ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 531/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul A. în numele și pentru 85 de membri de sindicat (funcționari publici angajați ai unităților de parchet) a solicitat instanței obligarea pârâților la recalcularea salariului de bază brut lunar și a celorlalte drepturi aferente, obligarea pârâților la plata sumelor constând în diferența dintre drepturile salariale stabilite cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătorești altor funcționari publici din cadrul aceleiași familii ocupaționale și emiterea unei deciziei în sensul punerii în aplicare a celor solicitate la pct. 1 și 2, începând cu data de 09.04.2015 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu ale fiecărui reclamant - membru de sindicat.

Prin încheierea din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția Civilă în dosarul nr. x/2021, față de domiciliile unora dintre reclamanți și intervenienți s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul A. și formarea a 22 de dosare noi, în privința membrului de sindicat B. formându-se dosarul nr. x/2022.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr. 407 din 31 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Argeș – secția Civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în numele și pentru membrul de sindicat B. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Î.C.C.J – DNA, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J – DIICOT, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Tribunalului Prahova – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că acțiunea are ca obiect un litigiu privind funcționarii publici și, cum dispozițiile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu prevăd care este instanța competentă să soluționeze cauza, devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma activă la data începerii procesului (06.01.2020 - fila x), și anume dispozițiile art. 10 alin. (3) teza întaia din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică [...] se adresează exclusiv instanței de la domiciliul [...] său".

Prin sentința civilă nr. 861 din 2 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Argeș.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata cauzei și s-a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea acestei soluții, instanța a apreciat că luarea măsurii disjungerii nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, fiindcă este vorba de o acțiune unică prin care s-au pretins aceleași drepturi salariale, întemeiată pe aceleași temeiuri de drept, în care raporturile juridice deduse judecății sunt similare și existând o strânsă legătură între pretențiile reclamanților (art. 59 și art. 112 C. proc. civ.).

În plus, măsura disjungerii a fost pusă în discuție la al treilea termen de judecată cu procedură legal îndeplinită (26.05.2022), în condițiile în care la 2 termene de judecată anterioare procedura de citare fusese legal îndeplinită (20.01.2022 și 10.03.2022), fără ca instanța să se constate necompetentă pentru soluționarea cauzei, aspect care prin raportare la art. 130 alin. (2) C. proc. civ. (potrivit căruia necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la are părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii) atrage concluzia stabilirii definitive a competenței în favoarea Tribunalului Argeș la termenul de judecată din 26.01.2022.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția civilă.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza din perspectiva domiciliului reclamanților și a momentului la care necompetența teritorială a fost invocată de instanța inițial investită.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că obiectul acțiunii exprimat prin capetele de cerere reprezintă pretenții ale reclamanților ce decurg din raportul lor de serviciu. Acțiunea a fost înregistrată la data de 21.05.2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Argeș de către reclamantul A. în numele și pentru 85 de membri de sindicat, funcționari publici angajați ai unităților de parchet.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Totodată, art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

De asemenea, instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competență are în vedere și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Verificând conținutul dosarului, Înalta Curte observă că primul termen de judecată în dosarul nr. x/2021 (din care a fost disjuns prezentul dosar) a fost stabilit la data de 25.11.2021 când a fost lipsă de procedură cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cauza fiind amânată pentru termenul din 20.01.2022. La al doilea termen, s-a admis cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul reclamanților, pentru imposibilitate de prezentare și s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10.03.2022 când s-a pus în discuție necesitatea disjungerii cererii formulate de reclamanții și intervenienții ce nu au domiciliul în județul Argeș.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura disjungerii a fost pusă în discuție la al treilea termen de judecată (10.03.2022) cu procedura de citare legal îndeplinită, nefiind respectat momentul până la care instanța inițial investită putea să invoce necompetența teritorială, astfel cum permit dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage stabilirea definitivă a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. pentru B. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în favoarea Tribunalului Argeș – secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.