ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 martie 2018 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor:

- în principal, anularea parțială a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecție fiscală și a Deciziei 332 din 26.09.2017 privind soluționarea contestației în ceea ce privește suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plată stabilit prin decizia de impunere;

- în subsidiar, obligarea pârâtelor să soluționeze pe fond contestația administrativă și să emită o decizie de soluționare în ceea ce privește suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației;

- anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017, a Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 332/26.09.2017 în ceea ce privește sumele de 824 RON și de 152.192 RON, ambele reprezentând impozit pe profit.

De asemenea, a solicitat a se face aplicarea art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 potrivit cărora dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal în ceea ce privește soluționarea contestației.

Prin sentința nr. 7 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de expert D. împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2019; a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, în procedura insolvenței, prin reprezentat legal - administrator B. și prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 332/26.09.2017 și decizia de impunere nr. x/14.02.2017, precum și raportul de inspecție fiscală din 14.02.2017, în sensul că a înlăturat suma de plată de 93.823 RON.

De asemenea, a obligat pârâtele să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5004,8 RON.

Împotriva sentinței nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța nu a dispus comunicarea către recurentă a tuturor actelor de procedură, respectiv nu i s-a comunicat raportul de expertiză contabilă judiciară, astfel că a fost în imposibilitatea de a formula obiecțiuni.

Sub acest aspect, consideră că se impune înlăturarea din considerentele hotărârii recurate a argumentului că organul fiscal nu a criticat modalitatea de calcul avansată de către expert și nu a susținut un punct de vedere contrar, nefiind formulate obiecțiuni la raportul de expertiză.

Consideră că în acest mod a fost încălcat principiul contradictorialității, întrucât instanței îi revenea obligația de a dispune citarea părților și comunicarea tuturor actelor de procedură.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel că nu respectă cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și nici raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, ceea ce face să nu poată fi exercitat controlul judiciar.

Recurenta-pârâtă invocă lipsa de motivare în raport cu: împrejurarea că prima instanță a reținut că există o obligație de plată a impozitului pe profit, dar că nu este justificată impunerea sumei de 93.823 RON; respingerea excepției inadmisibilității.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material constând în: art. 269 alin. (1) lit. c) și d), art. 276 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 24 alin. (1), art. 21 alin. (3) lit. i), art. 22 alin. (5)

1

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 50 alin. (1), pct. 51 alin. (1), pct. 108 alin. (1) și (3) din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare la data efectuării operațiunilor.

În esență, consideră că în mod eronat instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește atacarea deciziei nr. 332/26.09.2017 referitoare la suma de 824 RON, reprezentând impozit pe profit și că în mod greșit instanța de fond a concluzionat că societatea datorează impozit pe profit doar în sumă de 58.369 RON, și nu de 93.823 RON.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.

C., în calitate de lichidator judiciar al intimatei-reclamante S.C. A. S.A. Suceava, a depus note de concluzii, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A., în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat: în principal, anularea parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. 332 din 26.09.2017, emise de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017 și a raportului de inspecție fiscală, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, pentru suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plată; în subsidiar, obligarea pârâtelor să soluționeze pe fond contestația administrativă și să emită o decizie de soluționare în ceea ce privește suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației; anularea parțială a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017, a Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 332/26.09.2017, privind sumele de 824 RON și de 152.192 RON, ambele reprezentând impozit pe profit. A solicitat ca instanța să aplice art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015, respectiv să se pronunțe și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Prin încheierea din data de 3.12.2018, instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect suma de 1.697.885 RON TVA și s-a dispus formarea unui nou dosar, în dosarul de față instanța rămânând învestită doar cu privire la impozitul pe profit criticat prin acțiune.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, în speță, principiul dreptului la apărare, principiul contradictorialității și principiul dreptului la un proces echitabil.

Examinând înscrisurile din dosarul de fond, se constată că raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, întocmit în cauză, a fost depus în 3 exemplare, conform adresei de înaintare de la fila x din vol. IV al dosarului de fond, un exemplar regăsindu-se la dosar, unul fiind comunicat în ședința publică din data de 04.11.2019 reprezentantului pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și al treilea fiind comunicat reclamantei S.C. A. S.A., conform adresei de la dosar fond.

Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada comunicării raportului de expertiză în specialitatea contabilitate către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin urmare, din înscrisurile de la dosar rezultă că raportul de expertiză nu a fost comunicat, în condițiile în care din cele trei exemplare ale raportului de expertiză, unul se regăsește la dosar, iar celelalte două au fost comunicate reclamantei S.C. A. S.A. și pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.

Or, instanța avea obligația comunicării raportului de expertiză tuturor părților din cauză, pentru respectarea principiilor garantării dreptului la apărare al părții și al contradictorialității.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că instanța a reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, în condițiile în care nu a comunicat raportul de expertiză pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea formulării unor asemenea obiecțiuni.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Ca urmare a reținerii incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a casării sentinței recurate pe acest temei, criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se mai impun a fi analizate.

De asemenea, în raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.