ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1924/2021

Ședința publică din data de 26 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a solicitat anularea în parte a notei de constatare nr. x/4.04.2014 emise de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 4239 din 22 octombrie 2018, judecând cauza în fond după casare, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu-Comisariatul General.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că, soluționând cauza în fond după casare, instanța avea obligația să soluționeze cauza pe fond prin raportare la problemele de drept deja dezlegate de instanța de recurs, în sensul că acțiunea este admisibilă, iar nota de constatare atacată reprezintă un act administrativ în sensul legii.

Încălcând dispozițiile imperative prevăzute de art. 501 C. proc. civ., prima instanță a reținut în considerente, în motivarea soluției de respingere a acțiunii, faptul că "în condițiile în care nota de constatare nu cuprinde vreo obligație suplimentară (...), Curtea apreciază că nu se poate dispune anularea în parte a notei de constatare".

Astfel, chiar dacă prima instanță nu a mai făcut vreo trimitere expresă la excepția inadmisibilității, aceasta a fost antamată întrucât au fost avute în vedere tocmai anumite considerente care au condus și în primul ciclu procesual la admiterea acestei excepții.

Cu alte cuvinte, prima instanță, în al doilea ciclu procesual, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pe considerente ce vizează în realitatea admisibilitatea acțiunii.

Recurenta mai arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - motivul de recurs reglementat la art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.: soluționând cauza, prima instanță a încălcat/aplicat greșit prevederile art. 8 din Legea nr. 278/2013 și dispozițiile de drept material cuprinse în H.G. nr. 1061/2018.

În opinia recurentei, stabilirea unor obligații/măsuri noi în sarcina sa contravine dispozițiilor imperative prevăzute de Legea nr. 278/2013, întrucât singurul act care stabilește obligațiile și condițiile de desfășurare a activității operatorului este autorizația integrată de mediu.

Recurenta consideră că obligația impusă de efectuare a buletinelor de analiză pentru indicatorul B. este lipsită de orice temei, având în vedere că subscrisa realizează în permanență monitorizarea cantității totale de compuși organici volatili prin folosirea celor mai noi și inovative metode existente în acest domeniu.

Prin Nota de constatare s-a impus ca măsură restricționarea accesului la panoul de acționare manuală a trapelor din plafonul secției de presare plăci OSB, prin sigilarea acestui panou și acționarea sa exclusiv în situații de urgență.

În aceste condiții, sunt vădit eronate considerentele primei instanțe potrivit cărora nu se poate considera că măsura nr. 6 din nota de constatare adaugă la obligațiile stabilite în autorizație, acestea fiind contrazise de chiar prevederile Autorizației integrate de mediu, la care instanța a și făcut referire, dar pe care a interpretat-o în mod eronat însă.

Este evident că reglementarea unei proceduri speciale de folosire a trapelor din plafonul secției de presare plăci OSB peste ceea ce prevede Autorizația integrată de mediu suplimentează prevederile acesteia, în afara cadrului legal pe baza căruia astfel de modificări -oportune sau nu - ar putea fi făcute.

Astfel, având în vedere limitele competențelor Gărzii de mediu, cu ocazia controalelor efectuate, comisarii instituției pot să asigure conformarea activității desfășurate cu prevederile actului de reglementare pe baza căruia aceasta de desfășoară.

Recurenta consideră că măsura dispusă și a cărei anulare o solicită, indiferent că este sau nu oportună, conține în mod evident o modificare/completare a procedurii de acționare a trapelor din plafonul secției de presare plăci OSB, completare care pe de o parte este nejustificată, având în vedere că a fost adoptată fără să se fi constatat vreo încălcare a Autorizației integrate de mediu de către titularul activității sub acest aspect, iar pe de altă parte, este nelegală, deoarece adaugă nepermis Autorizației integrate de mediu, cu încălcarea cadrului legal în care revizuirea acesteia ar fi posibilă, precum și a competențelor specifice din această materie.

În opinia recurentei, măsura aplicării sigiliului pe trapele din plafonul secției de presare plăci OSB este absurdă, în contextul în care deschiderea automată a acestora este permisă și trebuie asigurată pentru cazurile excepționale când temperatura din hală crește și există riscul producerii unui incendiu.

