ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2023

Ședința publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a cerut anularea actului administrativ individual "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 3" emis de pârât, înregistrat cu nr. x/22.08.2014, referitor la Contractul de finanțare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888, prin care s-a impus reducerea procentuală de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu A. S.R.L. și reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. și C. S.A..

Prin sentința nr. 182/31.10.2018, Curtea de Apel Ploiești a admis cererea reclamantei, anulând decizia nr. 300/06.10.2014 a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, cu obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a contestației administrative. Instanța a constatat că prin decizia menționată a fost greșit respinsă, pe temeiul autorității de lucru judecat, contestația reclamantei împotriva Informării referitoare la cererea de plată nr. x, prin care s-au aplicat cele două reduceri procentuale anterior enunțate.

Prin decizia nr. 4056/18.09.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursurile declarate de ambele părți împotriva sentinței nr. 182/2018, pe care a casat-o, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de recurs a constat că este greșit raționamentul primei instanțe, conform căruia s-ar fi aflat în imposibilitate de a proceda la soluționarea pe fond a cererii și, totodată, a reținut nemotivarea sentinței cu referire la desființarea notei de neconformitate nr. x/2014, pct. 21.3 prin care s-a aplicat o corecție de 5% pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013.

Prin sentința civilă nr. 42 din 10 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia de soluționare a contestației administrative nr. 300/06.10.2014 și Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x cu nr. de înregistrare x/22.08.2014, respectiv reducerea procentuală de 25% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011 și reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/30.07.2013, aplicate în cererea de plată nr. 3.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare arată că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită legii, dar și cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Decizia nr. 300/06.10.2014 și Informarea nr. x/22.08.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată(C. pen.) nr. 3 au fost emise în cadrul proiectului având cod SMIS 7888 cu denumirea "Reabilitare și modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea și modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană a Municipiului Târgoviște, județul Dâmbovița".

Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 300/06.10.2014, a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Informării, aplicând principiul autorității de lucru judecat.

S-a avut în vedere că, urmare a neregulilor constatate în urma verificării procedurilor de achiziție pentru cele două contracte de achiziții au fost întocmite două note de neconformitate:

• nr. 13539/22.04.2014 pentru contractul de servicii de asistență tehnică nr. 3852/1357/14.02.2011;

• nr. 23168/28.04.2014 pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013.

Prin Informarea nr. x/22.08.2014 privind cheltuielile aprobate în Cererea de plată (C. pen.) nr. 3, cu ocazia primei solicitări la plată privind cheltuielile efectuate de beneficiar în cadrul celor două contracte, beneficiarul a fost încunoștințat despre sancțiunile aplicate, respectiv reducerile procentuale, pentru motivele de fapt și de drept cuprinse în Notele de neconformitate în precedent enunțate, atașate informării.

Un argument principal reținut de instanța de fond pentru admiterea acțiunii îl constituie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în cadrul dosarului x/2014 Însă, ceea ce nu a observat instanța este faptul că dosarul x/2014 a avut ca obiect doar anularea notei de neconformitate nr. x/28.04.2014, nu și a notei de neconformitate x/22.04.2014. Cu toate acestea, instanța a aplicat autoritatea de lucru judecat în privința ambelor note de neconformitate.

Mai mult, prin sentința nr. 39/17.02.2015 Curtea de Apel Ploiești a admis în parte cererea UAT Târgoviște și a anulat în parte Decizia nr. 221/11.07.2014, pentru capetele de contestație 2.3 și 3, precum și nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru punctul 21.3, privind respectarea propunerii tehnice și existența prejudiciului și a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în rest a Informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, precum și a Notei de neconformitate nr. x/2014. Sentința a rămas definitivă prin decizia nr. 2337/4.06.2018 a ICCJ SCAF.

În aceste condiții, se poate constata că actul administrativ principal prin care a fost stabilită reducerea procentuală a fost anulat numai parțial, cu referire expresă și strictă la punctele 2.3 și 3 din contestație și la punctul 21.3 din nota de neconformitate, nicidecum în totalitate, cum greșit a reținut instanța de fond.

Prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile cauzei, reducerea procentuală fiind aplicată în conformitate cu art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, iar nu potrivit art. 21.

Art. 27 din H.G. nr. 875/2011 se referă la diferența dintre corecțiile financiare și reducerile procentuale.

