ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3/P din data de 26 martie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/36/2014, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de către inculpata A.

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. cu aplic, art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru infracțiunea de „luare de mită".

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și de art. 26 comb. cu art. 257 C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de „trafic de influență".

În baza art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de „înșelăciune".

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de câte 1 an închisoare perițra 2 infracțiuni de „fals în înscrisuri sub semnătură privată".

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. dm 1969, a contopit cele 6 pedepse și a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a ), b), c) C. pen. din 1969, cu aplic, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 72 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 10 august la 02 septembrie.

Potrivit art. 399 alin. (1) și art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar față de inculpata A. o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 26 martie 15.

În baza art. 396 alin. (5) cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

II. În baza art. 26 comb. cu art. 257 C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la „trafic de influență".

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. din 1969, cu aplic, art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 72 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 10 august 13 la 27 iunie 14, potrivit art. 399 alin. (1) și art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul B. pe o perioadă de până la 60 zile, cu începere de azi 26 martie 15.

În baza art. 217 alin. (5) C. proc. pen., cauțiunea 15.000 lei se restituie inculpatului B.

III. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de „trafic de influență".

În baza art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată", înlăturând raportarea la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele 2 pedepse și a aplicat inculpatului C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 86 C. pen. din 1969, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C..

În baza art. 86 C. pen. din 1969, a stabilit termenul de încercare de 5 ani (prin adăugare la intervalul de 3 ani a cuantumului pedepsei aplicată).

În baza art. 86 C. pen., a obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Ilfov;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de folosință;

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică serviciului stabilit la lit. a).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

Conform art. 72 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 28 august 13 la 27 iunie 14.

Potrivit art. 399 alin. (1) și art. 208 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar pe cauțiune față de inculpatul C. pe o perioadă de până la 60 zile, cu începere de azi 26 martie 15.

În baza art. 217 alin. (5) C. proc. pen., cauțiunea de 50.000 lei se restituie inculpatului C.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării.

IV. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpata D., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de complicitate la „înșelăciune".

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru 2 infracțiuni de „fals în înscrisuri sub semnătură privată".

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit cele 4 pedepse și a aplicat inculpatei D. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) C. pen. din 1969, cu aplic, art. 12 dinLegea nr. 187/2012.

În baza art. 86 C. pen. din 1969, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei D.

În baza art. 86 C. pen. din 1969, a stabilit termenul de încercare tfe-5 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicată).

În baza art. 86 C. pen., a obligat inculpata să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

Datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) și d) se comunică serviciului stabilit la lit. a).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării.

În baza art. 397 C. proc. pen., art. 1357 și art. 1382 C. civ., a obligat inculpatele A. și D. în solidar la plata sumei de 156.351 lei despăgubiri civile către partea civilă Curtea de Apel București.

În baza art. 254 alin. ultim C. pen. din 1969 cu ref la art. 19 din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpata A. la plata sumei de 120.000 euro obiectul luării de mită sau echivalentului în lei la data plății.

S-a luat act că suma de 50.000 euro obiect al infracțiunii de „trafic de influență" comisă de inculpații A. și B. a fost restituită Direcția Națională Anticorupție.

În baza art. 257 alin. ultim C. pen. din 1969 cu ref. la art. 256 alin. ultim C. pen. din 1969 și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a obligat pe inculpatul C. la plata sumei de 350.000 euro sau echivalentul acesteia în lei la data plății. A menținut măsurile asigurătorii dispuse față de inculpații C. până la concurența sumei de 350.000 euro asupra imobilelor (potrivit înscrisurilor aflate în vol.25, filele 18-23, 33-39) conform ordonanței din 02 septembrie 13 (din vol. 28) și A. până la concurența sumei de 120.000 euro și 156.351 lei asupra imobilelor, sumelor de bani (potrivit înscrisurilor aflate în vol. 25, filele 158-193, 197-198, 203, 211-213) conform ordonanțelor din 22 august 13, 26 august 13 și 23 septembrie 13 (din vol.28).

A respins cererea de confiscare extinsă față de inculpații A. și B. și a ridicat măsurile asigurătorii dispuse față de aceștia prin ordonanțele din 09 septembrie 13, 25 septembrie 13 și 04 octombrie 13.

