ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1993/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 6 aprilie 2023
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:
anularea/constatarea nulității Hotărârii nr. 605 din data de 13 mai 2021 emisă de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Președintelui României eliberarea reclamantei din funcția de judecător în temeiul art. 65 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
anularea/constatarea nulității Hotărârii nr. 639 din data de 20 mai 2021 emisă de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea reclamantei din funcția de judecător.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 205/2022 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut incidența art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul, persoană fizică sau juridică de drept privat, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, și, având în vedere că reclamanta are domiciliul în județul Timiș, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2022, sub același număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 77 din 23 februarie 2023, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că prima instanță sesizată a devenit competentă ca urmare a depășirii momentului procesual menționat de art. 131 C. proc. civ.
Totodată, prin decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Compeltul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necomptetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie problema identificării primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe și la care au putut pune concluzii, în sensul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în forma acestora modificată prin Legea nr. 310/2018.
Din această perspectivă, examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că termenul de judecată din data de 23.02.2022, fixat de Curtea de Apel Alba Iulia, nu poate fi apreciat ca fiind primul termen de judecată, în sensul sus indicatului text normativ (la care părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii), câtă vreme, la acest termen, reclamanta a depus în dosarul cauzei o cerere de amânare a judecății, în vederea angajării unui avocat, precum și o cerere de completare a acțiunii formulată în limita temporală impusă de art. 204 alin. (1) C. proc. civ.. Pe cale de consecință, la termenul de judecată din 23.02.2022, dată fiind exercitarea, în condițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., a dreptului de dispoziție al părții reclamante (manifestat prin cererea completatoare), era necesar să se comunice o astfel de cerere, dar și pentru ca aceasta să-și poată angaja un apărător, conform solicitării sale. În acest context, instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 23.03.2022, prorogând, totodată, pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale exclusive și a excepției litispendenței, invocate prin întâmpinare de către pârât.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 23.03.2022, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, prin încheierea de ședință de la termenul din 5.10.2022, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei, urmare admiterii cererii formulate în acest sens de către reclamantă, amânând pronunțarea asupra excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel Alba Iulia, invocată prin întâmpinare, la data de 12.10.2022, pentru a-i da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise.
Astfel, primul termen de judecată, în sensul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a fost cel din data de 5.10.2022, când Curtea de Apel Alba Iulia a repus cauza pe rol și, totodată, constatând că toate părțile erau citate și se puteau pune în discuție chestiuni prejudiciale, a reținut excepția necompetenței sale, invocată prin întâmpinare.
Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței teritoriale a Curții de Apel Alba Iulia s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și, cum din actele dosarului rezultă că reclamanta A., are domiciliul pe raza județului Timiș, acțiunea în contencios administrativ promovată de aceasta se află, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, în competența de soluționare a insanței din circumscripția teritorială a localității de domiciliu, ce, în prezenta cauză, este Curtea de Apel Timișoara.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.