Astfel, întrucât abaterile au fost constatate înainte de efectuarea plăților către beneficiar, au devenit incidente prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, iar instanța a reținut eronat că Informarea nr. x/22.08.2014 nu cuprinde motivarea măsurilor aplicate. Măsura reducerii procentuale în situația constatării unei abateri de la legislația în materia achizițiilor publice se dispune prin notă de neconformitate, iar nu prin informările privind soluționarea cererilor de rambursare/plată.

Măsura reducerii procentuale aplicate prin notă de neconformitate se reține etapizat, respectiv de fiecare dată când beneficiarul depune cereri de rambursare/plată, pe măsură ce se execută contractul de achiziție.

Deci, nota de neconformitate conține descrierea abaterii și prevederile legale încălcate, iar prin informările aferente fiecărei cereri de rambursare/plată, nu se mai procedează la verificarea procedurii de achiziție, reducerea procentuală stabilită prin notă aplicându-se asupra tuturor acestor cereri.

În aceste condiții de fapt și de drept, în mod greșit instanța de fond a constatat nemotivarea actelor administrative atacate.

În cauză, prin Informarea nr. x/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în CR nr. 3, s-a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului x/14.02.2011 încheiat cu D. S.R.L. (devenită A. SRL), potrivit Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014.

În urma soluționării contestației administrative formulate de reclamanta, prin Decizia nr. 221/11.07.2014, s-a dispus desființarea Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 și refacerea acesteia, respectiv desființarea în parte a Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu privire la reducerea procentuală.

Punerea în executare a Deciziei 221/11.07.2014 s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x/22.10.2014, comunicată reclamantei prin adresa nr. x/24.10.2014.

La cererea de plata nr. x, ca urmare a desființării Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 și ca urmare a refacerii acesteia prin Nota de neconformitate nr. x/22.10.2014, reclamanta a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 44/17.02.2015 de admitere a contestației, cu desființarea notei de neconformitate și dispunerea refacerii acesteia.

Ca urmare a emiterii noii Note de neconformitate nr. x/03.04.2015 (elaborate în urma deciziei de soluționare nr. 44/17.02.2015), UAT Târgoviște a depus contestație, respinsă prin Decizia nr. 259/11.09.2015 în ceea ce privește contractul de servicii de asistență tehnică nr. 3852/1357/14.02.2011, decizie ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Este de precizat faptul ca în cadrul acestui dosar, instanța de fond a menținut constatările de la pct. A și C ale notei de neconformitate nr. x/03.04.2015.

Prin Informarea nr. x/17.11.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a menținut măsura aplicării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziție publică de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. și C. S.A., "conform informare CR 3".

Prin Informarea nr. 86.426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în CR nr. 3, s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului x/30.07.2013, conform Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014.

În urma soluționării contestației administrative formulate de reclamantă, prin Decizia nr. 221/11.07.2014 s-a dispus desființarea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 și refacerea acesteia, respectiv desființarea în parte a Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală și refacerea acesteia.

Punerea în executare a Deciziei 221/11.07.2014 s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014, comunicată UAT Târgoviște la data de 16.10.2014.

La cererea de plată nr. x, ca urmare a Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014, UAT Târgoviște a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 44/17.02.2015 de admitere a contestației cu desființarea Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014 (refăcute) și refacerea acesteia cu aplicarea reducerii procentuale conform temeiului legal în vigoare la data emiterii actului intern.

Astfel, abaterea pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013 a fost constatată prin emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/04.07.2016.

Împotriva acesteia, reclamanta a formulat contestație administrativă, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 281/09.09.2018, decizie ce a făcut obiectul unui alt litigiu, respectiv dosarul nr. x/2017, soluționat definitiv în sensul menținerii actelor contestate.

În raport de cele menționate, atât timp cât Informarea atacată se raportează la acte administrative menținute de instanțele judecătorești, soluția instanței de fond este greșită.

Instanța de fond nu a procedat la examinarea fondului, deși prin decizia de casare s-a dispus în mod special acest obiectiv.

Instanța de fond, deși a constatat că în dosarul x/2014 s-a desființat în parte nota de neconformitate x/28.04.2014 (în ceea ce privește abaterea referitoare la respectarea propunerii tehnice), rămânând însă alte două abateri, extrapolează această admitere în parte și trage concluzia greșită că actul principal prin care s-au stabilit reducerile a fost desființat.

În ceea ce privește nota de neconformitate nr. x/28.04.2014, raționamentul instanței este unul contrar actelor existente la dosar și de neînțeles.

