ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130/F din 10.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I Penală, în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că, prin încheierea din 27 mai 2020, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor care constituie obiectul judecății, numai în considerarea aplicării legii penale mai favorabile, din patru infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. în patru infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta din perioada septembrie - octombrie 2009 - prima faptă descrisă în Partea I din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 C. pen. (fapta de la începutul lunii februarie 2010 - a doua faptă descrisă în Partea I din rechizitoriu).

În baza art. 65 alin. (2), (3) C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din același cod (de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice; de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; de a ocupa funcția de judecător), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în condițiile art. 66 C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. (1969), i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei durata măsurii preventive privative de libertate luate față de aceasta, respectiv arestul la domiciliu, în perioada 17 - 23 mai 2018.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. (1969), a fost confiscată de la inculpată suma de 10.000 euro (primită de aceasta drept mită), în echivalent în RON (la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României de la data executării acestei măsuri de siguranță).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen., a fost menținută, în vederea confiscării anterior menționate, măsura asigurătorie a sechestrului, luată prin ordonanța nr. 491/P/2016 din 26 septembrie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției și aplicată conform procesului-verbal din aceeași dată asupra imobilului proprietatea inculpatei, situat în municipiul București, Strada x nr. 15, înscris în Cartea Funciară nr. x și având nr. cadastral x (compus din 2 camere și dependințe având o suprafață totală de 82,82 mp și cotă indiviză din terenul aferent, în suprafață de 59,40 mp), până la concurența sumei de 10.000 euro (în echivalentul în RON la cursul oficial de schimb al Băncii Naționale a României de la data executării măsuri de siguranță a confiscării).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta din perioada iunie- iulie 2009 - prima faptă descrisă în Partea a II-a din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 din C. pen. (fapta din perioada noiembrie- decembrie 2009 - a doua faptă descrisă în Partea a II-a din rechizitoriu).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, în legătură cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (5) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului proprietatea inculpatei, situat în municipiul București, Strada x nr. 15, înscris în Cartea Funciară nr. x și având nr. cadastral x (compus din 2 camere și dependințe având o suprafață totală de 82,82 mp și cotă indiviză din terenul aferent, în suprafață de 59,40 mp), până la concurența valorii cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa, pentru garantarea executării acestora.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în legătură cu infracțiunile pentru care s-a dispus achitarea inculpatei au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – secția de combatere nr. 491/P/2016 din 17.10.2018 a corupției s-a dispus, trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatei A., sub aspectul săvârșirii, în exercitarea funcției de judecător al Tribunalului București, a patru infracțiuni concurente de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, sub aspectul situației de fapt, că:

1) – în perioada septembrie - octombrie 2009, prin intermediul numitei B., a primit de la membrii familiei Nicolae, rude ale numiților C. și D., suma de 10.000 euro, pentru a dispune față de aceștia, având calitatea de inculpați în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, soluție pronunțată, în mod succesiv, de către inculpată la datele de 01 octombrie 2009, 29 octombrie 2009, 27 noiembrie 2009, 02 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 05 ianuarie 2010 și 26 ianuarie 2010.

2) - la începutul lunii februarie 2010, în locuința sa din municipiul București, strada x nr. 15, prin intermediul numitei B., a primit de la membrii familiei Nicolae suma de 30.000 euro, pentru a pronunța, în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală, față de C., D., E., F. și ceilalți cinci inculpați din respectiva cauză, condamnarea la pedepse cu suspendarea executării, soluție dispusă de inculpată la data de 03 februarie 2010.

3) - în perioada iunie – iulie 2009, prin intermediul numitei B. și a numitului G., a primit de la membrii familiilor numiților H., I., J. și K. suma de 8.000 euro, pentru a dispune, față de cei patru, având calitatea de inculpați în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, soluție pronunțată de inculpată la data de 14 iulie 2009.

4) – în perioada noiembrie - decembrie 2009, prin intermediul numitei B. și a numitului G., a primit de la numiții L., J. și K., suma de 15.000 euro, pentru a pronunța, față de aceștia, condamnarea la pedepse cu suspendarea executării, soluție dispusă de inculpată la data de 03 martie 2010.

Prin rechizitoriu, procurorul a solicitat confiscarea de la inculpata A. a sumei de 60.000 euro, obiect al primelor două infracțiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia - 40.000 euro (10.000 euro + 30.000 euro) și al infracțiunii de trafic de influență pentru care s-a dispus soluția de clasare - 20.000 euro; restituirea de către inculpata A. către numitul M. a sumei de 9.000 euro, obiect parțial al uneia din celelalte două infracțiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia - 2.000 euro și al infracțiunii de trafic de influență pentru care s-a dispus soluția de clasare - 7.000 euro; confiscarea de la inculpata A. a sumei de 42.000 euro, obiect al ultimelor două infracțiuni de luare de mită pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia - 23.000 euro (8.000 euro + 15.000 euro) și al infracțiunii de trafic de influență pentru care s-a dispus soluția de clasare - 28.000 euro, cu scăderea sumei de 9.000 euro, de restituit către numitul M..

Referitor la prima și a doua faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, referitoare la dosarul nr. x/2009 (denumit generic " N."), descrise în Partea I a rechizitoriului, în cuprinsul actului de sesizare, s-a reținut că, la data de 25 mai 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a patru inculpați, frați, membrii ai familiei Nicolae, respectiv D., O., E. și P., precum și a altor cinci inculpați, și anume Q., R., S., T. și U..

