Decizia nr. 2378/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 aprilie 2015, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat: (i) anularea, în tot, a actului administrativ "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x/22.07.2014 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/23.07.2014, referitor la Contractul de finanțare nr. x/22.08.2011, cod SMIS 7888, și a Deciziei nr. 292/19.09.2014 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. comunicată cu adresa nr. x/31.10.2014 înregistrată la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/13.11.2014; (ii) anularea reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat cu S.C. A. S.R.L. și anularea reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A., aplicate prin actul administrativ individual "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x/22.07.2014 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/23.07.2014. 1.

Prin sentința civilă nr. 211 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene și a dispus anularea actului administrativ "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2" referitor la contractul de finanțare nr. x/22.08.2018 și a Deciziei nr. 292/19.09.2014. Totodată, a dispus anularea reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat de reclamantă cu S.C. A. S.R.L., precum și anularea reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A., aplicate prin actul administrativ individual "Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 2". A luat act de faptul că reclamanta va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate. 1.

Prin decizia nr. 3516 din 16 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare, a admis recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 211 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 1.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, la data de 11 octombrie 2022, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*. 1.

Prin încheierea din 25 aprilie 2023, prima instanță a introdus în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, în raport de prevederile art. 39 C. proc. civ. și art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 170/2022. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 114 din 13 iunie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene; (ii) a anulat în tot Decizia 292/19.09.2014 și în parte Informarea x/22.07.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x pentru sumele neeligibile și TVA de la punctele 1, 2 și 3; (iii) a respins ca neîntemeiate cererile de anulare a punctului 4 din informarea x/22.07.2014 și a reducerilor de 25% din valoarea contractului x/14.02.2011 și de 5% din valoarea contractului x/30.07.2013. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 114 din 13 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată. În motivarea recursului se arată, în esență, după prezentarea pe larg a stării de fapt următoarele: Hotărârea cuprinde motive contradictorii pe care le indică punctual: "- (pagina 9, paragraful 2) inițial, instanța reține că, (...) prin "Informarea nr. x/22.07.2014" privind situația cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2, UAT a fost informată că a fost autorizată această cerere de plată conform OP nr. x, nr. 7737, nr. 7738 din 22.07.2014, se impune recuperarea pronunțării, întrucât cheltuielile neeligibile de la pct. 1, 2, 3 și 4 din actul menționat relevate la explicații din informare, reprezintă reduceri procentuale de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x/14.02.2014 cu TVA și reduceri procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013, implicit în "informarea nr. x/05.05.2014 (...); - (pagina 9, paragraful 4) ulterior, instanța reține că, (...) se impune a observa că abaterile de la legislația achizițiilor publice au fost identificate și sancționate prin emiterea notelor de neconformitate nr. x/28.04.2014 și nr. y/22.04.2014 fiind stabilit un cuantum total al reducerilor procentuale aplicate celor două contracte (25% c. de servicii și 5% c. de lucrări) (...) "informările" reprezintă aprobarea/neaprobare cheltuielilor efectuate de Beneficiar, respectiv plăți parțiale ale celor două contracte, fiind acte de executare, împotriva cărora se poate face contestație numai sub aspectul măsurilor de executare: sume, respectiv calculul reducerii procentuale (...); - (pagina 9, paragraful 5) în continuare, instanța reține că, (...) "Informarea nr. x/22.07.2017" privind situația cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2 este actul de executare emis în baza celor două note de neconformitate nr. x/28.04.2014 și nr. y/22.04.2014, fără ca Ministerul să analizeze eligibilitatea sumelor solicitate la plata/rambursare din punct de vedere al legalității, regularității și conformității, procedând la neautorizarea acestor plăți prin punerea în executare a celor două reduceri procentuale aplicate (25% și 5%) din contractele evidențiate anterior, reduceri ce se regăsesc în notele de neconformitate precizate, care la 22.07.2014 nu mai existau în ordinea juridică, fiind desființate prin Decizia nr. 221111.07.2014, emisă de autoritatea publică odată cu admiterea contestației Beneficiarului promovată împotriva "Informării nr. 86426/05.05.2014", prin care s-a dispus refacerea celor două note de neconformitate, precum și a "Informării (inițiale) nr. 86426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în CR nr. 3 (...); - (pagina 9, ultimul paragraf) conchide instanța că, (...) la data de 22.04.2014 actele administrative nu mai existau în materialitatea tor, fiind desființate în procedura administrativă prin Decizia nr. 221111.07.2014 (dar în condițiile refacerii acestora, implicit a "Informării nr. 86426/05.05.