Concret, instanța constată că prin Decizia 221/11.07.2014 s-a dispus desființarea notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru nemotivare, motiv pentru care nu mai există o reducere procentuală în cauză, în condițiile în care prin Decizia 221/11.07.2014 s-a dispus desființarea și refacerea notei. Prin urmare, abaterea nu a dispărut, așa cum a reținut instanța de fond.

Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, actele refăcute au făcut obiectul altor dosare, unul fiind menținut definitiv de instanța judecătorească, iar celălalt menținut în privința a două abateri (hotărârea nu este definitivă).

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul susține greșit că hotărârea primei instanțe nu ar fi motivată, sentința cuprinzând analiza tuturor aspectelor cauzei.

De asemenea, greșit se susține că soluția de admitere a cererii de anulare nu se raportează corect la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2015. Nota de neconformitate nr. x/2014 a fost refăcută pentru pct. 21.1 și 21.2, însă nu și pentru pct. 21.3, pentru care instanța de judecată a dispus anularea.

Anularea acestui punct echivalează cu desființarea notei cu privire la aplicarea corecției de 5% pentru contractul de lucrări nr. x/30.07.2013, ceea ce atrage nulitatea actelor subsecvente, respectiv reținerea corecțiilor din cererile de plată.

Recurentul a arătat că urmare a deciziei nr. 221/2014 a fost refăcută nota de neconformitate, noua notă având nr. 23168/14.10.2014. Însă, noua notă nu respectă dispozițiile instanței, fiind menținută corecția care a fost înlăturată prin hotărâre judecătorească.

Așadar anularea irevocabilă a pct. 21.3 din notă reprezintă desființarea parțială a notei de neconformitate nr. x/2014, respectiv raportat la corecția de 5%. Acest aspect atrage și desființarea tuturor actelor subsecvente care stabilesc această corecție.

Instanța a reținut corect și nemotivarea actelor administrative atacate întrucât notele de neconformitate au fost anulate, astfel că nu pot fi menținute niciuna dintre reducerile procentuale aplicate.

Recurentul susține greșit că în raport de prevederile art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 nu era obligat la motivarea actelor atacate. Motivarea actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate a acestuia unanim acceptată.

Recurentul susține că prin Informare s-au aplicat reducerile procentuale stabilite prin actele administrative principale definitive, însă nu arată care sunt aceste acte definitive, în condițiile în care refacerea ulterioară a actelor administrative nu era posibilă din punct de vedere juridic și, ca atare, reducerile procentuale aplicate sunt nelegale.

Prin decizia nr. 300/2014, recurentul-pârât a respins contestația reclamantei pentru autoritate de lucru judecat, comportându-se ca o instanță de judecată și ignorând împrejurarea că art. 430 și următoarele din C. proc. civ. vizează doar hotărârile judecătorești, nu și deciziile emise de autoritățile publice în activitatea de soluționare a contestațiilor.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată fondat pentru următoarele argumente:

Obiectul acțiunii în anulare de față îl reprezintă actul administrativ individual "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 3", înregistrat sub nr. x/22.08.2014, referitor la contractul de finanțare nr. x/2011. Conform acestei Informări, la cererea de plată nr. x adresată de reclamantă s-a aplicat o reducere de 25% din valoarea contractului nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu societatea A. S.R.L. (fostă D. SRL) și alta de 5% din valoarea contractului nr. x/30.07.2013 încheiat de reclamantă cu Asocierea B. S.A. și C. S.A..

Aplicarea acestor două reduceri procentuale la valoarea cheltuielilor aprobate a fost contestată prin cererea introductivă, cerere care a fost îndreptată, totodată, și împotriva deciziei nr. 300/2014 de soluționare a contestației administrative adresate de reclamantă față de Informare.

Instanța de fond a reținut, în rejudecare, că în dosarul nr. x/2014 s-a constatat că prin decizia administrativă de soluționare a contestației nr. 221/2014 a fost desființată în parte Informarea nr. x/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, cu dispunerea refacerii actului. Astfel, instanța a considerat că, dacă actul principal prin care s-au stabilit reducerile procentuale a fost desființat, nici Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x cu nr. de înregistrare x/22.08.2014 nu poate rămâne în ființă, impunându-se anularea ei.

De asemenea, instanța a reținut că a intrat în puterea lucrului judecat anularea deciziei nr. 221/2014 a MDRAP (pentru capetele de contestație nr. 2.3 și 3) și anularea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 pentru pct. 21.3, nelegalitatea acestora producând consecințe și asupra reducerilor procentuale la care se referă informarea atacată.

