ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II - a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal în data de 26 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe U.A.T. Comuna Vlădești, prin Primar și pe B., solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 246.845 RON și a cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1707 C. civ., precum și art. 1, art. 11 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

La data de 09 noiembrie 2015, pârâtul B. a formulat cerere de chemare în garanție a următoarelor persoane: C., D. și E., solicitând instanței să dispună admiterea cererii de chemare în garanție și pe cale de consecință, obligarea acestora la plata sumelor solicitate de reclamant.

Prin cererea modificatoare din 28 martie 2016, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Primarului Comunei Vlădești, care este emitentul, respectiv semnatarul autorizației de construire, în baza căreia a fost edificată casa ce face obiectul contractului obiect al litigiului, dar și semnatarul procesului-verbal de recepție a lucrării.

Prin încheierea nr. 40 din 30 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și a fost trimis dosarul la secția I civilă a Tribunalului Vâlcea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, în data de 25 aprilie 2016, sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 11 mai 2018, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, față de împrejurarea că reclamanta a intrat în insolvență, astfel cum rezulta din extrasul de pe portalul Tribunalului Vâlcea depus la dosar, a dispus citarea în cauză a reclamantei, prin lichidator judiciar C.I.I. F..

Prin cererea din 21 iunie 2018, lichidatorul judiciar, C.I.I. F., a menționat că își însușește cererea de chemare în judecată formulată în cauză de către reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1201 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu pârâții B., U.A.T. Vlădești și Primarul Comunei Vlădești.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul B., în contradictoriu cu chemații în garanție C., D. și E..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei U.A.T. Comuna Vlădești și pârâtului Primarul Comunei Vlădești cheltuieli de judecată în cuantum de 15.760 RON, fiind respinsă cererea pârâtului B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admisă excepția netimbrării și a fost anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, societate în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1201 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5000 RON, către pârâta U.A.T. Comuna Vlădești și pârâtul Primarul Comunei Vlădești, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 25 februarie 2022.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că, dintr-o eroare materială, s-a consemnat în apelul pe care 1-a declarat că societatea, aflată în insolvență, este reprezentată de un administrator special (fostul administrator statutar), în condițiile în care, prin încheierea nr. 55 din 02 aprilie 2018, Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii falimentului față de societatea reclamantă, dizolvarea debitoarei și ridicarea dreptului de administrare, fiind desemnat, în calitate de lichidator judiciar și de unică persoană cu drept de administrare, Cabinetul Individual de Insolvență F..

Astfel, societatea trebuia citată prin lichidator, iar dacă instanța de apel era nelămurită cu privire la persoana care a declarat apelul, avea obligația de a stabili dacă reclamanta a înțeles să declarare apel prin reprezentantul legal, pentru a determina în mod corect cadrul procesual și obligațiile ce revin părților, inclusiv cea cu privire la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste motive, recurenta a considerat că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii.

În susținerea motivului de recurs circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că instanța a anulat apelul declarat de reclamantă, ca netimbrat, deși art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că: "toate acțiunile și cererile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Dat fiind faptul că apelul reclamantei a fost declarat de lichidator, calea de atac era scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în cauză nefiind incidente dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, ci prevederile Legii nr. 85/2014, care reprezintă legea specială și care se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

Concluzionând, recurenta a învederat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel.

În cauză nu s-au formulat întâmpinări.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în data de 15 iulie 2022, potrivit dovezilor aflate la dosar, nefiind depuse puncte de vedere la raport de către părți.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a stabilit termen de judecată în ședință publică, la data de 26 ianuarie 2023, ora 9:00, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, se apreciază că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu prioritate, se impune a fi menționat că instanța de apel a procedat în mod corespunzător în privința obligației prevăzute de art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta fiind citată la sediul lichidatorului judiciar pe întreaga durată a procesului în faza procesuală a apelului, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la fila x – dovadă semnată de primire chiar de către lichidator, fila x și fila x, motiv pentru care va înlătura criticile recurentei privitoare la lipsa citării recurentei, prin lichidator.

