ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 359/2023

Ședința publică din data de 1 martie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă în data de 06 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. B. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., obligarea acestora să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren intravilan arabil, în suprafață de 7.200 mp, situat în Bolintin Deal, județul Giurgiu, având număr cadastral x și CF nr. x.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 563 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul A. a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 85 din 15 iunie 2021, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția puterii de lucru judecat, invocate de pârâtul A.; a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtul A.; a respins solicitarea reclamantei de încuviințare a probei cu interogatoriu și a probei cu martori; a respins acțiunea, în contradictoriu cu pârâtul A., ca urmare a existenței autorității de lucru judecat; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 1239 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 577A din 07 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul reclamantei împotriva sentinței; a anulat în tot sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pârâtul A..

În opinia recurentului, Tribunalul Giurgiu s-a raportat corect la considerentele sentinței pronunțate de judecătorie în litigiul anterior, analizându-le prioritar pe acelea care exprimau esența hotărârii, respectiv cele care demonstrau că, în realitate, s-a soluționat o acțiune în revendicare.

Hotărârea invocată trebuie privită în "spiritul" său, nu dintr-o perspectivă formalistă, care să aibă în vedere strict modul de formulare și "litera" acesteia.

Or, studiind hotărârea, se observă că elementele prezentate de aceasta sunt specifice acțiunii în revendicare. Este consemnat că, față de solicitările apelantului din respectivul dosar, instanța a considerat că se impune o recalificare a acțiunii, motiv pentru care a și cerut suplimentarea taxei la valoare.

Prin urmare, nu are relevanță cum și sub ce formă a început litigiul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, câtă vreme, în final, cauza a fost recalificată, prin prisma faptelor și susținerilor reclamantului, ca fiind o acțiune în revendicare.

Astfel, Judecătoria Bolintin Vale, prin sentința civilă nr. 348/2016, a comparat titlurile - mecanism specific acțiunilor în revendicare, nicidecum acțiunilor posesorii și a decis că: "instanța constată, prin urmare, că actul de proprietate al reclamantului este mai bine caracterizat (...) astfel că va dispune admiterea acțiunii (...)". Titlul de proprietate al recurentului a fost intabulat în anul 2008, față de cel al reclamantei, care a fost intabulat în anul 2013.

Mai mult, deși cererea de chemare în judecată nu a avut denumirea exactă a unei acțiuni în revendicare, pe parcursul judecării cauzei, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 348/2016, instanța a calificat cererea ca fiind una în revendicare.

Acest aspect a fost consemnat în mod expres astfel: "întrucât reclamantul a solicitat în concluzii pe fond compararea titlurilor de proprietate ale părților, instanța a procedat la o recalculare a taxei de timbru datorată de reclamant, pe care îl va obliga la plata diferenței de taxă de timbru la valoarea terenului revendicat".

Concluzionează recurentul că se specifică, clar, că este vorba despre un teren revendicat, ceea ce nu se poate întâmpla decât într-o acțiune în revendicare.

Faptul că instanța a soluționat, finalmente, acțiunea ca fiind una în revendicare este relevat și de dispozitivul sentinței civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale: "obligă să lase reclamantului posesia (...)".

Dispozitivul corespunde, procedural, petitului acțiunii. Or, dispozitivul din cazul nostru este tipic acțiunilor în revendicare, ceea ce denotă faptul că instanța a judecat acțiunea ca fiind una în revendicare.

Este adevărat că aceasta a pornit ca fiind o acțiune posesorie, însă instanța a recalificat-o, ceea ce este recunoscut inclusiv prin dispozitiv: "admite acțiunea modificată".

Recurentul învederează că, inclusiv la ultimul termen de judecată din fața Judecătoriei Bolintin Vale, din dosarul nr. x/2014, avocata recurentului a solicitat, în mod expres, recalificarea acțiunii, ca fiind una în revendicare, ceea ce vine și în sprijinul dezbaterilor de până la acel moment și în sprijinul intenției recurentului de la acel moment.