A mai reținut instanța de fond că informarea atacată nu cuprinde motivarea măsurilor aplicate.

Cu privire la reducerea procentuală de 25% stabilită prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014, instanța de fond a constatat că nota de neconformitate a fost desființată prin decizia nr. 221/2014 pentru lipsa motivării, cu obligația de refacere, astfel că nici această reducere procentuală nu poate fi menținută.

În privința deciziei de soluționare a contestației nr. 300/2014, Curtea a constatat că prin aceasta s-a reținut greșit autoritatea de lucru judecat întrucât deciziile administrative nu se bucură de o astfel de autoritate.

Deși recurentul-pârât a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., din cuprinsul criticilor dezvoltate prin cererea de recurs nu se decelează aspecte de nemotivare sau motivare contradictorie a sentinței recurate. Dimpotrivă, criticile se axează pe greșita aplicare a normelor de drept substanțial, coroborată cu valorificarea eronată a soluțiilor pronunțate în litigii anterioare purtate între aceleași părți cu privire la măsurile de reduceri procentuale/corecții aplicate celor două contracte de achiziții, derulate de reclamantă sub auspiciile contractului de finanțare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888.

Analizând recursul prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția din sentința recurată, de anulare a Informării nr. 62061/28.08.2014 privind situația cheltuielilor aprobate prin cererea de plată nr. x, este pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În primul rând, nu se poate reține nemotivarea Informării, câtă vreme aceasta, în concordanță cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu art. 27 din H.G. nr. 875/2011, nu face decât să aplice asupra cererii de plată nr. x adresate de reclamantă reducerile procentuale stabilite anterior de autoritatea pârâtă prin două note de neconformitate, respectiv prin nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 și prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014.

Motivarea reducerilor procentuale se regăsește în notele de neconformitate care au stabilit aceste măsuri, în conformitate cu prevederile art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011, acte administrative de asemenea atacate de reclamantă.

În al doilea rând, instanța de fond a reținut greșit că respectivele reduceri procentuale ar fi fost desființate, cu consecința că nici Informarea nr. x/22.08.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, care pune în aplicare aceste reduceri în cererea de plată menționată, nu ar mai putea fi menținută în ordinea juridică, pe principiul potrivit căruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent.

Măsurile administrative de stabilire a reducerilor procentuale la valoarea contractelor de achiziții încheiate de reclamantă cu A. S.R.L. și cu Asocierea B. S.A. și C. S.A. subzistă și în prezent, desființarea lor fiind reținută eronat de către prima instanță.

Astfel, în ceea ce privește reducerea procentuală de 5% aplicată la valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea B. S.A. și C. S.A. prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014 se constată următoarea situație juridică:

În dosarul nr. x/2014, reclamanta a solicitat anularea notei de neconformitate menționate (care reține mai multe nereguli, la pct. 21.3 referindu-se la propunerea tehnică și existența prejudiciului), anularea în parte a deciziei nr. 221/2014 de soluționare a contestației administrative, prin care au fost respinse capetele 2.3 și 3 din contestație și anularea Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Prin decizia nr. 221/2014, în contestația administrativă, se desființase în tot nota de neconformitate nr. x/22.04.2014 și în parte nota de neconformitate nr. x/28.04.2014.

Prin sentința nr. 39/17.02.2015 a Curții de Apel Ploiești -SCAF, rămasă definitivă prin decizia nr. 2327/04.06.2018 a ÎCCJ-SCAF, instanța a respins, ca fiind fără obiect, cererea de anulare a Informării și a notei de neconformitate nr. x/2014, în măsura în care acestea au fost deja desființate prin decizia nr. 221/2014 și a analizat pe fond cererea de anulare a deciziei nr. 221, în măsura în care cuprindea soluția administrativă de respingere a capetelor 2.3 și 3 din contestația reclamantei, precum și a pct. 21.3 al notei de neconformitate nr. x/2014.

Instanța a anulat decizia nr. 221 în privința soluției date capetelor 2.3 și 3 din contestație, precum și pct. 21.3 al notei de neconformitate, reținând, în esență, aceeași nemotivare a actului administrativ primar referitor la aplicarea reducerii procentuale, care fusese reținută prin decizia nr. 221/2014 în soluționarea celorlalte capete de contestație, consecința fiind obligația de refacere a actului administrativ primar de aplicare a reducerii procentuale.

