ÎCCJ, Secția penală — recurs în casație împotriva sentinței nr. 225/2016 a Curții de Apel București

În baza art. 396 alin. (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat față de inculpata A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (dreptul de a ocupa funcția de judecător) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen. și art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (dreptul de a ocupa funcția de judecător) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar și a fost menținută măsura preventivă luată anterior în cauză față de inculpata A. În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 399 alin. (9) din C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatei A. durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 19.11.2015 până la 05.02.2016, inclusiv. În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen.. și art. 289 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale față de inculpata A., cu privire la suma de 195.000 euro. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen.. raportat la art. 249 alin. (4) din C. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului luată cu privire la bunurile mobile și imobile ale inculpatei A. prin ordonanța din 26.11.2015 din dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, respectiv asupra imobilului aparținând inculpatei din municipiul București, Calea x, cota de 1/4 dintr-un teren în suprafață de 5.000 m 2 din localitatea Popești-Leordeni, județul Ilfov și asupra sumei de 98.000 euro, consemnați la F. la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție, conform chitanței nr. x/1 din 02.12.2015 și recipisei de consemnare nr. x din 02.12.2015.

În baza art. 396 alin. (2) și 10 din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 404 alin. (5) din C. proc. pen.. și art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., a fost anulată liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii aplicată prin sentința penală nr. 238 din 03.04.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 222 din 04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, acordată inculpatului B. prin sentința penală nr. 1784 din 27.07.2016 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 497 din 14.09.2016 a Tribunalului Ilfov, secția penală. În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că inculpatul B. a comis infracțiunea dedusă judecății în concurs real cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 238 din 03.04.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 222 din 04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în calitatea de agent licențiat sau de reprezentant al unui club de fotbal), pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 40 alin. (1) din C. pen. și art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de agent licențiat sau de reprezentant al unui club de fotbal) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de agent licențiat sau de reprezentant al unui club de fotbal) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 430 din 04.03.2014 emis de Tribunalul București, secția I penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. perioada executată, precum și durata arestării preventive, de la 04.03.2014 până la 14.09.2016, inclusiv.

În baza art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 404 alin. (5) din C. proc. pen.. și art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că inculpatul C. a comis infracțiunea dedusă judecății în concurs real cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 238 din 03.04.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 222 din 04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (constând în calitatea de agent licențiat), pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 40 alin. (1) din C. pen. și art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de agent licențiat) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de agent licențiat) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 431 din 04.03.2014 emis de Tribunalul București, secția I penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului C. perioada executată, precum și durata arestării preventive, de la 04.03.2014 la zi.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul E., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. și art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că inculpatul E. a comis infracțiunea dedusă judecății în concurs real cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin sentința penală nr. 238 din 03.04.2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 222 din 04.03.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului E. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează: - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. - pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (constând în calitatea de asociat, de acționar sau de reprezentant al unui club de fotbal) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 40 alin. (1) din C. pen. și art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, în final urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de asociat, de acționar sau de reprezentant al unui club de fotbal) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat față de inculpatul E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege), lit. g) (constând în calitatea de asociat, de acționar sau de reprezentant al unui club de fotbal) și lit. k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată ori considerată ca executată. A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 429 din 04.03.2014 emis de Tribunalul București, secția I penală, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului E. perioada executată de la 04.03.2014 la zi.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H., cetățean român, necăsătorit, studii superioare, ocupație avocat, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) C. pen. În baza art. 91 și art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului H., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Potrivit art. 93 alin. (1) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului H. obligația ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială ce urmează a fi stabilit de serviciul de probațiune. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, la una din următoarele două entități: Centrului Municipal București de Resurse și Asistență Educațională ori Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 5 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 și art. 97 din C. pen. În baza art. 274 alin. (1), (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: inculpata A. - 4.500 RON, inculpații B., C. și E. - 2.500 RON fiecare, iar inculpații H. și G. - 700 RON fiecare. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au fost trimiși în judecată: - inculpata A., sub aspectul infracțiunii de luare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în forma modificată prin Legea nr. 187/2012; - inculpatul B. încarcerat în Penitenciarul București Jilava (aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012; - inculpatul C., încarcerat în Penitenciarul București Jilava (aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012; - inculpatul E., încarcerat în Penitenciarul București Jilava (aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012; - inculpatul H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din C. pen. - inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, în modalitatea normativă prevăzută de art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 328 alin. (3) din C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.. și art. 255 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la dare de mită, în modalitatea normativă prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la dispozițiile art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, în ceea ce privește participația numiților I. și J. La data de 04.02.2016 a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu rechizitoriul cu nr. x/2015. Prin încheierea din data de 17.03.2016, în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpații A. și H. În baza art. 346 din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cu privire la inculpații A., B., C., E., G. și H. În cursul judecății în fața instanței de fond au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților A., B., C., G., H., declarațiile martorilor K., I. și L., fișele de cazier judiciar ale inculpaților. Inculpatul E. nu a dat declarații în cauză. La termenul de judecată din data de 09.06.2016, s-a dat citire actului de sesizare a instanței, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (1) din C. proc. pen. Inculpații A., C. și B. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate, iar inculpații E., H. și G. au solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii de drept comun. La data de 03.11.2016, cercetarea judecătorească a fost finalizată, având loc dezbaterile pe fondul cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul nr. x/2006 din data de 30 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție numiții B., C. și E. (inculpați în cauza de față), alături de numiții M., N., O., P. și Q. au fost trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București (declinat de la Înalta Curte de Casație și Justiție) la data de 28 ianuarie 2009, sub nr. x/2009 și repartizat de către președintele instanței secției a II-a Penale (la data respectivă la Tribunalul București existau două secții penale, I și a II-a, ulterior cele două fuzionând și formându-se secția I penală). În aceeași zi, dosarul a fost repartizat de către de președintele secției a II-a penale, judecătorul R., completului 9, cu termen la data de 24 februarie 2009 (complet condus chiar de către numita R.). La aceeași dată, 28 ianuarie 2009, numita R. a întocmit un referat prin care, constatând că dosarul a fost repartizat unui complet care nu este specializat în materia