ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contecios administrative și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în faliment reprezentată legal de lichidatori B. și C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Soluționare Contestații, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, anularea deciziei nr. 3537/16.06.2016 privind soluționarea contestației înregistrate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Inspecția Fiscală sub nr. x/18.09.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de societate pentru suma de 4.046.657 RON și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea autorităților pârâte să soluționeze pe fond contestația prealabilă depusă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. x/14.08.2015 și a deciziei de impunere nr. x/14.08.2015, în ceea ce privește stabilirea ca obligații suplimentare de plată a TVA în cuantum de 3.983.357 RON (TVA și accesorii) și impozit pe profit în cuantum de 63.300 RON; obligația de a face (în modalitatea detaliată supra pct. 1), solicită să fie stabilită în sarcina autorităților pârâte sub sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004; obligarea autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 97/2017 pronunțată în data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. și C., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Soluționare Contestații și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a anulat în parte, decizia nr. 3537/16.06.2016 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași -Serviciul Soluționare Contestații, în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, cu privire la suma 4046657 RON, a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași-Serviciul Soluționare Contestații să soluționeze contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/14.08.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Activitatea de inspecție fiscală în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/14.08.2015 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Activitatea de inspecție fiscală, cu privire la suma de 4046657 RON reprezentând 63300 RON impozit pe profit, 3934200 RON TVA, 29563 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA, 19594 RON penalități de întârziere aferente TVA și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 97/2017 pronunțată la 7 iunie 2017 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică. În suținerea căii de atac pârâta a arătat următoarele: - instanța de fond în mod greșit nu a observat că în speță, organul de soluționare a contestației administrative a indicat în concret care sunt elementele de fapt și de drept care au condus la suspendarea soluționării contestației; Astfel, din analiza aspectelor constatate a rezultat un comportament fiscal inadecvat, creându-se suspiciuni întemeiate cu privire la realitatea tranzacțiilor consemnate în documentele aflate în evidențele contabile ale sociatății-reclamante. - nu se poate reține, cum în mod constatat a reținut judecătorul fondului, că între stabilirea obligațiilor bugetare prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscal suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscal pentru persoane juridice și stabilirea caracterului infracțional al faptei săvârșite nu ar exista o strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei. Această interdependență constă tocmai în faptul că organele de cercetare penală urmează să se pronunțe asupra caracterului infracțional al faptei, având în vedere constatările organelor de inspecție fiscal din cadrul A.J.F.P. Suceava, conform cărora în perioada verificată petenta a desfășurat relații comerciale cu diferite societăți comerciale pentru care a solicitat rambursare TVA, iar în urma verificărilor ulterioare efectuate, aceste sume au fost stabilite suplimentar, întrucât nu a fost demonstrată realitatea operațiunilor. Organul fiscal nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, iar suspendarea soluționării contestației are rolul de a preîntâmpina emiterea unor hotărâri contradictorii.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat, în principal, excepția nulității căii de atac promovate pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală a soluției instanței de fond și acordarea cheltuielilor de judecată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 2 februarie 2021, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de către părți, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar și la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse. Societatea reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ decizia nr. 3537/16.06.2016 privind soluționarea contestației înregistrate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Inspecția Fiscală sub nr. x/18.09.2015 Prin decizia nr. 3537/16.06.2016 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Soluționare Contestații, art. 1, a fost suspendată soluționarea contestației formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Inspecție Fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/14.08.2015 și împotriva procesului-verbal nr. x/11.08.2015 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Inspecție Fiscală, cu privire la suma de 4046657 RON, reprezentând: 63300 RON-impozit pe profit, 3934200 RON-TVA; 29563 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA, 19594 RON - penalități de întârziere aferente TVA, soluționarea contestației urmând a fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organele de soluționare competente că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condițiile legii, în conformitate cu dispozițiile normative precizate în motivarea deciziei. Potrivit art. 2 al deciziei, s-a respins ca nemotivată contestația formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava -Inspecție Fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/14.08.2015, cu privire la suma de 6489 RON reprezentând: 1884 RON-impozit pe profit, 4605 RON-TVA. Curtea de Apel Suceava a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta DGRFP Iași să soluționeze contestația formulată de reclamantă. Împotriva