ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 390/2018

Ședința publică din data de 15 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea sub nr. x/2017 reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. și a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei:

În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1528 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3158/12.06.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cererea, obiect al dosarului nr. x/2017, a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 25.07.2017.

La termenul din 13.11.2017, instanța a rămas în pronunțare pe excepția invocată din oficiu a necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, amânând pronunțarea, succesiv, pentru 27.11.2017, 07.12.2017, respectiv pentru 13.11.2017.

Prin sentința civilă nr. 8970 din 13.12.2017 pronunțatăde Judecătoria Sectorului 5 București, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea.

S-a constatat totodată ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut în considerentele evocatei sentințe, că în raport de obiectul cauzei dedus judecății, răspundere civilă delictuală, sunt incidente normele de competență teritorială relativă.

Cum pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, deși ar fi avut această posibilitate, față de alegerea de competență făcută de părți prin clauza pct. 16 din contractul încheiat, alegerea făcută de reclamantă la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, această instanță a devenit exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 07.02.2017 și repartizată aleatoriu la Completul 7.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 133 din Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. pentru a fi obligată pârâta:

În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 1528 și urm. C. civ.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar în considerarea dispozițiilor art. 116 din Noul C. proc. civ., instituie titularul dreptului la opțiune, în sensul că interesul ocrotit prin normele de competență teritorială alternativă aparține reclamantului, de așa manieră încât, el este cel care decide care va fi instanța sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Același articol invocat, imprimă și caracterul irevocabil al dreptului de opțiune al reclamantului, în sensul că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Pe de altă parte, competența teritorială este reglementată de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență. Astfel, necompetența relativă poate fi invocată, pe de o parte, numai de partea în favoarea căreia a fost instituită acea normă de competență, iar, pe de altă parte, in limine litis, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Cum pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritorială la prima instanță la primul termen de judecată, iar reclamanta și-a exprimat alegerea prin introducerea acțiunii la Judecătoria Râmnicu - Vâlcea, această instanță a devenit exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Prin urmare, cum reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria Râmnicu Vâlcea, ca instanță în circumscripția căreia își are sediul social al societății, în considerarea dispozițiilor art. 116 din Noul C. proc. civ., această instanță de judecată este competentă să judece prezenta cauză.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte constată că, Judecătoria Râmnicu - Vâlcea este competentă să soluționeze pricina, situație în raport cu care va înainta dosarul la această instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.