ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3172/2022

Ședința publică din data de 2 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în temeiul art. 997 din C. proc. civ. și art. 8, art. 15 și art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca prin sentința ce o va pronunța pe cale de ordonanță președințială, să dispună:

Reclamanta a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a arătat că înțelege să modifice cererea inițială înregistrată pe rolul instanței de fond în ceea ce privește obiectul și temeiul de drept ale cererii de chemare în judecată, în sensul că pretențiile sale se întemeiază exclusiv pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și că nu mai invocă dispozițiile art. 997 și următoarele din C. proc. civ. privind procedura ordonanței președințiale, cererea având următoarele petite: - anularea în parte a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, respectiv a prevederilor de la art. 3 pct. 11, art. 23 alin. (1) și alin. (2) lit. c), art. 26 lit. c) și anexa nr. 9 din actul administrativ contestat, și ca temei de drept: art. 4 alin. (4), art. 7 alin. (11) și art. 8 din Legea nr. 554/2004; - anularea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 întocmită de pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, și se întemeiază pe dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004; - al treilea petit a fost formulat în subsidiar față de al doilea petit al cererii și a constat în anularea în parte a Notei de constatare nr. x/28.10.2020, sub aspectul măsurilor obligatorii de la punctele 1, 2, 4, 5, 6, 7,10,12,13,16, 20, 21, 22, 23, 25 și 26 din actul administrativ contestat, având ca temei aceleași dispoziții de la art. 7 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004; - suspendarea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Totodată, a susținut că primul capăt de cerere este formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, iar celelalte pretenții în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General.

Prin încheierea din data de 09.02.2021 Curtea de Apel București a respins cererea formulată de pârâta Garda Națională de Mediu prin întâmpinarea la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, de disjungere a primului capăt de cerere și a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, care nu este emitentul ordinului contestat.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 191/16.02.2021, pronunțată în dosarul de fond, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a Notei de constatare nr. x/28.10.2020.

Prin sentința nr. 633 din 20 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului fundamentat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ. recurenta-reclamantă a susținut, în contextul unei succinte expuneri a soluției pronunțate de instanța de fond și a considerentelor esențiale reținute de aceasta în fundamentarea soluției adoptate, că hotărârea atacată este nelegală conform criticilor formulate punctual în referire la fiecare dintre soluțiile de respingere adoptate de prima instanță cu privire la toate petitele cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

În referire la soluția de respingere a capătului de cerere privind anularea parțială a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009 a formulat critici, în esență, sub aspectul neanalizării și nepronunțării prin considerente asupra argumentelor privind încălcarea principiului legalității actelor administrative. Totodată, sub acest aspect a considerat că în mod greșit a apreciat instanța de fond că, prin excepție de la principiul ierarhiei actelor administrative și de la dispozițiile Legii nr. 24/2000, ar fi justificată menținerea în vigoare a ordinului contestat pentru motivul că noua legislație primară în același domeniu al activității Gărzii Naționale de Mediu, H.G. nr. 1005/2012, ar fi preluat prevederile din acest ordin, chiar dacă legislația primară, și anume H.G. nr. 112/2009, în baza căreia a fost adoptat, a fost abrogată.

De asemenea, a arătat că Ordinul Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, este un act administrativ normativ prin care se pot dispune restricții/privări de drepturi fără respectarea exigențelor de ordin constituțional și că în mod eronat a apreciat prima instanță că ordinul contestat nu este nelegal întrucât prin Nota de constatare nr. x/2020 comisarii Gărzii Naționale de Mediu nu au dispus măsuri de restrângere sau privare a unor drepturi și libertăți economice a societății reclamante.

În egală măsură, a susținut că Ordinul Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat, este un act normativ lipsit de previzibilitate, fiind nelegal și pentru că măsurile de limitare a libertății economice, care se pot dispune prin notele de constatare întocmite în baza acestui Ordin normativ, sunt disproporționate față de interesul general al protecției mediului.

În final a formulat critici cu privire la capătul de cerere privind anularea în tot a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 și în referire la capătul de cerere privind anularea în parte a acesteia, solicitând să se constate că măsurile criticate, de la pct. 2 și pct. 10 din actul administrativ întocmit de pârâta Garda Națională de Mediu-Comisariatul General, contravin în mod flagrant dispozițiilor Legii fundamentale, impunându-se a fi desființate ca nelegale. În plus, cu privire la criticile formulate împotriva celorlalte măsuri contestate, recurenta-reclamantă a invocat aceleași argumente formulate prin cererea de chemare în judecată, la care a făcut trimitere.

Prin întâmpinările formulate în cauză intimații-pârâți Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au invocat, în principal, excepția tardivității formulării cererii de recurs, iar, în subsidiar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală, conform argumentelor expuse în cuprinsul întâmpinărilor.

La termenul de dezbateri din 2 iunie 2022 Înalta Curte a reținut recursul spre soluționare pe excepția tardivității formulării acestuia, invocată de intimații-pârâți.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de recurs, excepție de procedură absolută și peremptorie, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii recursului reclamantei ca tardiv formulat, în considerarea argumentelor ce succed.

Demersul judiciar ce formează obiectul cauzei pendinte vizează solicitarea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, privind anularea în parte a Ordinului Ministrului Mediului nr. 464/2009, modificat prin Ordinul nr. 256/2014, respectiv a prevederilor de la art. 3 pct. 11, art. 23 alin. (1) și alin. (2) lit. c), art. 26 lit. c) și anexa nr. 9 din actul administrativ contestat; anularea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020 întocmită de pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General; precum și suspendarea în totalitate a Notei de constatare nr. x/28.10.2020.

Soluționând cauza, Curtea de Apel București a găsit neîntemeiate susținerile formulate de reclamantă, respingându-i acțiunea, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speță, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce privește natura căii de atac a recursului, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că "Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile".

Motivarea recursului se realizează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) din același Cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivele pe care se întemeiază cererea de recurs și dezvoltarea acestora pot fi transmise ulterior declarării recursului, însă numai înăuntrul termenului legal de declarare a recursului, care, în speță, așa cum s-a arătat, este de 15 de zile de la data comunicării hotărârii. Dacă recurentul depune motivele de recurs după expirarea termenului prevăzut de lege, instanța le va respinge ca tardive și nu vor fi luate în considerare la analiza legalității hotărârii atacate.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. De asemenea, prin intermediul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. legiuitorul a statuat în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 633 din 20.04.2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, atacată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost comunicată părții la data de 26 mai 2021, conform dovezii aflate la dosarul de fond-volumul II, iar recursul a fost promovat de reclamantă la data de 15 iunie 2021, data comunicării prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila x (verso) din dosarul de recurs, așadar, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ.

Or, din moment ce mențiunea ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila x (verso) din dosarul de recurs indică faptul că memoriul conținând motivele de recurs a fost transmis instanței la data de 15 iunie 2021, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii, și anume 26 mai 2021, împlinindu-se la 11 iunie 2021, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță.

Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca tardiv formulat, păstrând astfel sentința de fond atacată.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 633 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.