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în CR nr. 3", prin "Informarea ulterioară și subsecventă nr. 51653/'19.09.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2"), Curtea constată că este afectată în parte, legalitatea acesteia din urmă, nemaiexistând baza legală pentru a nu fi aprobată plata sumelor din C. pen. nr. 2 (deci nici bani pentru plata acestei cereri), prin punerea în executare a celor două reduceri procentuale (...); - (pagina 10, paragrafele 1 și 2) deși, instanța admite că, (...) Ministerul ar fi putut să nu autorizeze plata sumelor din C. pen. nr. 2 (ca urmare a admiterii contestației și dispunerii refacerii actului cu un altul nou) (.,.), totuși, aceeași instanță apreciază eronat ca, (...) autoritatea publică ar fi trebuit sa analizeze eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva legalității, regularității și conformității, cum nu a procedat, fiind afectată în parte, legalitatea "Informării nr. 51653I22.07.2014 pentru sumele declarate neeligibile și TVA (...) mai mult, instanța concluzionând că, (...) la data emiterii "Informării nr. x.07.2014", celălalt act ("Informarea nr. x/05.05.2015) care trebuia refăcut, cât și notele de neconformitate nr. x/22.04.2014 și nr. 23168/'28.04.2014, au fost desființate atât administrativ cât și pe cale judiciară prin sentința civilă nr. 39/17.02.2015 rămasă definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2014, apreciază că, punerea în executare a reducerilor procentuale ar fi fost imposibil de pus în aplicare (...); - (pagina 10, paragrafele 4 și 6) contradictorie este și aprecierea instanței potrivit căreia, (...) în "Informarea nr. x/22.07.2014" privind situația cheltuielilor aprobate în C. pen. nr. 2, nu se specifica explicit și fără echivoc (obiecție preluata de ta Reclamantă) pe baza de înscrisuri justificative, care sunt cheltuielile efectuate și declarate de Beneficiar, aferente celor două contracte de servicii și de lucrări care nu respectă condițiile de legalitate, realitate, regularitate, conformitate, stabilite de normele și reglementările comunitare și naționale, sau specificațiile contractuale (...), deși, ulterior, la următorul paragraf conchide că, (...) nu pot fi primite susținerile UAT potrivit cărora cele două reduceri procentuale aplicate de autoritatea publica regăsite în "Informarea nr. x/27.07.2014 atacată, sunt nelegale câtă vreme nu există atașată nicio notă de neconformitate a acestui act, întrucât reducerile procentuale în discuție nu au fost aplicate prin "Informarea" contestată, ci prin notele de neconformitate care reprezintă acte administrative, în prezenta cauză instanța nefiind învestită cu anularea acestor acte administrative, ci cu anularea unui act de executare reprezentat de respectiva Informare (...); - (pagina 11, penultimul paragraf, înainte de dispozitivul Hotărârii) la fel de contradictorii sunt și aspectele reținute conclusiv de prima instanță, care vizează pe de o parte, faptul că, (...) nu se poate susține fundamentat că s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil, UAT nefiind împiedicat la judecarea cauzei sate, aceasta învestind instanța cu litigiul pendinte, având ca obiect anularea unei decizii administrative și a unei "Informări" ca act de executare, neverificându-se pretinsa împiedicare la care a făcut referire UAT (...), iar pe de altă parte, aprecierea instanței potrivit căreia, (...) reducerile procentuale aplicate nu puteau fi puse în executare, întrucât actele administrative care au stat la baza emiterii "Informării" atacate au fost desființate în procedura administrativă, chiar fiind refăcute ulterior, precum și din cauza neautorizării la plată a sumelor solicitate de UAT care nu au făcut obiectul unei analize din perspectiva realității, conformității acestora, măsura dispusă fiind nelegală (...) prin emiterea actelor contestate, UAT fiind vătămat în drepturile sale, iar acțiunea fiind întemeiată în parte (...)