Dintre aceștia, opt inculpați (mai puțin U.) se aflau în stare de arest preventiv, fiind acuzați de infracțiuni grave, îndreptate împotriva vieții și libertății psihice a persoanelor. Astfel, doi dintre inculpați, respectiv D. și O. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, iar toți cei nouă inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de șantaj.

Dosarul a fost înregistrat la secția a II-a Penală a Tribunalului București sub nr. x/2009, fiind repartizat completului C2, compus la acel moment din judecătorul V..

La data de 28 mai 2009, magistratul judecător învestit cu soluționarea cauzei a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut măsura față de toți cei opt inculpați.

La data de 24 iunie 2009, au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul E. și alți trei inculpați.

Ulterior, la data de 29 iunie 2009, a fost respinsă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul R..

W. locuia în cartierul Chitila din capitală, iar B. locuia în apropiere, în cartierul Bucureștii Noi. Cea din urmă se afla, la vremea respectivă, într-o relație apropiată cu inculpata A., căreia obișnuia să îi prezică viitorul, prin cartomanție.

În acest context, după trimiterea în judecată a inculpaților D., C., E. și F., rudele acestora, cunoscând relația dintre inculpata A. și B., i-au solicitat celei din urmă să îi ajute, pentru ca, în schimbul dării unor sume de bani consistente către judecători, să obțină punerea lor în libertate din starea de arest preventiv și, ulterior, pronunțarea unei soluții favorabile (care să excludă condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție).

B. a transmis propunerea membrilor familiei Nicolae către inculpata A. și X. (la acea vreme președinte al secției a II-a Penală a Tribunalului București), cea din urmă arătându-se de acord cu propunerea primită.

Începând cu data de 15 iulie 2009, judecătorul cauzei, V., a fost numit în funcția de vicepreședinte al Judecătoriei Buftea.

În aceste condiții, la următorul termen de judecată, din data de 21 iulie 2009, fără ca la dosar să existe o dispoziție de repartizare a dosarului, judecătoarea X. a procedat ea însăși la soluționarea cauzei.

După ce a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive cu privire la toți cei opt inculpați, judecătoarea X. a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de doi dintre aceștia, respectiv E. și P.. Această soluție a rămas definitivă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București, la data de 23 iulie 2019.

Drept urmare, conform înțelegerii anterioare, în una din zilele următoare, în incinta Cimitirului Ghencea II din municipiul București, X. ar fi primit de la B. suma de 3.000 euro, provenită de la membrii familiei Nicolae, pentru faptul că a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a celor doi inculpați anterior nominalizați (pentru această faptă, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de disjungere).

Pe de altă parte, la același termen, din data de 21 iulie 2009, X. a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a părăsi localitatea, formulate de alți trei inculpați, respectiv Q., S. și T..

În continuare, ca urmare a discuțiilor purtate de B. cu inculpata A. și X., cea din urmă a dispus ca inculpata să continue să judece cauza.

Prin urmare, conform înțelegerii, în perioada următoare, X. s-ar fi întâlnit cu B. în apropiere de Piața Amzei din municipiul București, unde ar fi primit de la aceasta suma de 3.000 euro, provenită de la membrii familiei Nicolae, pentru faptul că a repartizat dosarul inculpatei A. (pentru această faptă, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de disjungere).

La primul termen de judecată care a urmat, din data de 03 septembrie 2009, inculpata A. a dispus liberarea provizorie sub control judiciar cu privire la inculpații Q., R., S. și T., soluție care a rămas definitivă prin decizia pronunțată de Curtea de Apel București la data de 10 septembrie 2009.

Ca atare, singurii inculpați din cauza respectivă care au rămas în stare de arest preventiv erau D. și O., care fuseseră trimiși în judecată și pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat.

În perioada iulie - septembrie 2009, inculpata A., tot prin intermediul numitei B., ar fi primit, de la membrii familiei Nicolae, suma de aproximativ 20.000 euro, pretinzând că avea influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru a-i determina să respingă recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierilor din datele de 21 iulie 2009 - prin care au fost puși în libertate E. și F. și 03 septembrie 2009 - prin care au fost puși în libertate Q., R., S. și T. (pentru această faptă, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de clasare).

Față de B., inculpata A. a pretins că îi putea determina pe judecătorii Curții de Apel București, în acest sens, cu ajutorul numitei Y., la acea vreme aceasta fiind și ea judecător în cadrul secției a II-a Penală a Tribunalului București.

În perioada septembrie - octombrie 2009, prin intermediul numitei B., inculpata A. a solicitat și a primit, de la membrii familiei Nicolae, suma de 10.000 euro, pentru a dispune, față de D. și O. (cei doi frați rămași în stare de arest preventiv), înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpata A. a dispus în acest sens, în mod succesiv, la datele de 01 octombrie 2009, 29 octombrie 2009, 27 noiembrie 2009, 02 decembrie 2009, 15 decembrie 2009, 05 ianuarie 2010 și 26 ianuarie 2010, toate acele soluții fiind desființate, însă, de către instanța de control judiciar, Curtea de Apel București.

Încheierile pronunțate de inculpata A. au conținut, în mod stereotip, aceeași motivare, adecvată revocării, iar nu înlocuirii măsurii arestării preventive, fiind sancționată ca atare de către instanța de control judiciar.

Singura dată când, în această perioadă, cererile inculpaților au fost respinse a fost la termenul din 10 decembrie 2009, când cauza a fost judecată de un alt judecător decât inculpata A., Z..