Prima instanță a reținut că, deși rebuturile de placi OSB sunt în mod expres identificate și încadrate în Autorizația integrată de mediu ca deșeu nepericulos, totuși, având în vedere că în fișa tehnică de securitate a polimerului care intră în compoziția plăcii sunt menționate fraze de avertizare și de risc, societatea are obligația de a prezenta dovezi din care să rezulte caracterul nepericulos al acestui deșeu.

Din acest punct de vedere, în conformitate cu clasificarea expresă realizată cu privire la aceste deșeuri în Autorizația integrată de mediu, atât cenușa din centrala termică (cod deșeu 10 01 01), cât și rebuturile și deșeurile de plăci (cod deșeu 03 01 05), sunt în mod expres clasificate ca fiind deșeuri nepericuloase, modalitatea gestionării lor reflectând deopotrivă această clasificare.

Față de prevederile exprese ale Autorizației integrate de mediu, încadrarea realizată de autoritatea competentă pentru protecția mediului cu ocazia emiterii actului de reglementare este nu numai obligatorie pentru orice persoană, dar se și bucură de o prezumție de legalitate și adevăr, pentru răsturnarea căreia Garda de mediu nu a administrat vreo probă din care să rezulte necesitatea repunerii în discuție a compoziției deșeului plăcii de OSB și a cenușei industriale, precum și a caracterului periculos sau nepericulos a acestor deșeuri.

Așadar, este lipsită de sens reluarea prin nota de constatare a obligației de a realiza determinările corespunzătoare în contextul în care respectarea acestei obligații rezultă din chiar cuprinsul Autorizației integrate de mediu.

În plus, așa-zisele elementele de risc ce intră în compoziția plăcii OSB sunt diferite de substanțele periculoase utilizate în procesul de producție.

În cuprinsul Notei de constatare, comisarii Gărzii de mediu au pretins că societatea C. S.A., proprietarul depozitului în care societatea specializată în gestiunea deșeurilor cu care A. are relații de colaborare depozitează deșeurile de cenușă, ar fi fost radiată începând cu data de 29.03.2013, în urma procedurii de faliment și că depozitul aflat în proprietate ar fi avut termen de sistare a activității respectiv 16.07.2010.

Sfera obligațiilor de trasabilitate ale titularului activității producătoare de deșeuri ("poluatorul") este limitată din punct de vedere legal, contractual și logic la raporturile pe care acesta le are cu prestatorul autorizat de servicii cu care a încheiat contract în vederea eliminării/valorificării deșeurilor.

Împrejurarea că acest din urmă prestator, preluând deșeurile în condiții de legalitate, intră în raporturi juridice subsecvente cu alți terți în vederea eliminării/valorificării lor, excede răspunderii "poluatorului", care pe de o parte este terț față de raportul juridic dintre prestatorul autorizat și depozit, iar pe de cealaltă parte și-a respectat obligația de predare a deșeurilor în condiții de legalitate, prin transferul acestora unui agent autorizat.

În ceea ce privește acest aspect, chiar prima instanță a citat din dispozițiile legale care stabilesc această obligație în sarcina expeditorului, nicidecum în sarcina "poluatorului". Prin urmare, obligațiile subzistă până la momentul predării deșeurilor. Ulterior acestui moment, orice neregularitate survenită nu mai poate fi imputabilă.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Garda Națională de Mediu-Comisariatul General a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

Conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece recurentul nu critică hotărârea instanței de fond sub aspectul încălcării unei norme de procedură cu caracter de ordine publică, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau a unei norme procedurale cu caracter de ordine privată, când sancțiunea este nulitatea relativă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Nota de constatare nr. x/4.04.2014 întocmită de pârâta Garda Națională de Mediu-Comisariatul General în urma controlului efectuat în perioada 01-04.04.2014 s-au stabilit nouă măsuri în sarcina conducerii A. S.R.L.