Ca atare, este inadmisibil ca o parte, care s-a judecat pe o acțiune calificată ca fiind o acțiune în revendicare și a pierdut, fiind respins apelul său, prin care a criticat soluția în cauză, să inițieze un litigiu distinct în care tinde, în mod evident, la rejudecarea aceluiași obiect litigios, sub toate aspectele, părțile fiind și ele aceleași.

Referitor la hotărârea pronunțată ulterior, în apelul împotriva sentinței civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, anume decizia nr. 77/2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, recurentul precizează că nu numai hotărârea definitivă, ci și hotărârea instanțelor de fond are autoritate de lucru judecat, chiar dacă autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri este relativă, pentru că depinde de soluția care se va da în calea de atac.

În speță, sentința civilă nr. 348/2016 și-a consolidat autoritatea de lucru judecat, căci instanța de apel a respins apelul formulat, prin decizia nr. 77/2018.

Deși decizia Tribunalului Giurgiu nr. 77/2018 a fost pronunțată în apel, sentința civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale este cea care expune cu adevărat raționamentul care a stat la baza întregului dosar.

În cazul în care, totuși, raționamentul din sentința civilă nr. 348/2016 ar fi fost eronat, apelul ar fi fost respins și sentința civilă menționată ar fi fost anulată - ceea ce nu s-a întâmplat, deci raționamentul Judecătoriei Bolintin Vale a fost corect.

Or, concluzia care se desprinde din această succesiune de elemente este că, în ciuda mențiunilor succinte din decizia Tribunalului Giurgiu nr. 77/2018, aceasta a validat, de fapt, sentința civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, în întregul ei și cu toate elementele care au dus la soluția decisă prin respectiva sentință.

Astfel, apreciază recurentul că este corect de susținut că sentința civilă nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză.

A nega efectul sentinței civile nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, privită în esența ei, ar însemna o încălcare a prevederilor legale naționale, precum și a jurisprudenței constante a CEDO, care a statuat că "unul din elementele fundamentale ale superiorității dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, între altele, ca soluția dată și rămasă definitivă să nu mai fie repusă pe rol (Brumărescu c. României). În virtutea acestui principiu nici una dintre părți nu este abilitată să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii doar în scopul obținerii unei reexaminări a cauzei și o nouă decizie despre acest subiect. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere pe același subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu se pot face derogări de la acest principiu decât dacă există motive substanțiale și imperioase care o cer (Riabykh c. Rusiei), situație neîndeplinită în cauză.".

Așadar, este adevărat că hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o cerere posesorie nu are autoritate judecătorească într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului, doar că, în cazul de față, dincolo de orice formulare textuală, se desprinde, din sentința civilă nr. 348/2016, concluzia că aceasta a soluționat o acțiune în revendicare.

În data de 24 octombrie 2022 intimata-reclamantă B. S.A, prin lichidator judiciar C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă invocă faptul că dosarul nr. x/2014, purtat anterior între părți, nu a avut ca obiect o acțiune în revendicare, ci o acțiune posesorie.

Conform dispozițiilor art. 1005 alin. (1) C. proc. civ.: "hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleași părți și întemeiată pe aceleași fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului."

Mai arată că acțiunea formulată de pârâtul A. în cadrul dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Bolintin Vale a fost întemeiată pe procedura ordonanței președințiale și pe acțiunea posesorie, conform dispozițiilor C. proc. civ. și care au ca scop protejarea aparenței de drept și a posesiei, nicidecum tranșarea litigiului privind dreptul de proprietate asupra terenului.

Contrar argumentelor recurentului, calificarea acțiunii în litigiul anterior ca fiind posesorie, rezultă din considerentele deciziei nr. 77/2018 a Tribunalului Giurgiu, în care s-a stabilit faptul că sentința nr. 348/2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, produce efecte în limitele prevăzute de lege, precum și faptul că prima instanță nu a statuat asupra unei acțiuni în revendicare, ci exclusiv asupra faptei de deposedare, în conformitate cu prevederile art. 949 și urm. C. civ. și prin urmare, nu s-a dezlegat problema proprietății.

