ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 05.10.2021, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Funcționarilor "A.", în numele membrului de sindicat B., a solicitat obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice București la recalcularea și plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a direcțiilor generale regionale a finanțelor publice subordonate, cuvenite și drepturile salariale achitate efectiv, pentru ultimii 3 ani. A solicitat de asemenea reclamantul actualizarea sumelor solicitate pârâtei cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și plata dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 871 din data de 16 februarie 2023, Tribunalul Argeș – secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București –Secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că prezentul litigiu vizează raportul de serviciu al reclamantului, acesta fiind funcționar public.

Potrivit dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (act normativ ce a abrogat dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici), în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Drept urmare, prezentul complet de judecată, ce face parte din secția de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Argeș, nu este competent din punct de vedere funcțional să soluționeze prezenta cauză, ce vizează drepturi care intră în conținutul raporturilor de serviciu ale reclamantului.

De asemenea, având in vedere că sindicatul are calitate procesuală activă in acțiunile promovate in numele membrilor săi si Decizia nr. 1/2013 a ICCJ, a admis si exceptia necompetentei teritoriale, sindicatul având sediul in Buccurești.

Prin sentința civilă nr. 4284 din data de 12.09.2023, Tribunalul București – secția a II –a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a decide asupra acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. 4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Cererea de chemare în judecată este formulată în numele reclamantului de către sindicatul din care acesta face parte, și are ca obiect litigiu privind funcționarii publici, respectiv stabilirea și acordarea unor drepturi salariale.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calității procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Această soluție a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reține că sindicatul acționează în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizația fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competența în favoarea Tribunalului Argeș, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.

În ceea ce privește Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea intereselor eresului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicattt, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecință, stabilirea competenței, în aceastăastă ipo ipoteză, la sediul sindicatului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Funcționarilor "A." în numele membrului său B. și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.