Împotriva notei de constatare recurenta a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea în parte a actului administrativ, contestând măsurile dispuse de pârâtă exclusiv în ceea ce privește faptul că societatea nu ar fi realizat determinări pentru indicatorul B. (compuși organici volatili) impuse prin Autorizația integrată de mediu; acționarea trapelor existente în plafonul halei de producție (măsura nr. 6); efectuarea determinărilor cu laboratoare acreditate pentru stabilirea încadrării deșeurilor de plăci OSB și cenușă în categoria deșeurilor periculoase sau nepericuloase (măsura nr. 7); obligația de a urmări trasabilitatea deșeurilor generate din activitate, eliminarea/valorificarea acestora fiind efectuată numai cu operatori autorizați din punctul de vedere al protecției mediului (măsura nr. 8).

Conform actului de reglementare deținut de S.C. A. S.R.L. (x/12.10.2011), societatea avea obligația de a monitoriza emisiile în aer a compușilor prevăzuți în tabelul de la punctul 13.2.1 din Autorizația Integrată de Mediu.

Tabelul menționat indica un număr de 15 surse de prelevare a probelor față de care, raportat la fiecare sursă, petenta trebuia să monitorizeze poluanții: - pulberi, - CO, - NOx, -SO2, - Formaldehidă și - B. (compuși organici volatili). Glosarul de termeni de la pagina nr. 47 din autorizație arată expres faptul că B. și D. (carbon organic total) sunt abrevieri diferite, însemnând modalități diferite de analiză a emisiilor.

S-a reținut că este eronată echivalența între cele două noțiuni, atâta vreme cât acestea reprezintă metode științifice diferite de a măsura emisiile atmosferice, partea putând să solicite modificarea corespunzătoare a actului de reglementare în măsura în care aceasta era necesară.

La modul concret, Înalta Curte consideră că operatorul a înlocuit o metodă de măsurare a emisiilor în atmosferă cu alta, considerată de acesta echivalentă.

Măsura impusă vizează respectarea actului de reglementare care nu poate fi modificat decât prin revizuire.

Obligația legală era de a respecta actul de reglementare în forma lui în vigoare, iar nu de a aprecia echivalența unei măsurători cu alta și în mod complet aleatoriu înlocuirea celei prescrise prin actul oficial cu alta preferată de petentă.

Emisiile nu se eliberează în atmosferă ci trebuie să parcurgă un proces complex care presupune filtrarea printr-un ciclon de apă.

Printre condițiile de operare se menționează expres interzicerea desfășurării activității în condiții de nefuncționare a aparatelor de depoluare, iar simpla existență a butonului de deschidere contrazice prevederile E..

Garda Națională de Mediu prin măsurile impuse nu a adăugat la actul de reglementare, ci a solicitat punerea butonului sub un sigiliu, astfel încât să se poată observa și consemna ruperea sigiliului.

Cu privire la încadrarea rebuturilor de plăci OSB ca deșeu periculos/nepericulos, este necesar a se stabili dacă deșeul este considerat nepericulos în starea în care se află, iar nu ca urmare a arderii. Conform fișelor de securitate și a autorizației de mediu, descompunerea termică a substanței atrage emanarea unui set amplu de substanțe periculoase/toxice.

Ulterior arderii ramând urme ale substanțelor arse, cenușă care conține elementele incinerate. Astfel că, în urma arderii lemnului (rumeguș și așchii) rezultă cenușă - deșeu nepericulos, dar în urma arderii așchiilor de OSB care conțin substanța MDI rezultă posibilitatea ca acesta substanță să fie toxică în mod similar substanței din care se trage.

Simplul fapt că un deșeu este considerat nepericulos nu înseamnă că acesta își păstrează statutul în orice circumstanță, cu atât mai mult cu cât în compoziția acestuia se află o substanță periculoasă care în prezența temperaturii emană un număr ridicat de substanțe periculoase.

Necesitatea efectuării unor analize în vederea stabilirii naturii de deșeu periculos/nepericulos, vizează protecția mediului și în același timp presupune până la rezolvarea situației pe baza unor analize corespunzătoare de laborator, o măsură preventivă pentru a se evita poluarea mediului.

Astfel fiind, se constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că Nota de constatare nu presupune obligații noi, ci executarea unor obligații existente, născute prin autorizația de mediu și prin litera legii. Măsurile au fost dispuse întrucât s-au constatat încălcări sau executări necorespunzătoare care duc la imposibilitatea verificării și crearea unui pericol față de mediul înconjurător.

Înalta Curte apreciază că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4239 din 22 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2021.