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat inculpații la plata sumelor: A. de 25.000 lei, B. de 20.000 lei, C. de 15.000 lei, iar D. de 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 400 lei pentru apărătorul din oficiu E. substituită de av. F. se va plătidin fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, curtea arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, nr. x/P din data de 15 noiembrie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată (alături de alți inculpați pentru care cauza s-a disjuns prin încheierea din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2/2013) a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „luare de mită" și „trafic de influență", „complicitate la infracțiunea de trafic de influență", „instigare la infracțiunea de spălare a banilor", comisă în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită, infracțiunea de „înșelăciune", în formă continuată (65 acte materiale), două infracțiuni de,fals în înscrisuri sub semnătură privată" și infracțiunea de,fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată (65 acte materiale), prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 25 C. pen. rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 și la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, republicată, art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de „trafic de influență", prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000;

- C., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de influență" și fals în înscrisuri sub semnătură privată", comisă în legătură directă cu infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 290 C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.;

- D., pentru complicitate la infracțiunea de „înșelăciune", în formă continuată (50 acte materiale), săvârșirea a două infracțiuni de,fals în înscrisuri sub semnătură privată" și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată" (50 acte materiale), prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., prin aceea că:

În cursul lunii februarie 2012, în calitate de judecător la Curtea de Apel București, secția I penală, inculpata A. a primit, prin intermediul condamnatei G., suma de aproximativ 630.000 euro (în condițiile în care, la rândul său, aceasta a pretins, în perioada septembrie 2011 - februarie 2012, suma de 2.500.000 euro, diminuată ulterior, succesiv, la 2.000.000 euro și, respectiv, la 1.500.000 euro, din care a primit 1.200.000 euro) de la inculpatul H., prin medierea condamnaților I. și J., pentru a pronunța, împreună cu ceilalți doi membri ai completului de judecată învestit să soluționeze Dosarul nr. x/2/2011, o soluție de admitere a contestației în anulare formulate de inculpat.

În cursul lunii iulie 2013, inculpata A., a acceptat promisiunea condamnatei G. privitoare la darea sumei de 50.000 euro, a ajutat-o pe condamnata G. să primească suma de 100.000 euro de la investigatorul sub acoperire K., iar, ulterior, în ziua de 08 august 2013, a primit acel folos prin intermediul fiului său, inculpatul B., lăsând să se creadă că are influență asupra unui judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru a pronunța o hotărâre favorabilă lui L. în Dosarul nr. x/63/2012, aflat în recurs.

În condițiile primirii, cu titlu de mită, în cursul lunii februarie 2012, a sumei de aproximativ 630.000 euro, inculpata A. a determinat-o pe sora sa, martora M., să schimbe o parte din folosul anterior menționat (prin cumpărarea pe numele martorei, în data de 12 septembrie 2012, a unui apartament în București, la prețul de 636.642,8 lei), cunoscând că banii proveneau din săvârșirea infracțiunii de luare de mită și în scopul disimulării originii ilicite a respectivelor bunuri.

În perioada ianuarie 2008 - iunie 2013, având funcția de judecător la Curtea de Apel București, inculpata A. a indus în eroare, cu ajutorul inculpatei D. și martorei N., pe funcționarii din cadrul Departamentului economic al aceleiași instanțe, prin folosirea lunară (cu excepția lunii iunie 2010) a 65 înscrisuri falsificate privitoare la deținerea calității de chiriaș în temeiul a două contracte de închiriere încheiate succesiv cu aceleași două complice, în scopul obținerii pentru sine și pentru inculpata D. a unui folos material injust prin compensarea ilegală a chiriei, fapta având ca urmare cauzarea unei pagube reprezentând suma totală de 140.064 lei în dauna Curții de Apel București.

În data de 17 mai 2012, inculpata A. a falsificat, în coautorat cu inculpata D., actul adițional din 17 mai 2012 la contractul de închiriere din 06 martie 2009, prin atestarea denaturată a calității de chiriaș a inculpatei, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, de către aceasta la Curtea de Apel București pentru compensarea ilegală a chiriei.

În data de 01 iunie 2012, inculpata A. a falsificat, în coautorat cu inculpata D., actul adițional din 01 iunie 2012 la contractul de închiriere din 06 martie 2009, prin atestarea denaturată a calității de chiriaș a inculpatei, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, de către aceasta la Curtea de Apel București pentru compensarea ilegală a chiriei.

În perioada ianuarie 2008 - iunie 2013, inculpata A. a falsificat, în coautorat cu martora N. și inculpata D., 15 înscrisuri intitulate „declarație" și, respectiv, 50 înscrisuri intitulate „chitanță de plată a contravalorii chiriei", prin atestarea denaturată a calității de chiriaș a inculpatei, înscrisurile falsificate fiind folosite, ulterior, de către aceasta la Curtea de Apel București pentru compensarea ilegală a chiriei.

Inculpatul B., având cunoștință de conivența infracțională existentă între condamnata G. și inculpata A. privitoare la acceptarea de către aceasta din urmă a sumei de 50.000 euro, în schimbul influenței pe care a lăsat să se creadă că o are asupra martorei O., judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru a o determina să pronunțe o hotărâre favorabilă inculpatului L. în Dosarul nr. x/63/2012, aflat în recurs, a ajutat-o pe inculpată în desfășurarea ulterioară a activității infracționale, sens în care, în ziua de 08 august 2013, a primit respectivul folos de la condamnată în scopul menționat, ocazie cu care s-a procedat la constatarea infracțiunii flagrante.