Acest aspect rezultă cu claritate din motivarea sentinței în care s-a arătat că nulitatea pentru nemotivare nu poate afecta numai parțial nota de neconformitate, corecția financiară de 5% fiind individulizată de emitent pentru trei pretinse încălcări ale legislației în materia achizițiilor publice, dintre care două (pct. 21.1 și pct. 2) au fost desființate prin decizia nr. 221/2014.

Din actele dosarului nu rezultă parcursul administrativ ulterior al acestei corecții/reduceri procentuale, care nu a fost desființată definitiv, ci cu obligarea organului emitent al notei de neconformitate la reluarea procesului de analiză a neregulilor.

Recurentul a arătat că procedura administrativă s-a finalizat prin emiterea notei de constatare a neregulilor și aplicare a corecției nr. 61948/04.07.2016.

Din dosarul nr. x/2017 rezultă că prin nota de constatare ultim menționată s-a aplicat contractului nr. x/30.07.2013 o corecție de 10% pentru neregula utilizării unor criterii de selecție restrictive.

Prin sentința nr. 18/31.01.2018 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia nr. 552/2021 a ÎCCJ-SCAF, s-a respins cererea de anulare a notei de constatare a neregulilor anterior menționată. Rezultă, astfel, că această corecție a fost menținută definitiv.

Ca atare, aplicarea măsurii reducerii procentuale în cererea de plată nr. x are acoperire într-un act administrativ definitiv care stipulează o corecție mai mare decât cea aplicată prin Informarea atacată.

În ceea ce privește reducerea procentuală de 25% stabilită la valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat cu A. S.R.L. (fostă D. SRL) prin nota de neconformitate nr. x/22.04.2014, se constată următoarea situație juridică:

Urmare a desființării notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 prin decizia de soluționare a contestației nr. 221/11.07.2014, cu obligarea organului emitent al notei de neconformitate la reluarea analizei asupra neregulilor constatate, s-a emis nota de neconformitate nr. x/22.10.2014, la rândul său desființată prin decizia de soluționare a contestației administrative nr. 44/2015, cu aceeași obligație de reluare a procedurii de verificare a condițiilor de legalitate și regularitate a cheltuielii.

Ulterior a fost emisă nota de neconformitate nr. x/03.04.2015, prin care contractului de prestări servicii anterior menționat i s-a aplicat o corecție de 100%. Aceasta a fost atacată, odată cu decizia de soluționare a contestației nr. 259/2015, în dosarul nr. x/2016.

Prin sentința nr. 171/12.10.2018 au fost respinse cererea de anulare a deciziei nr. 259/2015, în ceea ce privește soluționarea capetelor 1 și 3 din contestație și cererea de anulare a notei de neconformitate nr. x/03.04.2015 în ceea ce privește constatările de la pct. A și C. Or, această soluție de respingere definitivă a cererii de anulare privește, așa cum rezultă din considerentele sentinței, și corecția financiară de 100% aplicată contractului de prestări servicii prin nota de neconformitate nr. x/03.04.2015.

Ca atare, se reține că nota de neconformitate nr. 13539 așa cum a fost refăcută la data de 03.04.2015, aplică contractului de prestări servicii încheiat cu A. S.R.L. (fost D. SRL) o corecție, rămasă definitivă, mai mare decât valoarea reducerii procentuale reținute conform Informării atacate în prezenta cauză.

În concluzie, Informarea nr. x/22.08.2014, atacată în prezenta cauză, aplică reduceri procentuale la cele două contracte, care sunt stabilite prin note de neconformitate/stabilire nereguli rămase definitive și, ca atare, nu este incident motivul de anulare a acestei informări reținut de prima instanță, respectiv anularea actului administrativ principal, care ar atrage și anularea actului subsecvent.

Cât privește decizia de soluționare a contestației nr. 300/2014, deși aceasta se referă greșit la așa-zisa autoritate de lucru judecat a deciziei de soluționare a contestației nr. 221/2014, relevant este că motivul respingerii contestației administrative a fost acela că stabilirea măsurilor de reduceri procentuale a avut loc prin notele de neconformitate, care au făcut obiectul altor căi de atac administrative, în care s-au pronunțat decizii asupra cărora autoritatea administrativă nu ar mai fi putut reveni. Acest aspect este, în esență, corect reținut. Cu privire la reducerile procentuale/corecțiile respective, reclamanta a urmat căile de atac prevăzute de lege, pronunțându-se hotărârile definitive anterior amintite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței civile nr. 42 din data de 10 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.