." Hotărârea trebuie reformată pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, pentru interpretarea greșită a dispozițiilor ce reglementează procedura administrativă a autorității de management (O.U.G. nr. 66/2011) în ceea ce privește emiterea actelor/documentelor care vizează abaterile constatate în derularea contractelor cu finanțare europeană și a măsurilor aplicate/dispuse în asemenea situații care vizează sancționarea Beneficiarilor, în contextul nerespectării condițiilor și clauzelor contractuale asumate de părți în executarea contractului de finanțare agreat. Dezvoltând cele două motive de casare recurentul susține, în esență, următoarele: Invocând prevederile art. 129 alin. (1), (26)1 și 425 C. proc. civ., din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că prin soluția pronunțată, prima instanță nu a lămurit în mod esențial, ce anume a analizat, verificat și reținut din apărările părților litigante, care anume acte au rămas în vigoare, care sunt aplicabile și în ce măsură, astfel încât dispozițiile hotărârii să poată fi puse în executare, într-un sens sau altul. Criticile recurentului vizează cu precădere, modalitatea prin care judecătorul fondului "intervine substanțial" în ajutorul reclamantei, explicitând (în locul acestuia) contextul în care autoritatea publică ar fi trebuit să procedeze, ori, cum anume, astfel încât prin rezoluția/decizia luată să se producă efecte juridice sau, care act mai este în vigoare, astfel încât să poată fi valorificat, după caz, respectiv care ar fi criteriile de verificare a conformității administrative și a eligibilității cheltuielilor, din perspectiva legalității și realității actelor supuse verificării. Consideră că motivarea hotărârii nu respectă exigențele legii, potrivit cărora, aceasta trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv. În esență, recurentul arată că actele administrative emise de Minister, care vizau și stabileau reducerile procentuale, au fost anulate doar parțial și nu în totalitate, cum în mod greșit a reținut prima instanță la paginile 9 și 10, din considerente. Obiectul dedus judecații în cauza 790/42/2013 a vizat doar anularea Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 (reducere procentuala de 5%), în ceea ce privește abaterea privind nerespectarea propunerii tehnice a ofertantului declarat câștigător, nu și anularea Notei de neconformitate nr. x/22.04.2014 (reducere procentuală de 25%), aspect care contrazice afirmația primei instanțe că (...) actele administrative reprezentate de notele de neconformitate nu mai existau în materialitatea lor (...) În aceeași notă, în privința conținutului "Informării nr. 516531/27.07.2014" - situația cheltuielilor aprobat prin C. pen. nr. 1, instanța este inconsecventă, pe de o parte, susținând că actul este unul de executare, care cuprinde pe scurt aspecte de informare a Beneficiarului cu privire la reducerile procentuale aplicate, putând fi contestat doar sub aspectul măsurilor de executare, cum ar fi, calculul reducerilor procentuale, iar, pe de altă parte, arătând că același act, ar fi trebuit să conțină o analiză efectuată asupra eligibilității cheltuielilor din perspectiva legalității, regularității și conformității, în caz contrar fiind afectată în parte, legalitatea actului, întrucât nu se specifică explicit și fără echivoc pe baza de înscrisuri justificative, care sunt cheltuielile efectuate și declarate de Beneficiar. Nu în ultimul rând, consideră că sunt de reținut și informațiile existente în legătură cu cauza soluționată definitiv (790/42/2014), prezentate parțial exact, față de care instanța de fond și-a structurat aparent propria strategie de analiză a documentelor la care face trimitere în considerente, preluând și reținând doar aspecte convenabile din hotărârile pronunțate în acea cauză. Or, în aceste condiții, apreciază că trebuie aduse lămuriri, susținute implicit de către autoritatea de management (POR), care pot facilita exercitarea controlului judiciar. Luând în considerare istoricul administrativ, prezentat riguros de către autoritatea de management POR și reluat în cuprinsul cererii de recurs, susține că actele a căror anulare se solicită prin litigiul pendinte au continuitate administrativă, fiind în ființă, referindu-se la aceleași contracte de achiziție și nefiind contestate decât în procedura administrativă. În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că raționamentul judecătorului fondului este viciat, în condițiile în care, în încercarea de a valida demersul UAT, se apelează la interpretări discreționare ale normelor de drept material incidente și se trunchiază într-un mod extrem de părtinitor situația de fapt, doar pentru a acoperi carențele și deficiențele procedurii de atribuire sancționate de Minister. Astfel, prima instanță a abordat în considerentele hotărârii atacate o poziție oscilantă și neconcludentă, prezentând superficial atât actele, cât și faptele părților litigante, constatând și reținând aspecte neimportante, imprecise și nectare, care au condus invariabil ta soluția pronunțată. Apreciază că raționamentul judecătorului fondului este fracturat din perspectiva anulării în totalitate, ori în parte, a actelor a căror anulare s-a solicitat în speță, a posibilității de a reface ori nu, un act administrativ prin emiterea altuia, sau ce trebuie să cuprindă un act de executare care informează Beneficiarul despre situația unor cheltuieli aprobate sau nu, cât și caracterul modificărilor ce pot fi realizate înăuntrul actelor refăcute după admiterea unei contestații administrative. Soluția pronunțată ar trebui reformată în contextul în care prima instanță ar fi ignorat, fără să verifice și să analizeze, argumentele și probatoriul propus de Minister, care