ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4234/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. x/2018 din 26 martie 2018, reclamanta S.C. A. S.A. Suceava a chemat în judecată pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, solicitând:

- în principal anularea parțiala a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecție fiscala si a Deciziei 332/26.09.2017 privind soluționarea contestației în cea ce privește suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plata stabilit prin Decizia de impunere;

- cu titlu subsidiar obligarea paratelor să soluționeze pe fond contestația administrativ - fiscală și să emită o Decizie de soluționare în cea ce privește suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației;

- anularea parțiala a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecție fiscală si a deciziei de soluționare a contestației 332/26.09.2017 în cea ce privește sumele de 824 RON și a sumei de 152192 RON ambele reprezentând impozit pe profit.

De asemenea, a solicitat aplicarea art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 potrivit căruia dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal în cea ce privește soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 143 din data de 12 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibile excepția prescripției și a inadmisibilității.

A respins cererea având ca obiect "contestație act administrativ-fiscal" formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, societate aflată în procedura insolvenței, prin reprezentat legal de administrator B. și prin administrator judiciar C. – Filiala Iași, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 143 din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În drept recurenta-reclamantă și-a întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte constatând că la data de de 27 septembrie 2021 administratorul judiciar C. confirmat în această funcție prin încheierea nr. 165 din 12.04.2019 publicată în Buletinul Procedruilor de Insolvență a depus un înscris la dosarul cauzei prin care a declarat că nu își însușește cererea de recurs, urmează a anula cererea de recurs făcută de reclamantă având în vedere următoarele:

După intrarea în procedura insolvenței, societățile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014, act normativ special, derogatoriu de la dreptul comun, citarea în cauză a administratorului/lichidatorului judiciar nfiind doar o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o astfel de procedură specială.

În caz contrar, este încălcată exigența fundamentală a contradictorialității procesului civil, care impune instanței interdicția de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților legal citate, cu consecința încălcării dreptului la apărare și la un proces efectiv. Rolul lichidatorului judiciar nu este unul formal, acesta în conformitate prevederile art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 deținând conducerea integrală, respectiv în parte dacă este stabilită de judecătorul sindic, a debitorului.

În susținerea acestui raționament, Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, "după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar."

Din analiza logico-juridică a acestui text de lege, Curtea reține că legiuitorul a înțeles să reglementeze, printr-o dispoziție specială, derogatorie de la dreptul comun, respectiv art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, republicată, dreptul și obligația administratorului judiciar, numit prin hotărâre a judecătorului-sindic, de a reprezenta societatea debitoare în instanță, în litigiile formulate în calitate de reclamantă, și de a angaja avocați.

Ca atare, de la data deschiderii procedurii insolvenței și numirii administratorului judiciar, chiar și în ipoteza în care societății debitoare nu i s-a ridicat dreptul de administrare în mod expres, societatea își desfășoară activitatea sub supravegherea judecătorului-sindic, care urmărește îndeplinirea obligațiilor legale de către administratorul judiciar numit în cauză, între care și obligația de a reprezenta societatea debitoare în instanță, prin formularea de cereri în fața instanței competente și încheierea unor contracte de asistență juridică cu avocați care să apere interesele societății.

Din interpretarea per a contrario a acestui textului de lege citat mai sus, Înalta Curte reține că un atare drept nu mai poate fi exercitat de fostele organe statutare ale societății, chiar și în ipoteza în care se urmărește exercitarea unor acțiuni care vizează mărirea patrimoniului debitoarei, dat fiind conținutul expres al art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, republicată.

Împortanța acestei proceduri este reiterată prin art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia: "cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;"

În lipsa citării în cauză a administratorului judiciar, instanța de judecată este obligată să acorde termen în vederea efectuării procedurii de citare cu societatea aflată în procedura insolvenței conform art. 153 C. proc. civ., pentru a-i da posibilitatea de apărare.

În speță, Înalta Curte a citat în mod legal pe administratorul judiciar al societății recurente, care ulterior primirii citației și-a exprimat opțiunea față de acest litigiu în sensul neînsușirii cererii de recurs.

Astfel, în condițiile în care, în cadrul procedurii de insolvență singurul reprezentat al societății reclamante este administratorul judiciar, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, iar acesta nu și-a dat acordul expres pentru promovarea recursului, cererea de recurs apare ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, sancțiunea pentru această situației fiind nulitatea cererii.

Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 alin. (5) și ale art. 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată așadar, că recursul nu a fost însușit de către administratorul judiciar, astfel că cererea de recurs apare ca fiind formulată de o persoană fără capacitate civilă de exercițiu, considerente pentru care urmează a o anula.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamnata S.C. A. S.A. Suceava prin administrator special B. și prin administrator judiciar C. – Filiala Iași împotriva sentinței nr. 143 din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.