În fața eșecului repetat al tentativelor de punere în libertate a inculpaților D. și O. (ca urmare a desființării încheierilor pronunțate în acest sens de către Curtea de Apel București), inculpata A. a solicitat și a primit de la membrii familiei Nicolae suma de 30.000 euro, pentru a hotărî pronunțarea de pedepse cu suspendarea executării față de toți cei patru frați trimiși în judecată, precum și față de ceilalți cinci inculpați din aceeași cauză.

Suma de 30.000 euro, solicitată de inculpata A., a fost dată acesteia, prin intermediul numitei B., la începutul lunii februarie 2010, în locuința sa din municipiul București, Strada x nr. 15.

Drept urmare, după ce a judecat cauza la termenul din data de 02 februarie 2010 și a amânat pronunțarea pentru a doua zi, prin sentința din data de 03 februarie 2010, inculpata A., deși a reținut a fi fost dovedită situația de fapt din actul de acuzare, a dispus pedepse cu suspendarea executării față de toți cei nouă inculpați trimiși în judecată.

În apel, la data de 20 decembrie 2010, sentința a fost desființată în parte, Curtea de Apel București hotărând pedepse cu executare pentru toți inculpații, în cazul celor acuzați de tentativă la omor calificat acestea fiind de 8 ani și, respectiv, 7 ani și 6 luni închisoare.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă sub aspectul faptelor descrise în Partea I a actului de sesizare: declarația martorului AA.; declarațiile martorei B.; declarațiile martorilor BB., E., CC., F., D., C., DD.; declarația martorei Y.; înscrisul olograf întocmit de martorul DD.; procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate ambiental la datele de 27 ianuarie 2017 (între inculpata A. și martora B.), 16 februarie 2018 (între inculpata A. și martora B.), 26 februarie 2018 (între martora B. și martorul C.) și 28 februarie 2018 (între martora B., martorul E. și martora CC.); înscrisurile din dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală.

În ceea ce privește faptele nr. 3 și nr. 4 (pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei), referitoare la dosarul nr. x/2009 (denumit generic L. și alții"), descrise în partea a II-a din rechizitoriu, procurorul a reținut că, la data de 22 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L., I., J., K. și H., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și ultraj contra ordinii publice și bunelor moravuri, precum și a inculpatului EE. (medic la Spitalul Universitar de Urgență București), pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și favorizarea infractorului.

Dintre aceștia, patru inculpați, mai puțin L. și EE., se aflau în stare de arest preventiv la momentul trimiterii în judecată, în privința celui dintâi dispunându-se, în faza de urmărire penală, la data de 29 aprilie 2009, înlocuirea unei măsuri similare cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Dosarul a fost înregistrat la secția a II-a Penală a Tribunalului București, sub nr. x/2009, fiind repartizat spre judecată inculpatei A..

La data de 23 iunie 2009, după ce a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul H. (minor la data săvârșirii faptelor de care acesta a fost acuzat), inculpata A. a dispus revocarea acelei măsuri.

Această soluție a fost desființată de Curtea de Apel București, în aceeași zi, astfel încât, inculpatul H. a rămas în stare de arest preventiv.

La data de 25 iunie 2009, după ce a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpatul I., inculpata A. a dispus revocarea măsurii, menținând însă starea de arest preventiv pentru inculpații J. și K..

Și această soluție a fost desființată de Curtea de Apel București, prin decizia pronunțată la data de 07 iulie 2009, astfel că inculpatul I. a rămas, la rândul său, în stare de arest preventiv.

M., tatăl lui H., îl cunoștea pe G., știind și faptul că acesta era nașul numitei B., precum și faptul că cea din urmă se afla într-o relație apropiată cu inculpata A..

În acest context, după trimiterea în judecată, rudele inculpaților aflați în stare de arest preventiv (H., I., J. și K.), prin intermediul lui M. și al lui G., i-au solicitat numitei B. să îi ajute, pentru ca, în schimbul dării unor sume de bani consistente către judecători, să obțină punerea lor în libertate și, ulterior, pronunțarea unei soluții favorabile acestora (care să excludă condamnarea la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție).

B. a transmis această propunere către inculpata A., care s-a declarat de acord cu propunerea primită.

Drept urmare, în perioada iunie - iulie 2009, inculpata A., prin intermediul numitei B. și al numitului G., a primit, de la membrii familiilor inculpaților H., I., J. și K., suma de 8.000 euro, pentru a dispune, față de aceștia, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, soluție pe care a pronunțat-o la data de 14 iulie 2009.

Și de această dată, inculpata A. a folosit argumente specifice revocării măsurii arestării preventive, iar nu înlocuirii acesteia, utilizate și în încheierile anterioare.

De asemenea, în ultima decadă a lunii iulie 2009, inculpata A. ar fi primit, tot prin intermediul numitei B. și al numitului G., de la membrii familiilor celor patru inculpați anterior nominalizați, suma de 28.000 euro, pretinzând că avea influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București, pentru a-i determina să respingă recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din data de 14 iulie 2019, fapt care s-a și întâmplat, la data de 23 iulie 2009, prin decizia acelei instanțe, pronunțată cu majoritate, astfel că soluția respectivă a rămas definitivă (pentru această faptă, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de clasare).

Față de martora B., inculpata A. a pretins că îi putea determina în acest sens pe judecătorii Curții de Apel București cu ajutorul numitei Y., care, la acea vreme îndeplinea funcția de judecător în cadrul secției a II-a Penală a Tribunalului București.