viza întocmai situația de fapt și de drept existentă, inclusiv cu privire la soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2014, soluționat definitiv. Învederează că, prin semnarea și asumarea Contractului de finanțare, societatea s-a angajat să respecte prevederile legale în materia achizițiilor publice, respectiv că, în cazul în care beneficiarul nu respectă legislația în domeniul achizițiilor publice, vor fi aplicate, după caz, atât corecții financiare, cât și reduceri procentuale (în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului), pentru neconformarea cu regulile achiziției publice. Ca atare, preluând fidel din susținerile UAT Municipiul Târgoviște, judecătorul fondului nu a demonstrat în mod argumentat care au fost motivele pentru care a admis în parte acțiunea, simpla enumerare prin interpretare a unor presupuse evenimente nefiind suficientă, fiind de esența speței faptul că, aparenta putere de lucru judecat (prin procedura administrativă, ori prin soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2014) ar justifica o astfel de soluție, în contextul măsurii de aplicare a unor reduceri procentuale din perspectiva neeligibilității unor cheltuieli. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte va proceda la verificarea sentinței recurate, sub un prim aspect, incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. În susținerea acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond nu a motivat corespunzător hotărârea, în sensul că nu a răspuns apărărilor pârâților, preluând poziția procesuală a reclamantului, nu a prezentat un raționament juridic corect, reținând o stare de fapt eronată și, pe de altă parte, că sunt contradictorii considerentele acesteia sub aspectele punctate în mod expres. Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Hotărârea nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză. Or, în cauza de față, aceste cerințe au fost întrunite, întrucât instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de către aceasta. Nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant potrivit cărora instanța de fond nu ar fi analizat aspectele deduse judecății, de vreme ce în mod corect instanța de fond a procedat la prezentarea stării de fapt și a motivelor pentru care a apreciat că argumentele pârâților nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 6 O.U.G. nr. 66/2011. Criticile vizând starea de fapt sunt inadmisibile în recurs, cale extraordinară de atac care supune hotărârea unei analize exclusiv din perspectiva conformității acesteia cu normele de drept aplicabile. Cele care privesc raționamentul pretins greșit al instanței de fond nu se încadrează în acest motiv de casare, urmând a fi analizate din perspectiva celuilalt motiv de nelegalitate invocat. De asemenea, întrucât considerentele susțin raționamentul juridic ce fundamentează soluția pronunțată, acestea vor face obiect al analizei hotărârii din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest punct al analizei, se constată că recurentul susține greșit existența unor motive contradictorii, aspectele prezentate în cererea de recurs fiind rezultatul unei înțelegeri greșite a considerentelor primei instanțe. Prima instanță a stabilit, în esență, că raportat la obiectul cauzei, Informarea nr. x din 22 iulie 2014 și decizia de soluționare a contestației administrative nr. 292/19.09.2014 sunt lipsite de bază legală întrucât, pe de o parte, la momentul emiterii lor, notele de neconformitate anterioare, prin care s-au aplicat reducerile procentuale de 5% și 25% nu mai existau iar, pe de altă parte, autoritatea era obligată să analizeze cheltuielile cuprinse în cererea de plată x din perspectiva legalității, regularității și conformității lor, analiză care nu se regăsește în cuprinsul actului. S-a concluzionat că la data de 22 iulie 2014 nu puteau fi puse în executare reducerile procentuale aplicate prin note de conformitate desființate în procedura administrativă, chiar dacă acestea au fost refăcute ulterior. Aceste considerente nu sunt contradictorii iar raționamentul judecătorului nu poate fi criticat din perspectiva acestui motiv de casare. Înalta Curte amintește în acest context de Decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza D. împotriva României, în considerentele căreia s-a reținut că "(…) deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)." Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată, cu respectarea exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs îmbrățișează modul de interpretare și aplicare în cauză a normelor de drept material incidente în cauză, după cum urmează: Câteva repere esențiale ale litigiului sunt necesar a fi punctate inițial, dată fiind succesiunea actelor cu relevanță în soluționarea litigiului: UAT Municipiul Târgoviște a încheiat în anul 2010 un contract de finanțare pentru proiectul cod SMIS 7888, cu titlul "Reabilitare si modernizare infrastructură utilități publice urbane, reabilitarea si modernizarea spațiilor publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană a Municipiului Târgoviște, Județul Dâmbovița", în cadrul căruia a încheiat succesiv două contracte: un contract pentru servicii de asistență tehnică cu S.C. E. S.R.L., în anul 2011 și un contract de lucrări cu asocierea B. S.A. și C. S.A., în anul 2013. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a constatat, în aprilie 2014, neconformități cu privire la eligibilitatea cheltuielilor aferente cererii de rambursare nr. x, prin Nota de neconformitate nr. x/28.04.2014 și Nota de conformitate nr. x/22.04.2014, iar în luna mai 2014 beneficiarul a fost informat cu privire la aplicarea reducerilor procentuale de 25 % pentru contractul de servicii de asistență tehnică și 5% pentru contractul de lucrări, prin Informarea nr. x/05.05.2014. Aceste acte au făcut obiectul controlului de legalitate, inițial în procedura administrativă, apoi în instanța de contencios administrativ, în dosarul x/2014, hotărârile pronunțate fiind definitive din data de 04 iunie 2018. Cronologic, la data de 11.07.2014 a fost emisă decizia de soluționare a contestației administrative de anulare a notelor de conformitate cu nr. x/22.04.2014, respectiv, 23168/28.04.2014 și, în parte, a informării 86426/05.05.2014 (în privința situației cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3), cu referire la reducerea procentuală stabilită și aplicată și s-a dispus refacerea acestor acte, în concordanță cu noul act administrativ de verificare. Ulterior, în 22 iulie 2017, s-a emis Informarea nr. x/22.07.2014 privind situația cheltuielilor aferente unei alte cereri de plată (cererea de plată nr. 2), aplicându-se reducerile procentuale stabilite anterior prin act administrativ anulat în procedura administrativă de autoritatea competentă cu câteva zile anterior. În octombrie 2014 s-a emis o nouă Notă de neconformitate, cu nr. 23168/14.10.2014, în executarea deciziei administrative de refacere a notei de conformitate anterioare, cu nr. 23168/28.04.2014. Ceea ce prezintă relevanță în cauză este, însă, situația la data de 22.07.2017, când a fost emisă Informarea ce face obiectul prezentului litigiu. În privința naturii juridice a actelor emise de pârât, Înalta Curte constată că actul administrativ care a produs inițial efecte juridice de modificare a raportului juridic încheiat între părți sunt Notele de conformitate nr. x/22.04.2014 și y/28.04.2014. "Informarea" este un act prin care s-a comunicat aplicarea reducerilor la sumele datorate aferente fiecărei cereri de plată, fiind atât act de punere în executare a reducerilor stabilite prin notele de conformitate inițială dar și act de soluționare a cererii de plată, în executarea contractului. Din acest punct de vedere, nu sunt contradictorii susținerile primei instanțe care, pe de o parte, a considerat că "informarea" nu poate fi atacată sub aspectul reducerilor, întrucât acestea au fost dispune printr-un alt act administrativ iar, pe de altă parte, a susținut că aceasta trebuia să conțină o analiză a exigibilității cheltuielilor din cererea de plată supusă analizei. Natura juridică a actului depinde de conținutul concret al acestuia, respectiv, de efectele pe care le produce asupra raportului juridic contractual dintre părți. În partea privind eligibilitatea cheltuielilor, "informarea" trebuia să conțină analiza de legalitate, regularitate și conformitate a acestora, fiind un act administrativ de soluționare a unei cereri de plată. În privința susținerii că notele de conformitate din aprilie 2014 nu au fost anulate, Înalta Curte constată că prin decizia 221 din 2014 de soluționare a contestației administrative, ambele note au fost desființate pentru lipsa motivării în fapt și în drept a aspectelor constatate care au constituit încălcări ale prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și care au stat la baza aplicării celor două corecții, de 25 % și, respectiv, 5%, dispunându-se refacerea acestora. Întrucât la data soluționării cererii de plată nr. x, în iulie 2014, nota de neconformitate și informarea privind reducerile de plată erau anulate în procedura administrativă, în mod corect prima instanță a sesizat faptul că autoritatea publică era obligată să procedeze la analiza legalității, regularității și conformității cheltuielilor din această cerere, nu să aplice reducerile procentuale, anterior stabilite. Corect s-a sesizat că în cuprinsul acestei informări nu se identifică o astfel de analiză, împrejurare care constituie o încălcare a prevederilor art. 6 O.U.G. nr. 66/2011, dispoziții care obligă autorități cu competențe în gestionarea fondurilor europene să excludă de la plată doar acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare. În lipsa unei astfel de analize, instanța de contencios administrativ nu o poate suplini, nelegalitatea actului fiind evidentă. Pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că obiectul cauzei este limitat la nota de informare nr. x/22.07.2014 nu și la notele de conformitate care au stabilit reducerile procentuale și doar în contestarea acestora din urmă pot fi ridicate aspecte de nelegalitate privind aceste reduceri. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incidente motivele de casare invocate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,