infracțiunilor de corupție, a dispus înaintarea cauzei completului imediat următor specializat în această materie, respectiv completului C 18, cu termen de judecată la data de 26 februarie 2009. În componența completului C 18 intra la acea dată, în calitate de judecător, inculpata A.. Instanța a reținut și împrejurarea că "Dosarul transferurilor de fotbaliști", era unul deosebit de mediatizat, dată fiind notorietatea persoanelor trimise în judecată. Inculpata A. se afla la acea dată în relații amiabile cu inculpatul G. (cunoscut sub numele de S.). Totodată, inculpatul G. cunoștea pe martorul denunțător I., precum și faptul că acesta este rudă cu inculpații B. și C. În aceste împrejurări, inculpatul G. l-a abordat pe martorul I., făcându-i cunoscut că are influență asupra judecătoarei care avea să soluționeze dosarul privindu-i pe inculpații B. și C. și că are posibilitatea să discute cu aceasta, sens în care inculpatul G. l-a rugat pe martor să îi întrebe pe inculpații B. și C. dacă sunt interesați să o abordeze pe judecătoare. Martorul I. a discutat cu B., acesta din urmă arătându-se interesat și solicitând să discute direct cu inculpata A., pentru a se convinge de disponibilitatea acesteia de a pronunța o hotărâre judecătorească care să îi fie favorabilă lui și fratelui său. În continuare, în primă fază, martorul I. și ulterior soția acestuia, martora J., i-au sprijinit pe inculpații B. și C. în demersurile acestora de a da, în mai multe tranșe, sume de bani drept mită inculpatei A., în mai multe împrejurări. După ce martorul I. i-a comunicat inculpatului G. interesul manifestat de către inculpatul B., inculpatul G. i-a făcut cunoștință celui dintâi cu inculpata A., fapt care s-a petrecut la restaurantul T. din București. Cu prilejul acestei întâlniri, martorul I. și inculpata A. au convenit ca pe viitor să discute în mod nemijlocit, fără a-l mai implica pe martorul G.. Totodată, pentru a se proteja de eventuale interceptări ale convorbirilor telefonice, cei doi au convenit să comunice doar folosind două telefoane mobile dedicate acestui scop, cu cartele preplătite. Demersurile descrise mai sus s-au desfășurat în intervalul februarie - martie 2009. La data de 04 aprilie 2009, inculpata A., însoțită de martorul I., a asistat la meciul de fotbal U. - V., care a avut loc pe stadionul Ghencea din București. În timpul desfășurării meciului de fotbal, martorul I. a condus-o pe inculpată într-un spațiu privat situat în incinta stadionului, unde i-a făcut acesteia cunoștință cu inculpatul B.. Cu acest prilej, inculpata A. l-a asigurat pe inculpatul B. că va pronunța o hotărâre favorabilă inculpaților judecați în dosarul transferurilor (spunându-i că speră să pronunțe o soluție de achitare). Cu prilejul acestei prime întâlniri, inculpatul B. i-a dat inculpatei suma de 10.000 de euro, banii aflându-se într-un plic pe care cel dintâi inculpat i l-a înmânat lui A. În continuare, în luna mai 2009, însoțită de martorul I., inculpata A. s-a deplasat în localitatea Voluntari, satul Pipera, la locuința inculpaților B. și C. Aici, inculpata i-a reasigurat pe inculpații B. și C. că vor beneficia de o soluție favorabilă în dosar, prilej cu care le-a făcut cunoscut faptul că are nevoie de suma de 70.000 de euro. Dat fiind că inculpații B. aveau pregătită doar suma de 10.000 de euro, aceștia i-au dat inculpatei această sumă (remiterea efectivă a plicului de bani fiind făcută de către inculpatul C.), stabilind ca diferența să i-o trimită în zilele următoare prin intermediul martorului I.. În ziua următoare acestei întâlniri, inculpatul C. i-a dat martorului I. suma de 40.000 de euro pentru a o da inculpatei A. (suma de bani astfel dată provenea, atât de la inculpatul B., cât și de la inculpatul C.). Ulterior, martorul I. s-a întâlnit cu inculpata A. și i-a dat suma anterior menționată. Remiterea acestei sume a avut loc în zona Pieței Timpuri Noi din București. Sumele de bani primite până la această dată de inculpata A. de la inculpații B. și C. au fost folosite de către aceasta pentru a-și cumpăra un apartament (situat în București, Calea x, sector 4), apartament pe care inculpata l-a achiziționat la data de 20 mai 2009 de la martorul VV. cu suma de 93.000 de euro. În condițiile în care în luna februarie 2011 martorul I. urma să fie încarcerat pentru executarea unei pedepse cu închisoarea, acesta i-a adus la cunoștință inculpatei A. că, pentru remiterea restului de tranșe de bani de către inculpații B. și C., aceștia din urmă vor fi ajutați de către martora J., căreia martorul îi lăsase telefonul mobil folosit pentru a comunica cu inculpata. La începutul anului 2012, înainte de judecarea dosarului privindu-i pe inculpații B., C. și E., inculpata A. a chemat-o pe martora J. la domiciliul său, prilej cu care i-a cerut să le transmită inculpaților B. și C. faptul că va fi dificil să pronunțe o soluție de achitare, însă că - pentru a pronunța o astfel de hotărâre - dorește să mai primească suma de 105.000 de euro. După ce - prin intermediul