ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1545/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului C., decedat la data de 28 mai 2009, în localitatea Ostrov, și defuncta D., decedată la data de 13 martie 2013 în localitatea Ploiești, constând în suprafața de 15.000 m.p. terenuri situate în extravilanul comunei Cîmpineanca, județul Vrancea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1590 din data de 13 martie 2023, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focașani.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a făcut aplicarea prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ. și, reținând că terenul ce face obiectul cauzei este situat în comuna Cîmpineanca, județul Vrancea, a apreciat că în speță competența de soluționare a cererii aparține Judecătoriei Focșani, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul în litigiu.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 5885 din data de 7 septembrie 2023, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, Judecătoria Focșani a apreciat că instanța competentă a soluționa litigiul se stabilește în raport de prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2) al aceluiași articol și cu cele art. 116 din același act normativ.

A reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, ultimul domiciliu al defunctului C. a fost în localitatea Ostrov, județul Constanța, iar ultimul domiciliu al defunctei D. a fost în localitatea Ploiești, județul Prahova, astfel că, în speță, competența de soluționare a pricinii ar reveni instanțelor de la ultimele domicilii ale defuncților.

Prin urmare, a constatat că reclamanta A. a introdus acțiunea la instanța competentă, respectiv Judecătoria Ploiești, instanță în favoare căreia a declinat competența de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Ploiești și Judecătoria Focșani și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două judecătorii cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Ploiești a dat eficiență prevederilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la locul situării imobilului în litigiu, în timp ce, Judecătoria Focșani a făcut aplicarea art. 118 C. proc. civ., apreciind că, în cauză, competența aparține judecătoriei învestite de către reclamantă și în cărei circumscripție teritorială se află ultimul domiciliu al defunctei D..

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile în suprafață totală de 15.000 m.p., situate în extravilanul comunei Cîmpineana, județul Vrancea, potrivit cotelor ce le revin.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat că părțile din prezentul proces au dobândit în proprietate comună, prin efectul succesiunii legale, terenurile menționate în cerere.

A menționat că, prin Titlul de proprietate nr. x din ianuarie 1994, emis de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vrancea, a fost reconstituit în favoarea numiților C. și D., în calitate de moștenitori ai defunctului E., dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 1 ha și 5.000 m.p. teren, situată în comuna Cîmpineanca, județul Vrancea.

În ceea ce îl privește pe defunctul C., a precizat că succesoarele în drepturi ale acestuia sunt F. (soția) și D. (mama).

A arătat că F. a decedat, iar moștenitorul acesteia este G. (succesor în drepturi al lui C., pe cota moștenită de la F.), care, la rândul său, a decedat, iar unicul moștenitor al acestuia este pârâtul B..

În ceea ce o privește, reclamanta a arătat că este succesoarea defunctei D., aspect care a fost stabilit prin Certificatul de moștenitor nr. x din data de 6 august 2020.

Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune, se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Totodată, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, în cazul unor atare cereri care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, sunt deopotrivă competente instanțele ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți.

În speță, din situația de fapt expusă, rezultă că starea de indiviziune asupra terenurilor cu privire la care poartă litigiul rezultă din moșteniri deschise succesiv, astfel cum s-a arătat anterior, părțile fiind succesorii ultimilor defuncții G. și, respectiv, D..

Ca atare, în cauză nu este incidentă regula stabilită de art. 117 alin. (1) C. proc. civ., aspect ce reiese din aplicarea alin. (3) al aceluiași articol, raportat la situația de fapt dedusă judecății, indiviziunea rezultând din succesiune.

Prin urmare, instanța competentă a soluționa prezenta cerere de partaj judiciar se stabilește potrivit normei înscrise la art. 118 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar reclamanta, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 din același act normativ, a învestit în mod legal instanța de la ultimul domiciliu al defunctei D. (care este în localitatea Ploiești, potrivit certificatului de deces, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Ploiești), fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Astfel, față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2023.