Apoi, în perioada noiembrie - decembrie 2009, inculpata A. a primit, prin intermediul numitei B. și al numitului G., de la inculpații L., J. și K., suma de 15.000 euro, pentru a pronunța față de aceștia o soluție de condamnare la pedepse cu suspendarea executării, sens în care aceasta s-a pronunțat la data de 03 martie 2010.

În condițiile în care H. era singurul inculpat minor din cauză, tatăl acestuia, M., nu a mai plătit suma de bani "cuvenită" pentru obținerea suspendării executării pedepsei, bazându-se pe faptul că, în condițiile în care față de inculpații majori inculpata A. avea să dispună o astfel de soluție, de aceeași manieră va proceda și cu privire la fiul său.

Întrucât nu a primit banii "datorați" de H., inculpata A. a bănuit că aceștia au fost opriți de B. pentru sine și, în aceste împrejurări, pentru a se răzbuna pe ea (crezând că va fi trasă la răspundere de familia acelui inculpat), a hotărât condamnarea inculpatului minor la o pedeapsă cu executare efectivă.

La data de 18 februarie 2010, a fost ultimul termen de judecată în cauză, iar pronunțarea a fost amânată până la data de 03 martie 2010.

Prin sentința pronunțată la acea dată, inculpata A., deși a reținut a fi fost dovedită situația de fapt din actul de acuzare, a aplicat pedepse cu suspendarea executării față de cinci din cei șase inculpați trimiși în judecată (pentru participanții la infracțiunea de tentativă la omor calificat câte 3 ani închisoare), singurul inculpat față de care a dispus executarea efectivă a pedepsei fiind cel minor, H. (condamnat la 3 ani și 9 luni închisoare - pedeapsă mai mare decât în cazul participanților majori la comiterea aceleiași infracțiuni), cu motivarea că acesta mai era cercetat în alte cauze, s-a sustras urmăririi penale, a fost nesincer și a avut o atitudine ostilă față de instanța de judecată.

În apel, prin decizia pronunțată la data de 31 martie 2011, Curtea de Apel București i-a condamnat pe J., L., I. și K. la pedepse de 6 ani și, respectiv, 5 ani închisoare, menținând pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată de prima instanță lui H..

Sub aceste aspecte, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația martorului AA.; declarațiile martorei B.; declarația martorului G.; declarațiile martorilor I., M., H., L., J., FF. și K.; procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate ambiental la datele de 16 februarie 2018 (între inculpata A. și martora B.) și 17 martie 2018 (între inculpata A. și martora B.); înscrisurile din dosarul nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 18 octombrie 2018.

În cursul procedurii de cameră preliminară, prin încheierile pronunțate, succesiv, la datele de 19 octombrie 2018 și 27 noiembrie 2018, definitive prin necontestare a fost menținută, față de inculpata A., măsura preventivă a controlului judiciar, măsura fiind revocată, ulterior, prin încheierea din 16 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018.4, definitivă prin încheierea nr. 41 din 18 ianuarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală.

Prin încheierea din 14 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpata A., a constatat competența și legalitatea sesizării instanței cu privire la trimiterea în judecată a inculpatei pentru cele patru infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma modificată prin Legea nr. 187/2012) cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, cu privire la aceleași dispoziții și a dispus începerea judecății.

Contestația formulată de inculpată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea nr. 180 din 22 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală.

Pe de altă parte, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată la data de 14 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus trimiterea solicitării procurorului formulată în cuprinsul actului de sesizare privind confiscarea de la inculpata A. a sumelor de bani având legătură cu infracțiunile de trafic de influență pentru care au fost dispuse în ceea ce o privește pe aceasta soluții de clasare, la secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a dispune asupra sesizării judecătorului de cameră preliminară competent, conform procedurii speciale prevăzute de art. 549

1

C. proc. pen.

În acest sens, instanța a fost sesizată la data de 20 mai 2019, în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București – secția I Penală, în care, prin încheierea din 07 noiembrie 2019, s-a dispus, în temeiul art. 549

1

alin. (5) lit. b) C. proc. pen., confiscarea de la inculpata A. a sumelor de 20.000 euro și, respectiv, 28.000 euro, contestația acesteia împotriva încheierii respective fiind respinsă, ca nefondată, la data de 30 ianuarie 2020.

Examinând probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală și, nemijlocit, în fața instanței, Curtea a reținut următoarele:

I. Cu privire la faptele de luare de mită descrise în Partea I a rechizitoriului (perioada septembrie - octombrie 2009 și, respectiv, de la începutul lunii februarie 2010), având legătură cu judecarea de către inculpata A. a dosarului nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală, privind, între alții, pe inculpații D., O., E. și P., Curtea a constatat că probatoriul administrat dovedește, în afara oricărui dubiu, numai fapta inculpatei A. de a primi, în noaptea dinaintea pronunțării sentinței pe fondul cauzei (02/03 februarie 2010), în locuința sa din municipiul București, strada x nr. 15, prin intermediul martorei B., suma de 10.000 euro (iar nu 30.000 euro, cât s-a reținut în rechizitoriu), din banii solicitați de cea din urmă și primiți de aceasta, prin intermediul soțului său, AA., de la martora BB. - mama celor patru inculpați Nicolae, respectiv 30.000 euro, pentru a hotărî condamnarea acestora (iar nu și a celorlalți cinci inculpați, cum s-a susținut în rechizitoriu, în lipsa invocării oricărei probe sub acest aspect), la pedepse cu suspendarea executării, în timp ce fapta anterioară (plasată în perioada septembrie - octombrie 2009), atribuită aceleiași inculpate, de a primi, prin intermediul martorei B., suma de 10.000 euro, pentru a dispune, față de doi dintre W., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, nu există, în chiar materialitatea ei.

