ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2025

Ședința publică din data de 01 iulie 2025

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată din data de 01.07.2024, înregistrată sub numărul x/2024 pe rolul Judecătoriei Râmnicu - Vâlcea, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 3.078,92 RON, reprezentând daune-interese moratorii constând în dobândă legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, calculate la suma de 7.410 RON cu care a fost executată silit în mod nelegal în dosarul de executare nr. 55/2020 aflat pe rolul B.E.J. C., executarea fiind anulată prin sentința civilă nr. 4375/03.05.2022 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1940/24.11.2023 a Tribunalului București. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată pentru soluționarea prezentului demers judiciar.

În drept, a invocat următoarele dispoziții legale: art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1530 - 1531, art. 1535 C. civ. și O.G. nr. 13/2011.

2.1. Prin sentința civilă nr. 42 din data de 13 ianuarie 2025 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecata rezultă că intenția reclamantei a fost de a se restabili, în integralitate, situația anterioară executării silite, prin obligarea pârâtului la dobânda legală și rata inflației, acestea fiind accesorii debitului solicitat în cadrul dosarului nr. x/2021 și cu privire la care s-a dispus întoarcerea executării silite, astfel că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a prezentei cauze, ca instanță de executare și care a dispus, de altfel, întoarcerea executării silite.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a I civilă prin sentința civilă nr. 3996 din data de 17 aprilie 2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a constatat existența conflictului negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului.

În motivarea sentinței civile de declinare a competenței, instanța a reținut că reclamantul a înțeles să solicite obligarea pârâtului la plata sumei de 3.078,92 RON, întemeindu-și cererea pe dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, și a făcut mențiunea expresă că nu a înțeles să sesizeze instanța în temeiul dispozițiilor art. 724 C. proc. civ., solicitând suma respectivă pe cale principală.

În consecință, în raport cu obiectul cererii, instanța a reținut că reclamantul a sesizat Judecătoria Râmnicu Vâlcea, care este competentă teritorial conform art. 107 C. proc. civ., în condițiile în care pârâtul are domiciliul în comuna Bujoreni, sat Olteni, nr. 375, județul Vâlcea.

II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale instanțelor cu privire la calificarea obiectului acțiunii deduse judecății.

Astfel, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a apreciat că reclamanta a înțeles să învestească instanța cu o cerere de întoarcere a executării, iar nu cu o acțiune în pretenții, formulată pe calea dreptului comun, iar Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că acțiunea dedusă judecății este o acțiune în pretenții, iar nu o veritabilă cerere de întoarcere a executării.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că reclamanta a fost executată silit pentru suma totală de 7.410 RON, de către pârâtul B.. În urma admiterii contestației la executare formulate de către reclamantă, prin sentința civilă nr. 4375/03.05.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1940/24.11.2023 a Tribunalului București, s-a dispus întoarcerea executării silite, fiind obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 7.410 RON, ce a făcut obiectul executării silite, precum și să îi achite suma de 1300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 21.03.2024, pârâtul B. a achitat întregul debit de 8.710 RON, conform dispozițiilor hotărârii mai sus menționate.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 3.393 RON, reprezentând daune interese moratorii constând în dobândă legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, calculate la suma de 7.410 RON cu care a fost executată silit în mod nelegal în dosarul de executare nr. 55/2020, pentru perioada cuprinsă între data executării sumei și data restituirii acesteia de către pârât.

Elementele acțiunii sintetizate anterior reflectă faptul că pretențiile deduse judecății nu au făcut obiectul executării silite și, implicit, nici al cererii de întoarcere a executării ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București, fiind formulate de reclamantă în temeiul răspunderii civile delictuale, în scopul reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a nelegalei executări silite la care a fost supusă.

Prin urmare, suma solicitată pe calea prezentei acțiuni este distinctă de cea care a făcut obiectul întoarcerii executării silite, instanța nefiind învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 723 C. proc. civ., ce ar fi intrat în competența de soluționare a instanței de executare, ci cu o acțiune de drept comun în cadrul căreia reclamanta tinde să obțină un titlu executoriu pentru suma de 3.393 RON solicitată cu titlu de daune interese moratorii.

În aceste circumstanțe, competența de soluționare a cererii se determină după regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Cum domiciliul pârâtului este în comuna Bujoreni, sat Olteni, județul Vâlcea, instanța competentă teritorial, conform 107 C. proc. civ. este Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, domiciliul pârâtului fiind situat în circumscripția primei instanței investite de către reclamantă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iulie 2025.