acestei soluții, pârâta DGRFP Iași a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și care vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 pentru suspendarea contestației administrativ fiscale. Obiectul cauzei privește contestația reclamantei A. S.R.L. împotriva deciziei emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. x/14.08.2015, care a stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată, reprezentând impozit pe profit, TVA plus accesorii, și obligarea organului fiscal competent la soluționarea pe fond a contestației. În conformitate cu prevederile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 "Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă: (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă;" Se constată din actele dosarului faptul că, în perioada 04.05.2015-10.08.2015, Activitatea de Inspecție Fiscală Iași a derulat o inspecție fiscală parțială la societatea reclamantă, pentru perioada 01.01.2014 - 30.06.2015, având ca obiectiv modul de calcul, evidențiere și virare la bugetul de stat a impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată. Echipa de control a constatat că societatea reclamantă a dedus cheltuieli cu consumul de anvelope pentru care nu a făcut dovada realității operațiunii, a dedus TVA aferenta achiziționării de anvelope de la furnizori cu un comportament fiscal inadecvat si care au emis documente din care nu rezulta cu claritate operațiunile reflectate sunt reale, societatea A. a înregistrat o lipsa in gestiune foarte mare, pe care nu a putut-o justifica, si, de asemenea, a efectuat o livrare intracomunitara (scutita de TVA cu drept de deducere) pentru care nu a putut face dovada ca bunurile au părăsit teritoriul României. Ca atare, Activitatea de Inspecție Fiscală Suceava a înaintat sesizarea penală nr. 76052/18.08.2015 către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, în conformitate cu dispozițiile art. 108 din O.G. nr. 92/2003, republicată, în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 9 (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă și are ca scop evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii cu privire la aceleași operațiuni economice în baza cărora au fost stabilite obligații fiscale suplimentare. Este adevărat că printr-o serie de decizii, Curtea Constituțională a stabilit întâietatea rezolvării acțiunii penale, care este neîndoielnic justificată și consacrată ca atare în C. proc. pen., însă scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenței sau nu a infracțiunii cu privire la care autoritatea fiscală are unele indicii. În cauza dedusă judecății, societatea intimată contestă dispoziția privind suspendarea soluționării contestației administrative (art. 1 din decizie), neaducând critici cu privire la dispoziția 2 din decizia menționată (prin care s-a respins ca nemotivată contestația formulată de S.C. A. S.R.L. Suceava, în faliment, împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/14.08.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava -Inspecție Fiscală, în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/14.08.2015, cu privire la suma de 6489 RON). Înalta Curte constată că, în raport de plângerea penală formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - Inspecție fiscală, înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, nu se poate aprecia a fi întrunite cerințele art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală. În fapt, pârâta a transmis plângerea penală nr. 76052/18.08.2015 împreună cu procesul-verbal nr. x/11.08.2015, ce conținea constatările ale organelor de inspecție fiscală din cadrul AJFP Suceava - Inspecție fiscală inserate în raportul ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, context în care recurenta nu poate justifica suspendarea contestației administrative formulate de contribuabil, cât timp acestea au fost evaluate din punct de vedere fiscal, ceea ce a și condus la emiterea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x/14.08.2015. Mai mult, din actele dosarului rezultă cu claritate că plângerea penală a fost formulată împotriva administratorului societății reclamante, numitul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în timp ce obligațiile fiscale suplimentare de plată din decizia de impunere nr. x/14.08.2015 au fost stabilite în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L.. Se reține că orice soluție se va da asupra unor fapte infracționale pretins săvârșite de către administratorul societății, nu ar influența în niciun mod soluționarea contestației administrative, ce privește obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că între stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de administratorul reclamantei și stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare reținute în sarcina societății prin decizia de impunere, nu există o legătură ce ar putea influența soluționarea contestației administrative, cu atât mai mult cu cât organele fiscale au formulat deja concluzii asupra obligațiilor fiscale suplimentare ale reclamantei prin actele atacate în procedura administrativă. Pentru toate aceste motive, constatând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, o va menține în întregime și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, ca nefondat. Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei emise în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală poate evalua măsura administrativă inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului de apreciere al autorității fiscale prin raportare la definiția excesului de putere, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare, pentru că în caz contrar, s-ar accepta incidența art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers formal de sesizare a organelor penale, cu consecința amânării nepermise a soluției în procedura administrativă.cazul de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendareacazul de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendareacazul de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendarea Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.