Sub acest aspect, s-a arătat că, din examinarea actelor dosarului nr. x/2009 al Tribunalului București – secția a II-a Penală, a rezultat că, inculpații frați D., O., E. și P. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv (măsură dispusă față de aceștia, în faza de urmărire penală, la data de 15 aprilie 2009), prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din 25 mai 2009, alături de alți cinci inculpați, din care patru aflați, la rândul lor, sub puterea unei măsuri preventive similare, primul termen pe fondul cauzei fiind stabilit, conform normelor procedurale de la acel moment, la data de 23 iunie 2009.

Dosarul cauzei, înregistrat pe rolul Tribunalului București – secția a II-a Penală, sub numărul anterior menționat, a fost repartizat inițial judecătorului V., care a menținut, față de toți cei opt inculpați, măsura arestării preventive, prin încheierea din data de 28 mai 2009, însă, începând cu data de 15 iulie 2009, acesta a fost numit, într-o funcție de conducere, la o altă instanță.

La termenul din data de 21 iulie 2009, un alt judecător - X. a dispus, prin încheiere, liberarea provizorie sub control judiciar a doi din inculpați, respectiv E. și P., soluția respectivă fiind menținută de către instanța de control judiciar, prin hotărârea pronunțată la data de 23 iulie 2009.

Primul termen când la judecarea cauzei a participat inculpata A. a fost cel din data de 03 septembrie 2009, când aceasta a dispus, prin încheiere, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații D. și O., dispunând însă liberarea provizorie sub control judiciar a altor patru inculpați (străini de W.), acea soluție fiind menținută, de asemenea, de către instanța de control judiciar, prin hotărârea pronunțată la data de 10 septembrie 2009.

Astfel, în cauza respectivă, au rămas în stare de arest preventiv numai doi inculpați, și anume D. și O..

Cu privire la aceștia, inculpata A. a dispus, prin mai multe încheieri pronunțate în mod succesiv în perioada 01 octombrie 2009 - 27 noiembrie 2019, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, însă acele soluții au fost desființate, de fiecare dată, de către instanța de control judiciar, care i-a menținut pe cei doi inculpați în stare de arest preventiv, la fel dispunând, prin încheierea din data de 10 decembrie 2019, un alt judecător al Tribunalului București – secția a II-a Penală, Z. .

Prin sentința penală nr. 88, pronunțată la data de 03 februarie 2010, după dezbateri desfășurate cu o zi în urmă, inculpata A. a aplicat tuturor celor nouă inculpați din cauză, inclusiv inculpaților D., O., E. și P., pentru infracțiuni de șantaj, reținute în sarcina tuturor (în calitate de autori sau complici) și, în cazul primilor doi, de tentativă la omor calificat și complicitate la tentativă la omor calificat, în cazul celui de-al treilea, de lovire sau alte violențe, iar, în cazul celui de-al patrulea, de lovire sau alte violențe și distrugere, pedepse de 3 ani și 2 ani închisoare, cu suspendarea executării.

În căile de atac (apel, recurs), soluționate prin decizia penală nr. 281/A din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel București – secția I Penală și, respectiv, prin decizia nr. 3876 din 02 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cei patru inculpați din W. au fost condamnații la pedepse cu executare în regim de detenție (D. - 8 ani închisoare; C. - 7 ani și 6 luni închisoare; E. - 2 ani închisoare; F. - 2 ani închisoare).

Analizând declarațiile martorei BB. date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, Curtea a constatat că sunt concordante, aceasta relatând, în esență, cu ambele ocazii, aceleași elemente faptice relevante, singura inadvertență referindu-se la persoana de la care a împrumutat banii (50.000 euro), această împrejurare nefiind însă de natură a pune sub semnul îndoielii credibilitatea afirmațiilor sale, în condițiile în care s-a dovedit, printr-un act autentic, că, în perioada ulterioară celei de referință, respectiv la data de 13 iulie 2011 (când W. încă nu fuseseră în mod definitiv condamnați, fapt petrecut la data de 02 noiembrie 2011), familia sa a vândut, cu suma de 300.000 RON (echivalentul a mai mult de 50.000 euro), un teren, din al cărui preț a menționat că a restituit acel împrumut.

S-a apreciat, de asemenea, că declarațiile martorei sunt în acord și cu afirmațiile făcute de acesta în denunț, în care a precizat că i-a dat numitei B. suma totală de 50.000 euro, obținută dintr-un împrumut, în trei tranșe, de 20.000 euro, 27.300 euro - pe care i-a dat lui AA., care era însoțit de GG., în timp ce ea se afla împreună cu fiul său, E., aflat în libertate - și 2.700 euro, în condițiile în care B. îi spusese că avea "relații" cu judecători din cadrul Tribunalului București și putea interveni pe lângă aceștia, pentru a fi puși în libertate fiii săi.

În legătură cu punerea în libertate, din starea de arest preventiv, a inculpaților E. și P., Curtea a reținut că nu a fost formulată, în prezenta cauză, vreo acuzație la adresa inculpatei A., în condițiile în care, luarea de mită de către aceasta nici nu era legal posibilă (ea devenind abia ulterior judecătoarea cauzei), dar, în sarcina ei, s-a reținut infracțiunea de trafic de influență, pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de clasare a cauzei (pe motivul intervenirii prescripției răspunderii penale) și, astfel cum deja s-a evidențiat, în urma respingerii plângerii sale împotriva acelei soluții (prin încheierea definitivă pronunțată în dosarul nr. x/2018), a fost confiscată de la aceasta chiar suma de 20.000 euro, despre care s-a constatat că a fost obținută prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (conform încheierii definitive pronunțate în dosarul nr. x/2019).