În schimb, Înalta Curte consideră fondată critica recurentei cu privire la existența unei culpe a instanței de apel privitoare la stabilirea corectă a cadrului procesual în cauză și ca urmare a acestui fapt, a obligației achitării taxei judiciare de timbru de către recurenta, aflată în faliment încă din faza judecății în primă instanță.

Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, exista dovada deschiderii procedurii insolvenței față de recurentă și a ridicării dreptului de administrare al administratorului statutar, astfel cum rezultă din extrasul de la fila x din volumul Tribunalului Vâlcea.

Ulterior, prin încheierea Tribunalului Vâlcea din 11 mai 2018, s-a dispus citarea în cauză a lichidatorului judiciar, iar prin cererea din 21 iunie 2018, lichidatorul a declarat că își însușește cererea de chemare în judecată formulată în cauză de către reclamantă.

În contrarietate cu cele arătate anterior, se constată că apelul declarat în cauză de către reclamantă a fost semnat de către administratorul special, fără drept de administrare conform încheierii nr. 55 din 02 aprilie 2018 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de recurentă.

În acest cadru, deveneau incidente prevederile art. 22 alin. (2) coroborate cu art. 479 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, chiar și în apel, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, scop în care, judecătorul este în drept să le ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Prin urmare, rolul activ al judecătorului, principiu fundamental al procesului civil consacrat de art. 22 C. proc. civ., se referă, inclusiv, la folosirea tuturor mijloacelor legale pentru stabilirea corectă a cadrului procesual și a situației de drept aplicabile cererilor părților.

Lipsa de rol activ în stabilirea corectă și completă a naturii juridice aplicabile cererii de apel formulate de către reclamanta, aflată în procedura insolvenței, cu privire la incidența sau nu a cazului de scutire reglementat de art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, este demonstrată în prezenta cauză prin aceea că instanța de apel a omis să analizeze într-o manieră legală și completă ansamblul cererilor formulate de către părți și efectele juridice decurgând din acestea.

Înalta Curte constată că recurenta, prin lichidator judiciar, a fost citată pentru termenul de judecată din 14 decembrie 2021, cu mențiunea că are obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3021 RON, astfel cum rezultă din dovezile de la filele x din volumul Curții de Apel Pitești.

Obligația de a face dovada achitării taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile în justiție este stabilită cu valoare de regulă prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, excepțiile de la această regulă fiind reprezentate de acele cereri introduse la instanțele judecătorești care sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru "în cazurile anume prevăzute de lege".

În lumina normelor juridice menționate, concluzia care se impune este aceea că achitarea taxei judiciare de timbru constituie o condiție care interesează însăși legalitatea și limitele învestirii instanței spre a soluționa raportul juridic litigios, plata acestei taxe impunându-se a se efectua – ca regulă - anticipat soluționării litigiului.

Sancțiunea netimbrării unei cereri de chemare în judecată este explicit stabilită prin art. 197 C. proc. civ. în sensul că: "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Cu toate acestea, sancțiunea anulării cererii pentru neîndeplinirea obligației de a achita taxa judiciară de timbru nu va opera în ipoteza în care este incident un caz legal de scutire de la obligația plății taxei judiciare de timbru.

Astfel, potrivit art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, "Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru."

În egală măsură, potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru."

Raportat la aceste exigențe legale și la caracterul imperativ al normelor care le instituie, trebuie reținut că, în condițiile în care s-a constatat că reclamanta se afla, încă din faza judecății în fața primei instanțe, în procedura insolvenței și aceasta a fost citată în tot cursul apelului, prin lichidator judiciar, se impunea a fi dezlegat, cu prioritate, de către instanța de apel aspectul datorării sau nu a taxei judiciare de timbru de către recurentă, în conformitate cu prevederile art. 22 C. proc. civ., referite anterior.

Totodată, se cuvine a se menționa că recurenta a transmis instanței de apel cererea din 14 decembrie 2021, prin care a învederat, în mod expres, faptul că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, anterior citate, astfel că nu datorează o taxă judiciară de timbru.

Deși acest înscris a fost recepționat de către Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în data de 14 decembrie, la ora 12:31, fiind transmis prin poștă electronică de către recurentă (dovada la fila x din volumul instanței de apel), nu a fost luat în considerare la deliberarea și pronunțarea deciziei recurate.

Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. civ.: "după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă", însă, dat fiind caracterul determinant al cererii recurentei în lămurirea cadrului procesual și al naturii juridice a cererii de apel, instanța avea la dispoziție remediul procedural prevăzut de art. 400 C. proc. civ., care permite repunerea cauzei pe rol în ipoteza în care sunt necesare lămuriri noi.

Mai mult, potrivit art. 183 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen."

Sub acest aspect, este aplicabilă mutatis mutandis dezlegarea obligatorie statuată prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și circumstanțelor factuale concrete din litigiul pendinte.

Prezintă relevanță, în contextul analizat, considerentele care au legătură cu problema privitoare la înregistrarea înscrisului transmis prin poștă electronică, în chiar ziua judecării cauzei, în special asupra acelora cuprinse în paragrafele 115 – 117 și 120, care au următorul conținut:

"115. Împrejurarea că, în ipoteza transmiterii actelor de procedură prin fax sau poștă electronică, data și ora depunerii acestora nu sunt certificate în modalitatea clasică a înregistrării și atestării acestei operațiuni în ipoteza depunerii acestora în alt loc decât la sediul instanței - de către serviciile de poștă sau curierat ori de către administrația locului de deținere, respectiv de unitatea militară -, ci sunt cele atestate de faxul sau calculatorul instanței, nu poate constitui un argument care să justifice înlăturarea de la aplicare a prezumției legale instituite prin art. 183 alin. (1) din C. proc. civ.

Drept urmare, pentru identitate de rațiune cu considerentele redate anterior, Înalta Curte constată că, odată recepționată cererea referită, în data de 14 decembrie 2021, la ora 12:31, aceasta ar fi trebuit luată în considerare de către instanța de apel în soluționarea cauzei.

Este relevant, în acest sens, inclusiv faptul că pronunțarea deciziei recurate a avut loc la un moment ulterior, astfel cum rezultă din mențiunea cuprinsă pe minută, privitoare la ora pronunțării deciziei, 13:39 .

De aceea, Înalta Curte apreciază că reprezintă expresia unei incorecte aplicări a legii de procedură, de către instanța de apel, neluarea în considerare a cererii recurentei din 14 decembrie 2021, în condițiile în care aceasta exista la dosarul cauzei, la un moment anterior pronunțării hotărârii recurate.

Este, așadar, incident cazul de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză.

Prin criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care constituie legea specială, în raport cu legea generală reprezentată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, fiind aplicabilă scutirea de la obligația achitării taxei judiciare de timbru, având în vedere că recurenta se afla la data formulării cererii de apel în procedura insolvenței.

În prealabil, se impune precizarea că, la acest moment, Înalta Curte nu poate exercita un control de legalitate, prin aplicarea prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., asupra acestei chestiuni litigioase, în lipsa existenței unui raționament juridic al instanței de apel privitoare la aplicabilitatea, respectiv inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor legale indicate în cererea recurentei, anterior referită.

Revine instanței de apel, cu ocazia rejudecării, obligația de a pune în dezbaterea contradictorie a părților cererea recurentei din 14 decembrie 2021, în conformitate cu prevederile art. 14 coroborate cu art. 224 C. proc. civ., să o califice juridic, iar ulterior să dispună asupra acesteia.

Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte urmează a dispune, în temeiul prevederilor art. 496 și art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei, aceleiași instanțe, pentru a fi rejudecată în apel.

În etapa rejudecării, urmează a fi lămurită natura juridică aplicabilă apelului reclamantei prin prisma obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, date fiind precizările acesteia din cuprinsul cererii din 14 decembrie 2021, ținând seama atât de criticile formulate de reclamantă, de apărările și de precizările opuse de pârâți, cât și de ansamblul probelor ce au fost administrate în derularea procesului și eventual, a celor care vor fi administrate ca efect al necesității rezultate din dezbateri.

Pentru aceste motive, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, va fi admis, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, prin lichidator C.I.I. F., împotriva deciziei civile nr. 5326 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2023.