ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 22.12.2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și pârâtul Ministerul Mediului a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună anularea parțială a Ordinul Ministerului Mediului nr. 464/2009, anularea notei de constatare nr. x/28.10.2020 în sensul de a se constata nelegalitatea măsurilor de la punctele 3, 4, 5, 6, 9, 10, 15, 18 și 20, suspendarea notei de constatare nr. x/28.10.2020 până la soluționarea definitivă pe fond a cauzei. Pentru termenul de judecată din data de 11.01.2021, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare și cerere de îndreptare a erorii materiale prin care a solicitat modificarea obiectului și temeiului de drept ale cererii reclamantei, în sensul că se întemeiază exclusiv pe reglementarea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nu invocă dispozițiile art. 997 și urm C. proc. civ. privind procedura ordonanței președințiale.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 930 din data de 14.06.2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Ministrul Mediului și Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 930 din data de 14.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că dispozițiile criticate, cuprinse în actul administrativ normativ contestat, încalcă principiului legalității actelor administrativ, întrucât contravin actelor normative cu forță juridică superioară și încalcă principiului legalității actelor administrativ. De asemenea, având în vedere că printr-o Notă de constatare se dispun măsuri obligatorii, ce au natura unor restricționări sau privări de drepturi, împotriva persoanei juridice controlate, dispozițiile normative contestate nu îndeplinesc exigentele constituționale în ce privește reglementarea unui act administrativ cu efecte juridice deosebit de importante asupra persoanelor juridice destinatare ale acestui act.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Garda Națională de Mediu – Comisariatul General a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului deoarece în cererea de recurs sunt reluate aceleași apărări invocate și la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4. Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin rezoluția din data de 16 septembrie 2022, recurentei-reclamante i s-a pus în vedere obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și mențiunea că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Având în vedere că la data de 28 septembrie 2022 recurentei-reclamante i s-a comunicat adresa din data de 20 septembrie 2022, Înalta Curte constată că în sarcina acesteia a fost stabilită obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON aferentă soluționării cererii de recurs de față. Or, din verificările efectuate atât în dosar, cât și în sistemul Ecris rezultă că recurenta-reclamantă nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat la data de 05 aprilie 2023, iar consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului, prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., este anularea recursului netimbrat.

Temeiul legal al soluției adoptate. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat, ca netimbrat.