Astfel, prima instanță a arătat că martora BB. a afirmat, în mod constant, acest unic scop al remiterii sumei de 30.000 euro (pronunțarea de către judecătoarea cauzei de pedepse cu suspendarea executării, față de toți cei patru frați Nicolae), fără a face vreo referire la darea banilor respectivi sau a altora pentru eliberarea din arest preventiv a celor doi fii ai săi rămași în această stare și nici la remiterea lor în legătură cu ceilalți cinci inculpați judecați în aceeași cauză.

Făcând trimitere la declarațiile martorei BB. date atât în cursul urmăririi penale, cât și în etapa cercetării judecătorești, Curtea a apreciat că acestea se coroborează cu cele ale fiului acesteia, E., audiat în prezenta cauză, în calitate de martor.

Astfel, analizând cele două declarații ale martorului E., Curtea a constatat că sunt concordante, iar, din cuprinsul acestora, rezultă elemente faptice care susțin afirmațiile mamei sale, în sensul că întreaga sumă de bani remisă soților B. și AA., în legătură cu cauza în care erau judecați cei patru frați Nicolae, a fost de 50.000 euro.

Din aceasta, suma de 20.000 euro a avut legătură exclusiv cu eliberarea din starea de arest preventiv a doi dintre frați, E. și P., referitor la care nu a fost formulată nicio acuzație împotriva inculpatei A. în prezenta cauză (o sumă identică fiind confiscată, însă, de la aceasta, în altă cauză, în legătură cu infracțiunea de trafic de influență, pentru care s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, cu consecința dispunerii, prin rechizitoriu, a unei soluții de clasare).

Suma de 30.000 euro a fost dată soților B. și AA., care acționau împreună, numai în legătură cu condamnarea celor patru frați Nicolae, de către inculpata A., în calitate de judecătoare a cauzei, la pedepse cu suspendarea executării, astfel încât aceștia "să scape de pușcărie".

Martorul E., asemenea mamei sale, nu a confirmat darea, în mod distinct, a altor bani, precum suma de 10.000 euro (afirmată în rechizitoriu), pentru eliberarea din arest preventiv a celor doi frați ai săi, rămași în această stare până la pronunțarea sentinței pe fondul cauzei, D. și O..

De asemenea, prima instanță a arătat că, martorii CC., P., D. și O. au furnizat, în declarațiile lor, informații relevante, care se coroborează cu aspectele menționate anterior.

Astfel, și potrivit acestor martori, suma totală dată soților Bera, exclusiv în legătură cu cei patru frați Nicolae, iar nu și cu ceilalți inculpați din aceeași cauză, a fost de 50.000 euro, din care 20.000 euro pentru eliberarea din arest preventiv a doi dintre aceștia - E. și P. - dispusă de o altă judecătoare decât inculpata A. (în sarcina acesteia fiind reținută infracțiunea de trafic de influență), iar B. a recunoscut, și față de martora CC., nu doar față de martora BB., că și-a oprit pentru ea o parte din banii primiți.

S-a mai reținut că, martorul DD. nu a furnizat informații pertinente, necunoscând niciun aspect referitor la faptele deduse judecății, iar conținutul înscrisului olograf întocmit de acesta, în care ar fi fost notate sumele de bani remise de membrii familiei Nicolae numitei B., prezentat organelor de urmărire penală de către cea din urmă, este contrazis de declarațiile acelor persoane, inclusiv cele date cu ocazia audierii lor nemijlocite de către Curte.

Potrivit rechizitoriului, înscrisul respectiv a fost reținut a dovedi că, în realitate, membrii familiei Nicolae ar fi remis numitei B. o sumă mult mai mare decât cea de 50.000 euro, afirmată de aceștia cu ocazia audierii lor în faza de urmărire penală, respectiv 95.500 euro - conform acelui înscris, 80.000 euro - potrivit discuției din data de 28 februarie 2018, înregistrată ambiental, purtată de B. cu E. și CC., respectiv între 61.000 euro și 74.000 euro (10.000 euro, pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea; între 21.000 și 24.000 euro, pentru determinarea judecătorilor Curții de Apel București să mențină încheierile Tribunalului București cu privire la măsurile preventive; între 30.000 și 40.000 euro, pentru pronunțarea pe fondul cauzei a pedepselor cu suspendarea executării), la care se adaugă suma de 6.000 euro (pretins dată judecătoarei X., în privința faptelor atribuite acesteia dispunându-se, prin rechizitoriu, disjungerea cauzei) - conform declarațiilor martorei B..

Cei șase membri ai familiei Nicolae, audiați ca martori, au dat însă declarații constante și concordante, afirmând, în ambele faze procesuale, atât în fața procurorului care a efectuat urmărirea penală, cât și în fața Curții, cu ocazia audierii lor nemijlocite, că întreaga sumă de bani remisă numitei B., în mod direct sau prin intermediul soțului său, în legătură cu cauza în care erau judecați W., a fost de 50.000 euro.

