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii. Instanța a analizat atât ipoteza reglementată de art. 131 alin. (1), cât și ipoteza reglementată de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. și a concluzionat în sensul că, în cauză, ambele momente au fost depășite, fiind acordate mai multe termene de judecată, iar efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfantu Gheorghe, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea reclamantei A. prin care a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția dreptului pârâților B. și C. de a solicita executarea silită a sultei în cuantum de 48.226 RON stabilită prin sentința civilă nr. 2924/19.05.2010 pronunțată în dosarul nr. x/2008 de către Judecătoria Focșani.

Cele două instanțe și-au declinat reciproc competența în raport de natura dreptului pârâtului, respectiv drept real sau drept de creanță, precum și în raport de caracterul normei de competență încălcată.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competență verifică modul în care atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență au fost respectate.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii" iar potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Pe cale de consecință, C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența teritorială, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

În cauză, pârâții B. și C. nu au depus întâmpinare, deși au fost legal citați cu această mențiune și nu s-au prezentat în fața instanței investită inițial, iar în fața Judecătoriei Focșani s-au prezentat la termenul de judecată din 14 octombrie 2022, lăsând la apreciarea instanței soluționarea excepției necompetenței teritoriale invocată din oficiu.

Din succesiunea termenelor de judecată și din cuprinsul încheierilor de ședință rezultă că la primul termen de judecată (17 februarie 2021) Judecătoria Sfantu Gheorghe a reținut că procedura de citare este legal îndeplinită, însă a verificat competența abia la termenul din 8 decembrie 2021 și a prorogat punerea în discuție a excepției necompetenței teritoriale după depunerea unor înscrisuri de către reclamantă, sens în care instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepție, la termenul din 23.02.2022.

În situația în care prima instanță invocă excepția necompetenței sale după momentul procesual reglementat expres de art. 131 C. proc. civ., instanța ulterior învestită își poate declina competența în favoarea primei instanțe, cu motivarea că această instanță a devenit competentă să soluționeze cauza. Așadar, efectul neinvocării în termen a excepției necompetenței teritoriale constă în stabilirea competenței în favoarea instanței sesizate (consolidarea în mod definitiv a competenței instanței pe rolul căreia a fost introdusă acțiunea).

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Judecătoriei Sfantu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.