martorei J. - a primit confirmarea faptului că inculpații B. și C. sunt de acord să-i dea suma de bani solicitată, inculpata A. le-a transmis acestora, prin intermediul aceleiași martore, să manifeste public îngrijorare cu privire la soluția ce avea să fie pronunțată în cauză, precum și faptul că avea să amâne pronunțarea. Totodată, inculpata A. i-a cerut martorei J. ca, în momentul în care avea să primească banii să îi comunice acest fapt prin inițierea a două apeluri telefonice ("bip-uri"), după care să se deplaseze cu banii în localitatea Movila din județul Ialomița, acolo unde locuiesc părinții și surorile inculpatei A. (explicându-i cum să ajungă în localitate și unde este casa surorii sale X.). În acord cu cele convenite cu inculpata, martora J., după ce a primit de la C. suma de 105.000 de euro (sumă provenită, atât de la acesta din urmă, cât și de la inculpatul B.), s-a deplasat în localitatea Movila, unde i-a dat inculpatei A. această sumă. Această sumă de bani a fost lăsată de către inculpată spre păstrare surorii sale X. Cu prilejul percheziției domiciliare efectuate în cauză la data de 19 noiembrie 2015, din suma de 105.000 de euro a fost găsită cea mai mare parte, respectiv suma de 96.000 de euro. În vara anului 2009, inculpatul E. i-a cerut inculpatului H. să îi mijlocească o întâlnire privată cu inculpata A.. Astfel, într-una din zilele verii anului 2009, inculpatul H. a condus-o pe inculpată la locuința inculpatului E. Aici, inculpata a rămas timp de aproximativ două ore în compania inculpatului E., timp în care au discutat despre "Dosarul Transferurilor", inculpatul, afirmând că este nevinovat. La finalul vizitei inculpatei A. la locuința inculpatului E., acesta din urmă i-a pus în geantă inculpatei un plic în care se afla suma de 10.000 de euro. La data de 3 aprilie 2012, inculpata A. a pronunțat o hotărâre de achitare față de toți inculpații trimiși în judecată, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestora, achitare pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. din 1968 ("fapta nu există"). Totodată, s-a dispus respingerea, ca inadmisibile, a acțiunilor civile și ridicarea tuturor măsurilor asiguratorii luate în cauză. După pronunțarea hotărârii de achitare și înainte de redactarea motivării (fapt care a avut loc la dat de 31 mai 2012), inculpata A. a trimis inculpaților B. și C., prin intermediul martorei J., un proiect al motivării hotărârii. Ulterior, inculpații B. și C. i-au mai trimis inculpatei, tot prin intermediul martorei J., suma de 20.000 de euro, bani pe care martora i-a înmânat inculpatei tot în localitatea Movila, județul Ialomița. Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că - pentru a pronunța o hotărâre de achitare în dosarul menționat - inculpata A. a primit o sumă totală de 195.000 de euro, dintre care suma de 185.000 de euro de la inculpații B. și C. și suma de 10.000 de euro de la inculpatul E. La data de 08 decembrie 2015 inculpatul H. a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză, împrejurare în care acesta a făcut afirmații mincinoase și nu a spus ceea ce știe cu privire la fapte și împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat. Instanța de fond a reținut că împrejurările esențiale asupra cărora inculpatul H. a făcut afirmații mincinoase și nu a declarat aspectele pe care le cunoaște constau în circumstanțele în care, în perioada vara anului 2009, inculpata A. a luat legătura cu inculpatul E., în condițiile în care inculpata a fost condusă la locuința lui E. chiar de către H. La data de 24 noiembrie 2015, inculpatul G. a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză, prilej cu care acesta a făcut afirmații mincinoase și nu a spus ceea ce știe cu privire la fapte și împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat. Împrejurările esențiale asupra cărora inculpatul G. a făcut afirmații mincinoase și nu a declarat aspectele pe care le cunoștea constau în circumstanțele în care, în perioada februarie - aprilie 2009, inculpata A., prin intermediul martorului I., a luat legătura cu inculpații B. și C., pentru a purta discuții cu privire la modalitatea de soluționare a dosarului penal care îi privea pe aceștia din urmă. Având în vedere diferențele existente între inculpați, referitoare la încadrarea juridică a faptelor, precum și conduita procesuală a acestora, Curtea de Apel București a analizat situația acestora separat, cu excepția inculpaților B. și C. (situațiile juridice ale acestora fiind analizate împreună, existând similitudini între cei doi inculpați). 