ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 56/2023

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2023

Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2602 din 11 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței civile nr. 113 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a casat în parte sentința recurată și, rejudecând, a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, invocată de pârâte, a respins cererea de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, ca inadmisibilă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 22 septembrie 2022, intimata - reclamantă A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul de a fi soluționată și cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentelor la suportarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, precum și cheltuieli de transport și cazare, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

În motivarea cererii, intimata-reclamantă a arătat, în esență, că instanța de recurs nu a luat în considerare solicitarea sa de obligare a recurentelor la plata cheltuielilor de judecată și nu s-a pronunțat asupra acesteia, în contextul în care, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele se aflau în culpă procesuală, dată fiind respingerea recursului care viza soluția de anulare a Deciziei nr. 5 din 14.08.2019 de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând reclamantei A. S.R.L.

În opinia intimatei, chiar dacă instanța de control judiciar a dispus casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare a procesului-verbal nr. x din 13.08.2019, invocată de pârâte, respingând cererea de anulare a unui astfel de proces-verbal, ca inadmisibilă, instanța de recurs a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate, inclusiv pe cea de anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii antereferită.

A mai arătat intimata că incidența prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. derivă din faptul că cererea de recurs promovată de recurente a vizat, în principal, soluția privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cu privire la procesul-verbal indicat mai sus fiind reiterate doar apărările privind inadmisibilitatea acțiunii.

Totodată, intimata a solicitat ca, la analiza cuantumului cheltuielilor de judecată, să fie avute în vedere atât criteriile de stabilire a onorariilor avocațiale reglementate de art. 126 alin. (1) –(3) din Statutul profesiei de avocat, precum și faptul că serviciile juridice prestate au condus la obținerea unei soluții favorabile pentru clientul reprezentat, în sensul în care soluția de anulare a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 5 din 14.08.2019 a rămas definitivă.

Examinând cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de intimata- reclamantă A. S.R.L, este întemeiată, urmând a fi admisă.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata - reclamantă A. S.R.L a solicitat, cu ocazia dezbaterilor publice de la termenul din 11 mai 2022, acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat și cheltuieli de cazare și transport, conform facturilor fiscale și dovezilor de plată depuse la filele x ale dosarului instanței de recurs.

Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. citate mai sus, Înalta Curte constată întemeiată cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2602 din data de 11 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul de a se pronunța și asupra cererii formulate de intimata - reclamantă A. S.R.L, privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 10.260,33 RON, din care 9520 RON, onorariul de avocat, 253,20 RON cheltuieli de transport și 487,13 RON cheltuieli de cazare.

Analizând, însă, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată astfel solicitate de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.".

După cum s-a statuat prin Decizia nr. 34 din 16 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, natura juridică a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, reglementată de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., este cea de cerere accesorie din punct de vedere procesual, în măsura în care este formulată în litigiul principal, acordarea lor depinzând de rezultatul capătului de cerere principal, câtă vreme cheltuielile au fost efectuate pentru soluționarea acestuia.

Din factura nr. x/03.05.2022 rezultă că suma de 9520 RON, cu titlu de onorariu de avocat, reprezintă cheltuieli de judecată aferente doar fazei procesuale a recursului, cheltuielile fiind realizate în considerarea apărărilor intimatei într-o astfel de fază procesuală. Totodată, din factura nr. x din 10.05.2022 și factura nr. x/10.05.2022 privind tarife de transport pentru biletul CFR rezultă că astfel de cheltuieli sunt aferente participării apărătorului ales al intimatei la termenul de judecată din data de 11 mai 2022 și privesc tot faza procesuală a recursului.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte observă că intimatei – reclamate i-au fost acordate, prin sentința civilă nr. 113 din data de 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, cheltuielile judiciare solicitate de aceasta în considerarea fazei procesuale a fondului.

Astfel, cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, a fost una accesorie solicitării principale formulate prin întâmpinare, de respingere integrală a recursurilor promovate de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Câtă vreme, prin decizia nr. 2602 din 11 mai 2022, s-a dispus admiterea recursului declarat de pârâte, Înalta Curte observă că, din perspectiva etapei procesuale a recursului, cererea principală a intimatei A. S.R.L (de respingere a recursului) a fost respinsă de instanță. Pe cale de consecință, în virtutea principiului accesoriul are soarta principalului (accesorium sequitur principale), nu se poate reține un caracter întemeiat al cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea intimatei - reclamante A. S.R.L. Suceava de obligare a recurentelor - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L. Suceava.

Completează dispozitivul deciziei nr. 2602 din 11 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în următorul sens:

Respinge cererea intimatei - reclamante A. S.R.L. Suceava de obligare a recurentelor - pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.