De asemenea, a arătat și că susținerile recurentului, potrivit cărora, odată respins apelul, sentința civilă nr. 348/2016 și-a consolidat autoritatea de lucru judecat, sunt eronate, întrucât tind să ignore hotărârea instanței de apel, care a calificat acțiunea, în mod expres, ca fiind una posesorie.

Concluzionează că autoritatea de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., se raportează la considerentele hotărârii prin care litigiul a fost tranșat definitiv.

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-reclamante.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, având în vedere apărările intimatei-reclamante, în sensul neîncadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi reținută critica formulată, întrucât recurentul-pârât susține că instanța de apel a aplicat greșit cerințele privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, încălcând, astfel, normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Analizând criticile formulate, se constată că, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul-pârât pretinde, în esență, în raport de statuările din sentința civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, pronunțată în dosarul nr. x/2014, că instanța de apel a reținut greșit că în prezenta cauză nu ar fi incidentă excepția autorității de lucru judecat, astfel cum statuase prima instanță, prin admiterea acestei excepții.

În susținerea criticii, recurentul-pârât a invocat că prin sentința civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale a fost admisă cererea sa în revendicarea terenului în suprafață de 8.054 mp, situat în localitatea Bolintin Deal, județul Giurgiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cea dintâi cauză.

Recurentul-pârât pretinde că hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2014 se opun, cu autoritate de lucru judecat în procesul pendinte, în care intimata-reclamantă tinde la rejudecarea aceluiași obiect litigios, din moment ce urmărește chiar punerea în discuție a dreptului de proprietate asupra aceluiași imobil.

Critica este nefondată.

Prin prevederea cuprinsă în art. 431 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia: "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", a fost reglementat efectul negativ al autorității de lucru judecat, în sensul că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză între litigiul anterior și noua pricină dedusă judecății.

Cu alte cuvinte, în conformitate cu aceste dispoziții legale, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție aceeași pretenție, pe care să o opună aceleiași părți și invocând același temei juridic.

Se constată, contrar susținerilor recurentului-pârât, că, în mod corect, a reținut instanța de apel că, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 431 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, pentru a putea opera funcția negativă a lucrului judecat.

În speță, în procesul pendinte, intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 563 C. civ., obligarea recurentului-pârât și a intimatei-pârâte să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren intravilan arabil, în suprafață de 7.200 mp, situat în localitatea Bolintin Deal, județul Giurgiu, având număr cadastral x și CF nr. x.

Pe de altă parte, în litigiul anterior, formulat inițial pe calea ordonanței președințiale și modificat ulterior, recurentul-pârât din prezenta cauză a formulat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă din prezenta cauză, o cerere privind tulburarea de posesie, demolarea construcției nelegal edificate și evacuarea de pe terenul în litigiu.

Cererea a fost motivată de existența unei suprapuneri între terenul recurentului-pârât și cel aflat în proprietatea intimatei-reclamante, precum și de existența unei fapte de tulburare de posesie și de edificare nelegală a unei construcții de către intimata-reclamantă din prezenta cauză, fiind soluționată potrivit dispozițiilor art. 951 și urm. C. civ.

În acest sens, prin decizia nr. 77 din 31 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2014, definitivă, Tribunalul Giurgiu a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că, deși argumentele instanței fondului sunt și în sensul preferinței titlului reclamantului, instanța nu a statuat asupra unei acțiuni în revendicare, ci exclusiv asupra faptei de deposedare, în conformitate cu prevederile art. 949 și urm. C. civ., prin urmare nu s-a dezlegat problema proprietății, criticile formulate în această privință nefiind fondate.

În considerarea normei de drept prevăzute de dispozițiile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească menționată beneficiază de autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește chestiunea tranșată în respectivul proces, respectiv fapta intimatei-reclamante din prezenta cauză de a fi tulburat posesiunea recurentului-pârât din prezenta cauză și de a fi executat pe teren lucrări neautorizate.

Astfel, în mod corect a considerat instanța de apel, prin raportare la considerentele deciziei nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, că litigiul purtat anterior între părți a avut ca obiect o acțiune posesorie, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile recurentului-pârât, în sensul că, prin respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale, considerentele din cuprinsul acesteia, privitoare la calificarea litigiului ca fiind reprezentat de o acțiune în revendicare, s-au consolidat, cu autoritate de lucru judecat, nu pot fi primite.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (4) C. proc. civ.: "când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie."

