ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4330/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4330/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 05 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat:
- stabilirea indemnizației de încadrare brute lunare, la nivel maxim, începând cu anul 2021 prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu aceeași funcție, grad, gradație, vechime, respectiv prin luarea în considerare, ca termen de comparație, a nivelului salarial maxim stabilit la nivelul Ministerului Finanțelor și/sau a tuturor instituțiilor și autorităților aflate în subordinea Ministerului Finanțelor (nivel care cuprinde și drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești din cadrul tuturor direcțiilor regionale ale finanțelor publice);
- recalcularea drepturilor salariale cuvenite în integralitatea lor, începând cu luna ianuarie 2021 și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv achitate și drepturile salariale cuvenite la nivelul maxim de salarizare începând cu anul 2021, în tranșă unică;
- actualizarea acestor sume cu rata de inflației până la data plății efective;
- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data nașterii obligației de plată pentru fiecare drept salarial lunar și până la momentul plății efective a sumelor cuvenite;
- plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2024, instanța a dispus disjungerea cererii privind-o pe reclamanta V. și formarea unui dosar nou, înregistrat sub nr. x/2024, cu prim termen la data de 09 ianuarie 2025.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 710 din 30 ianuarie 2025, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Argeș.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul București a reținut, în esență, că, în raport de domiciliul reclamantei și de prevederile art. 10 alin. (3) fraza I din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Argeș.
2.2. Prin sentința civilă nr. 416 din 23 mai 2025, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Argeș, invocată din oficiu, a declinat cauza privind pe reclamanta V. și pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivarea hotărârii, Tribunalul Argeș a reținut, în esență, că, în cauză, necompetența Tribunalului București a fost verificată și stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială fiind astfel câștigată în mod definitiv de această instanță.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Argeș, secția civilă, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) același Cod, "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."
Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".
Textele menționate sunt expresia intenției legiuitorului de a stabili clar aspectul competenței unei instanțe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenței atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuție necompetența instanței, respectiv lipsirea instanței sesizate de posibilitatea invocării necompetenței cu depășirea termenului procedural menționat, cu consecința corelativă a consolidării competenței instanței învestite, independent de norma care reglementează competența instanței.
Or, în cauză, Tribunalul București, ca urmare a disjungerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezentul dosar, a acordat un prim termen la data de 09 ianuarie 2025, când a dispus prorogarea discutării excepției competenței teritoriale la următorul termen de judecată, pentru a se putea depune la dosarul cauzei copia cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, precum și a înscrisurilor anexate acestora, fără de care nu s-ar fi putut proceda inclusiv la soluționarea excepției de necompetență teritorială, copia actului de identitate al reclamantei fiind depusă pentru următorul termen de judecată.
Așadar, excepția de necompetență teritorială a fost invocată în termenul prevăzut de lege, iar referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei, se reține că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".
Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înțeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic și opozabil erga omnes, pentru a-și putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial în materia contenciosului administrativ este instanța de la domiciliul reclamantului, văzut în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.
Cum domiciliul reclamantei este în municipiul Pitești, județul Argeș, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la domiciliu, respectiv Tribunalul Argeș, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.