1. În ceea ce o privește pe inculpata A., aceasta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 375 C. proc. pen., recunoscând fără rezerve faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise mai sus. Ca atare, Curtea de Apel București a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților declarațiile A., B. și C., ale martorilor I., J., K., interceptări ale discuțiilor purtate în mediu ambiental, banii și înscrisurile ridicate la percheziții, extrasul de cont privind modul de plată a prețului locuinței cumpărate de inculpată, procesul-verbal privind traseul urmat de inculpată către locuința inculpatului E. Analizând mijloacele de probă, instanța de fond a constatat că rezultă fără dubiu împrejurarea că inculpata A. a comis faptele, astfel cum au fost descrise anterior; așa cum s-a arătat, aceasta a recunoscut detaliat comiterea tuturor faptelor. În privința încadrării juridice a faptelor, respectiv infracțiunea de luare de mită, din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din C. pen., în condițiile în care între momentul comiterii faptelor și cel al judecării acestora au intervenit legi penale succesive, instanța de fond a reținut următoarele aspecte. Astfel, inculpata, prin apărător ales, a solicitat reținerea dispozițiilor legii penale în vigoare la data comiterii faptelor, respectiv art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969. A argumentat apărarea că ar fi mai favorabilă pentru inculpată legea penală anterioară, întrucât, deși maximul special al pedepsei închisorii este mai mare, sunt mai favorabile dispozițiile referitoare la circumstanțe atenuante (respectiv prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. din 1969), precum și condițiile de acordare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (art. 86 1 C. pen. din 1969). În analiza proprie, instanța de fond a observat, cu titlu prealabil, că principiul fundamental în privința modalității de aplicare a art. 5 din C. pen. este enunțat în decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, din care rezultă că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, impunându-se deci determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile în mod global. Ca atare, instanța a procedat la analiza comparativă a dispozițiilor C. pen. din 1969 și ale C. pen. în vigoare de la data de 01.02.2014, pentru a stabili legea mai favorabilă inculpatei A. Criteriul pe care instanța l-a avut în vedere în această privință este acela al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită, reduse cu o treime în cazul inculpatei A. ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen... Astfel, potrivit dispozițiilor art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între 2 și 10 ani închisoare, iar potrivit dispozițiilor art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt cuprinse între 2 ani și 8 luni și 8 ani 10 luni și 20 de zile închisoare. În acest context, în condițiile în care, ținând seama de gravitatea infracțiunii, nu era oportună aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul special, instanța a considerat că este mai favorabilă pentru inculpată legea penală ce prevede un maxim mai redus al pedepsei închisorii, respectiv C. pen. intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Sub acest aspect, s-a considerat că nu sunt temeinice argumentele apărării. Astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu există împrejurări ce ar putea constitui circumstanțe atenuante pentru inculpată, potrivit art. 74 alin. (1) din C. pen. din 1969. Instanța a avut în vedere, în acest sens, că nu se poate reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, respectiv conduita bună înainte de comiterea infracțiunii, reflectată în absența antecedentelor penale, în condițiile în care astfel de împrejurări constituie o stare de normalitate, iar în cazul inculpatei reprezentau condiții esențiale pentru exercitarea funcției de judecător. S-a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, întrucât în cazul infracțiunii de luare de mită nu poate fi vorba de înlăturarea unui rezultat ori de repararea unei pagube. În privința cazului prevăzut de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1969, instanța a observat că atitudinea sinceră, de colaborare, de care a dat dovadă inculpata, nu poate fi valorificată de două ori, respectiv circumstanță atenuantă, precum și cauză de reducere a limitelor de pedeapsă (art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.). În privința eventualei aplicări a dispozițiilor art. 86 1 din C. pen. din 1969, s-a reținut că se impune ca inculpata să execute efectiv pedeapsa aplicată. Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea în vigoare, astfel încât a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpata A., privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. În drept, s-a reținut că faptele inculpatei A., care în perioada aprilie 2009-mai 2012, în calitate de judecător la Tribunalul București, secția a II-a penală, a primit suma totală de 195.000 euro de la inculpații B., C. și E., pentru a pronunța o soluție de achitare a acestora în dosarul penal nr. x/2009 al Tribunalului București, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen. Astfel, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele referitoare la elementul material al laturii obiective a infracțiunii, în condițiile în care inculpata a primit sume de bani de la trei