Astfel, sentința civilă nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale s-a bucurat doar de o autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia.

Odată cu pronunțarea deciziei nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, autoritatea de lucru judecat atașată considerentelor deciziei instanței de apel primează, dat fiind faptul că cele statuate de către Judecătoria Bolintin Vale cu privire la obiectul cauzei au fost clarificate, în mod expres, prin decizia din apel.

Este adevărat că prin respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale această hotărâre a dobândit caracter definitiv, însă, în limitele statuate prin decizia instanței de apel, autoritatea de lucru judecat definitivă fiind atașată dispozitivului sentinței, precum și considerentelor decisive ale soluției, astfel cum se regăsesc ele în cuprinsul deciziei din apel.

Drept urmare, interpretarea recurentului-pârât, care tinde la analizarea unitară a sentinței Judecătoriei Bolintin Vale, într-un mod individual și separat de considerentele deciziei Tribunalului Giurgiu, este eronată.

Ordinea juridică impune ca statuările din cuprinsul unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță de control judiciar să prevaleze în raport cu cele din hotărârea instanței inferioare, iar nu invers.

Astfel, prezumția de adevăr judiciar, care se regăsește la fundamentul autorității de lucru judecat, are valoare absolută în relația dintre părți doar în limitele statuărilor jurisdicționale din cadrul ansamblului hotărârilor judecătorești pronunțate în respectiva cauză.

În acest context, în care a fost clarificat obiectul acțiunii judiciare din cea dintâi pricină, purtată între recurentul-pârât și intimata-reclamantă, în mod judicios a apreciat instanța de apel că, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, prima instanță s-a raportat în mod greșit exclusiv la o parte din considerentele sentinței Judecătoriei Bolintin Vale, fără a da nicio relevanță deciziei din apel.

În consecință, având în vedere aspectele reținute, cu caracter definitiv, prin decizia nr. 77 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Giurgiu, în legătură cu clarificarea naturii juridice a litigiului purtat inițial între recurentul-pârât și intimata-reclamantă, de acțiune posesorie, Înalta Curte constată că hotărârile judecătorești pronunțate în cel dintâi litigiu nu pot fi opuse, cu autoritate de lucru judecat, în procesul de față, dat fiind obiectul distinct al prezentei cauze, de acțiune în revendicare.

Suplimentar celor menționate anterior, se constată că acțiunile posesorii au ca particularitate definitorie faptul că, pe calea unei asemenea acțiuni, se pune în discuție și este apărată exclusiv posesia, ca stare de fapt, fără a avea relevanță și fără a fi necesar să se analizeze dacă reclamantul din respectiva acțiune posesorie este și titularul unui drept real asupra imobilului în litigiu, întreaga verificare jurisdicțională și dezlegările oferite rezumându-se exclusiv la starea de fapt a posesiei.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 1005 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleași părți și întemeiată pe aceleași fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului."

Pentru aceste considerente se impune respingerea, ca neîntemeiate și a argumentelor recurentului-pârât privitoare la incidența, în speță, a dezlegărilor Curții Europene a Drepturilor Omului date prin hotărârea pronunțată în cauza Brumărescu împotriva României, nr. 28.342/95, prin care s-a statuat că soluția dată de către instanțe, în mod definitiv, oricărui litigiu să nu mai fie supusă unei noi judecăți (par. 62) și prin hotărârea pronunțată în cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, prin care s-a statuat că principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat (par. 52), din moment ce, dată fiind lipsa identității între cele două pricini, prin prezenta cauză nu se tinde la repunerea în discuție a chestiunilor litigioase soluționate definitiv prin sentința nr. 348 din 08 martie 2016 a Judecătoriei Bolintin Vale.

Date fiind cele menționate anterior, se constată că motivele de casare, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, în speță nefiind încălcată regula non bis in idem (nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori pentru aceeași pricină), consacrată prin dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele anterior redate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 577A din 07 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.