S-a apreciat că acest aspect rezultă, de altfel, și dintr-o afirmație făcută chiar de martora B. în discuția purtată cu inculpata A. la data de 16 februarie 2018, înregistrată ambiental și redată în procesul-verbal atașat la dosar, ocazie cu care cea dintâi a afirmat către cea din urmă: "Oamenii ... ăștia sunt tâmpiți, frate! Ăștia, cică, vor să le dau acuma 50.000 de euro!".

Pe de altă parte, suma de 80.000 euro, menționată în discuția înregistrată ambiental la data de 28 februarie 2018, redată în procesul-verbal depus la dosar, a fost rostită chiar de interlocutoarele de la acel moment, martorele B. și CC., într-un mod incert, cu referire și la o altă judecătoare (X.), cea dintâi exprimând chiar îndoieli cu privire la realitatea acelei sume.

Astfel, prima instanță a reținut ca fiind relevant următorul pasaj din respectiva discuție (cu mențiunea că participantele la aceasta sunt notate B. - B. și CC. - CC.):

"CC. - (...) Da? Ea lua ce? Lua 70-80.000 pentru ce? Că le dă afară 7 luni, 1 an de zile și pe urmă le bagă înapoi?

B. - Da’ ce, mă ... a luat 80.000 de euro?

CC. - Da? Cât dracu’ a luat asta, fată?

B. - Păi, eu mai știu, fată? (...) Cât a luat la sfârșit, mă? Că pe prima oară n-a luat mult. A luat ... Cât a luat? 5.000 a luat. (...) N-au fost 80.000, fată! (...) A, da’ stai că n-a fost ea, a fost HH.. HH. a fost prima oară. ".

Curtea a mai apreciat ca nefiind exclus ca membrii familiei Nicolae să îi fi dat numitei B. și/ori soțului său, AA., și alte sume de bani (eventual păstrate de aceștia pentru ei), notate în înscrisul întocmit de martorul DD., însă nu există nicio probă care să le asocieze cu faptele atribuite inculpatei A..

Mai mult, martorul DD. nu a asistat, cu nicio ocazie, la darea vreunei sume de bani, de la membrii familiei Nicolae către B. și/sau soțul ei, astfel că, fiind în mod expres întrebat, acesta nu a putut confirma realitatea notărilor sale din înscrisul respectiv.

Afirmațiile făcute de martora B. în declarațiile sale au fost reținute de instanța de fond numai în măsura în care se coroborează cu aspecte ce rezultă din alte mijloace de probă, fiind înlăturate cele neconfirmate sau chiar infirmate de acestea.

Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere inclusiv împrejurarea că martora B. a manifestat un interes propriu în formularea denunțului împotriva inculpatei A. și, apoi, în susținerea acestuia, prin declarațiile sale, de vreme ce, în considerarea acelui denunț, a solicitat să beneficieze, într-o cauză în care avea calitatea de inculpată, fiind acuzată de evaziune fiscală, de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, primind o adresă favorabilă din partea organului de urmărire penală care a instrumentat prezenta cauză, situație care impune evaluarea riguroasă a afirmațiilor sale.

Pornind de la această premisă, Curtea a constatat că, după formularea, la data de 22 decembrie 2016, a unui denunț cu caracter general, fără a se referi în concret la o faptă anume, martora B. a dat, în faza de urmărire penală, trei declarații, în cuprinsul cărora pot fi ușor constatate, pe lângă aspecte confirmate de alte mijloace de probă (astfel că au fost reținute a reflecta realitatea), mai multe inadvertențe (care au determinat înlăturarea susținerilor sale), în concret aceasta precizând următoarele (cu mențiunea că au fost avute în vedere exclusiv afirmațiile având legătură cu faptele care constituie obiectul judecății, nu și cele referitoare la faptele pentru care, prin rechizitoriu, s-au dispus soluții de clasare și disjungere):

Astfel, în prima declarație, datând din aceeași zi când a fost înregistrat denunțul: în anul 2009 sau 2010, în cursul unei vizite pe care inculpata A. i-a făcut-o la ea acasă, aceasta l-a abordat pe soțul său, AA., întrebându-l dacă îi cunoștea pe cei din N., afirmând că avea pe rol un dosar în care aceștia aveau calitatea de inculpați și era dispusă să îi judece în stare de libertate, iar nu în arest preventiv și să pronunțe în privința lor o sentință de condamnare la pedepse cu suspendarea executării, în schimbul unei sume de bani; când soțul său a confirmat că îi cunoștea și știa de faptele săvârșite de aceștia, inculpata A. i-a spus că, dacă îi auzea că ar fi interesați să dea o sumă de bani pentru a primi o sentință de condamnare la pedepse cu suspendare, să-i comunice, să ia banii de la ei și să i-i dea; ulterior, a aflat că cei din N. l-au contactat pe soțul său, pentru ca acesta să-i ducă o sumă de bani inculpatei A., pentru revocarea măsurii arestării preventive și, apoi, pentru o soluție de condamnare la pedepse cu suspendarea executării; nu și-a amintit, la acel moment, suma exactă pe care ar fi luat-o inculpata A., susținând, însă, că ar fi fost de ordinul a câteva zeci de mii de euro; dosarul respectiv a fost finalizat de inculpata A. cu soluția promisă, respectiv condamnare la pedepse cu suspendare, dar, în apel, acea soluție nu a fost menținută, inculpații din cauză fiind condamnați la pedepse cu executare; din cauza acestui fapt, soțiile celor din N., atunci când se întâlnea cu ele întâmplător, îi solicitau să fac demersuri în sensul ca judecătoarea A. să le restituie suma de bani dată; i-a relatat judecătoarei acel aspect, dar aceasta a spus că nu le restituia niciun ban, pentru că ea "și-a făcut treaba", în sensul că a dispus revocarea măsurii arestării preventive și a pronunțat o sentință de condamnare la pedepse cu suspendare; în vara anului 2015, în timp ce se afla la domiciliul său, împreună cu judecătoarea A., a venit la poartă mama inculpaților din N. și a început să strige că voia înapoi banii remiși acesteia prin intermediul soțului ei, AA.; judecătoarea A. a auzit-o pe aceasta și a întrebat-o dacă nu "a rezolvat" cu ei, în sensul că trebuia să le explice că nu le va restitui niciun ban, deoarece a respectat "înțelegerea", în sensul că i-a judecat în stare de libertate și i-a condamnat la pedepse cu suspendare; i-a spus acesteia că le-a transmis mesajul ei, dar nu înțelegeau și voiau banii înapoi, întrucât cei din N. au primit, în final, pedepse cu executare; având în vedere cele spuse de judecătoare, nu a mai ieșit din casă să discute cu mama celor din N. și a apelat firma II., pentru a o înlătura pe aceasta din apropierea imobilului său.