persoane, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpații B., C. și E. Inculpata a acționat cu intenție directă, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale. Ținând seama de împrejurarea că inculpata avea calitatea de judecător, s-a constatat că sunt aplicabile în speță și dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. În acest sens, instanța de fond a observat că inculpata a arătat de mai multe ori că ar fi pronunțat oricum o soluție de achitare, întrucât aceasta era opinia sa în urma studierii dosarului respectiv. Cu toate că o astfel de împrejurare nu ar avea oricum nicio consecință cu privire la existența infracțiunii, Curtea de Apel București a apreciat totuși că această afirmație a inculpatei nu corespunde adevărului. Astfel, instanța a observat că inculpata a primit sume de bani chiar înainte de a studia dosarul penal respectiv, după cum rezultă din propriile declarații referitoare la inculpatul E. Totodată, ulterior, în două cicluri de judecată succesive, în apel, două completuri de judecată diferite au pronunțat condamnări ale tuturor inculpaților din dosar. Prin urmare, față de aceste aspecte, instanța a apreciat că încă din faza inițială inculpata avea în vedere o soluție de achitare cu privire la inculpații din respectivul dosar, primind în schimb sume de bani; ca atare, soluția de achitare a fost determinată, preponderent, de împrejurarea că inculpata a primit sume de bani, tocmai pentru a pronunța o soluție favorabilă. Instanța a apreciat că în mod corect s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei sub aspectul comiterii unei infracțiuni unice de luare de mită, iar nu a două infracțiuni ori a uneia continuate. Astfel, rezoluția infracțională a inculpatei A. a fost unică, aceasta acționând încă din faza inițială cu intenția de a primi sume de bani pentru a pronunța o soluție favorabilă în dosarul înregistrat cu numărul x/2009 la Tribunalul București, secția a II-a penală. Ca atare, în condițiile în care a acționat în virtutea aceleiași rezoluții infracționale, inculpata nu a comis două infracțiuni de luare de mită, una cu privire la inculpații B. și C. și alta cu privire la inculpatul E. Instanța de fond a apreciat că infracțiunea de luare de mită nu are caracter continuat, cu toate că inculpata a primit succesiv diferite sume de bani de la inculpații B. și C. În acest sens, instanța a avut în vedere că nu are relevanță împrejurarea că inculpata a primit sumele de bani în tranșe, în condițiile în care a existat încă de la început o înțelegere între inculpată, pe de o parte, și B. și C., pe de altă parte, cu privire la remiterea unor sume de bani pentru pronunțarea unei soluții favorabile; ca atare, infracțiunea de luare de mită s-a consumat încă de la acel moment, actele materiale ulterioare de primire de bani, reprezentând o simplă punere în executare a convenției dintre inculpați, fără altă relevanță și fără a interveni alte discuții și convenții între persoanele implicate. În același sens, instanța a mai observat și că înțelegerea dintre părți a vizat o singură prestație din partea inculpatei (respectiv o singură faptă de încălcare a atribuțiilor de serviciu), pronunțarea unei soluții favorabile inculpaților (astfel cum s-a arătat anterior, inculpata a avut în vedere încă de la început o astfel de soluție, independent de actele aflate la dosar). Ca atare, folosind și acest criteriu, instanța a apreciat că infracțiunea de luare de mită comisă de inculpată nu are formă continuată. Curtea de Apel București a apreciat că unicitatea infracțiunii de luare de mită comisă de inculpata A. nu este afectată nici de împrejurarea că aceasta a primit sume de bani, atât de la inculpații B., pe de o parte, cât și de la inculpatul E., pe de altă parte și chiar fără a exista o înțelegere între ultimii inculpați sub acest aspect. În această privință, instanța a constatat că nu există contrarietate de interese între inculpații B. și C., pe de o parte și inculpatul E. E., pe de altă parte, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că între inculpați nu a existat o înțelegere în privința comiterii infracțiunii de dare de mită. Sub acest aspect, instanța de fond a constatat că în actul de sesizare se reține, în cuprinsul părții unde este expusă situația de fapt (pagina 10 din rechizitoriu), împrejurarea că inculpatul E. a cunoscut de la inculpații B. și C. despre demersurile întreprinse de aceștia în vederea coruperii inculpatei A. Instanța de fond a apreciat că împrejurarea menționată, reținută în cuprinsul situației de fapt a actului de sesizare, reprezintă o simplă apreciere subiectivă a procurorului. În acest sens, instanța a constatat că nu rezultă din niciun mijloc de probă o atare împrejurare, respectiv că inculpatul E. ar fi comunicat cu inculpații B. și C. în privința demersurile efectuate de ultimii privind remiterea unor sume de bani inculpatei A. ori ar fi cunoscut de la aceștia o astfel de împrejurare. Astfel, în cuprinsul declarațiilor date în faza de urmărire penală, inculpații B. și C. au a