Referitor la această declarație, Curtea a constatat că potrivit martorei B., inculpata A., în calitate de judecătoare a cauzei, a condiționat, de primirea banilor pe care urma să-i ceară soțul său de la membrii "clanului N.", numai pronunțarea sentinței de condamnare la pedepse cu suspendarea executării.

În concret, martora B. a declarat: "A. i-a explicat soțului meu că cei din N. au un dosar pe rol pentru tentativă de omor și că i-a fost repartizat ei. (...) A. a precizat că, dacă AA. aude că cei din N. ar fi interesați să-i dea o sumă de bani pentru a primi o sentință de condamnare cu suspendare, să-i spună și ei și să ia banii de la aceștia și să-i dea ei.".

Curtea a apreciat că referirea martorei B. la darea/primirea de bani și pentru revocarea (iar nu înlocuirea) măsurii arestării preventive este străină de soluțiile pronunțate în cauza respectivă, în care nu s-a dispus niciodată în acest sens.

S-a apreciat, de asemenea, că nu se poate susține că această referire ar fi rezultatul unei confuzii, întrucât, din declarațiile martorei B. și replicile sale din discuțiile înregistrate ambiental, rezultă că aceasta era familiarizată, inclusiv prin prisma relației cu inculpata A., dar și cu alți judecători de la Tribunalul București, cu limbajul juridic și cunoștea instituțiile juridice.

Martora B. nu a putut indica, în concret, suma de bani primită de inculpata A., susținând doar că ar fi fost de ordinul a câteva zeci de mii de euro.

Martora B. a relatat un eveniment care a fost confirmat prin alte mijloace de probă, respectiv prezența inculpatei A. la casa martorei, într-un moment în care, mama fraților BB. a venit să solicite restituirea banilor, după ce fiii săi au fost condamnați la pedepse cu executare.

În acest sens, Curtea a avut în vedere discuția înregistrată ambiental la data de 16 februarie 2018, purtată între inculpata A. și martora B., pasajul apreciat relevant, fiind redat în procesul-verbal atașat la dosar .

Prin urmare, conținutul neechivoc al afirmațiilor făcute de interlocutoare pe parcursul acestei discuții a fost apreciat de prima instanță ca dovedind, în afara oricărui dubiu, faptul că inculpata A. știa despre ce bani vorbea martora B. și cine era persoana care solicita din poartă, în mod zgomotos, restituirea lor, când ea se afla în vizită în casa acesteia, probând, totodată, că inculpata nu era străină de acei bani.

De altfel, inculpata A. a și recunoscut, în declarația dată în primă instanță, existența evenimentului respectiv, încercând, însă, în mod neverosimil, să acrediteze ideea că ea nu știa despre ce era vorba.

Referitor la declarația dată de inculpată la data de 13 februarie 2018, în cursul urmăririi penale, Curtea a constatat că martora B. a făcut referire, pentru prima dată, la remiterea distinctă de bani către inculpata A. pentru înlocuirea, în cursul judecății, a măsurii arestării preventive, cu privire la D. și O., arătând că banii respectivi, menționați a fi fost în cuantum de 5.000 euro, i-ar fi primit de la CC. - concubina lui E..

Sub acest aspect, s-a mai reținut că, martora CC. nu a confirmat, însă, în niciuna din declarațiile sale, acest fapt, care nu rezultă nici din discuția înregistrată ambiental invocată de acuzare, datând din 28 februarie 2018.

În realitate, în opinia primei instanțe, din discuția respectivă rezultă că o astfel de sumă (5.000 euro) ar fi fost dată pentru o altă judecătoare (X.), în vederea eliberării din starea de arest preventiv a celorlalți doi frați, E. și P., înainte ca judecătoarea A. să devină judecătorul cauzei.

În acest context, a fost apreciat ca fiind relevant pasajul din discuția respectivă, purtată între martorele B. și CC. - notată CC., redat în procesul-verbal atașat la dosar .

Prin urmare, în absența oricărui alt mijloc de probă cu care să se coroboreze, afirmația martorei B. nu a fost reținută de Curte, ca fiind reală.

Astfel, s-a arătat că martora B. nu a putut preciza, nici de această dată, în mod exact, cuantumul sumei de bani remise de ea inculpatei A., pentru pronunțarea, pe fondul cauzei, a soluției de condamnare la pedepse cu suspendarea executării