În cursul lunii aprilie 2012, acționând în coautorat cu condamnata G., inculpatul C. a pretins suma de 350.000 euro de la condamnatul I., lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor de la Tribunalul București, secția a II-a penală, care intrau în compunerea completului învestit să soluționeze Dosarul nr. x/300/2010/a4, având ca obiect recursul declarat de condamnatul P. împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, în scopul pronunțării unei hotărâri de punere în libertate a acestuia, iar, ulterior, a primit, în scopul anterior menționat, suma de 1.900.052 lei (reprezentând, la acea dată, echivalentul a aproximativ 420.000 euro, ce includea cei 350.000 euro pretinși pentru coruperea judecătorilor și T.V.A. aferentă), în temeiul unui contract fictiv de asistență juridică.

În cursul lunii aprilie 2012, pe fondul pretinderii, împreună cu condamnata G., a sumei de 350.000 euro, ca obiect al infracțiunii de trafic de influență, a falsificat, cu ajutorul aceleiași condamnate și cu participația penală a condamnaților I. și J., inculpatul C. a semnat contractul de asistență juridică din 04 aprilie 2012, prin care s-a atestat, în mod necorespunzător adevărului, împrejurarea că suma de 1.900.052 lei (reprezentând, la acea dată, echivalentul a aproximativ 420.000 euro), ce includea, în realitate, suma de 350.000 euro pretinsă pentru coruperea judecătorilor și T.V.A. aferentă, ar fi constituit un onorariu de avocat, fapta fiind săvârșită, atât în scopul comiterii infracțiunii de trafic de influență, cât și în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune.

În perioada aprilie 2009 - iunie 2013, inculpata D., a ajutat-o pe inculpata A., având funcția de judecător la Curtea de Apel București, să inducă în eroare funcționarii din cadrul Departamentului economic al aceleiași instanțe, prin folosirea lunară (cu excepția lunii iunie 2010) a 50 înscrisuri falsificate privitoare la deținerea calității de chiriaș în temeiul unui contract de închiriere încheiat în scopul obținerii pentru aceasta și pentru sine a unui folos material injust prin compensarea ilegală a chiriei, fapta având ca urmare cauzarea unei pagube reprezentând suma totală de 119.584 lei în dauna Curții de Apel București.

În datele de 17 mai 2012, respectiv la 01 iunie 2012, inculpata D. a falsificat, în coautorat cu inculpata A., actele adiționale din 17 mai 2012 și din 01 iunie 2012 la contractul de închiriere din 06 martie 2009, prin atestarea denaturată a calității de chiriaș a inculpatei, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, de către aceasta la Curtea de Apel București pentru compensarea ilegală a chiriei.

În perioada aprilie 2009 - iunie 2013, inculpata D. a falsificat, în coautorat cu inculpata A., 50 înscrisuri intitulate „chitanță de plată a contravalorii chiriei", prin atestarea denaturată a calității de chiriaș a inculpatei, înscrisurile falsificate fiind, ulterior, folosite de către aceasta la Curtea de Apel București pentru compensarea ilegală a chiriei.

Inițial, prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție nr. x/P din data de 15 noiembrie 2013, a fost sesizată Curtea de Apel București, cauza formând0 obiectul Dosarului nr. x/2/2013.

Prin sentința penală nr. 195 din 25 februarie 14, pronunțată în Dosarul penal nr. x/1/2014, admițând cererea inculpatei A., Înalta Curte de Casație și de Justiție a strămutat cauza la Curtea de Apel Constanța, înregistrată la data de 05 martie 14 cu păstrarea numărului unic, menținând actele îndeplinite.

În ședința publică din data de 26 martie 2014, la Curtea de Apel Constanța condamnații I., G., R., P. și J. au arătat că înțeleg să se judece potrivit procedurii simplificate, își mențin declarațiile anterioare și uzează de dreptul la tăcere.

Astfel, prin încheierea din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2/2013, în temeiul art. 46 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, iar prin sentința penală nr. 74/P din 08 mai 14, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 287/A din 25 septembrie 14 a Înaltei Curți de Casație și de Justiție, s-au aplicat pedepse cu închisoare condamnaților G. 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor cu aplicarea art. 861 C. pen., P. 5 ani închisoare, I. 3 închisoare, J. 2 ani 6 luni închisoare, R. 2 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen.

Pe baza probelor administrate în cele 2 faze ale procesului, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt si încadrare juridică:

Cu referire la inculpata A., s-a reținut că aceasta, judecător la Curtea de Apel București și condamnata G., avocat (o perioadă în Baroul București, după care, urmare a unei condamnări, în baroul Constituțional) se cunoșteau de mai mult timp, ambele fiind din localitatea Târgoviște, în acea vreme cea dintâi - judecător la judecătorie, iar ultima - polițist la poliția județeană, având întâlniri sporadice (conform declarațiilor date în cursul urmăririi penale de G., vol. 3 filele 10-93, dosar instanță vol. I, filele 156-162, de A. dosar instanță vol.I, filele 124-125 și de martora S., dosar instanță vol. I, fila 339).

Prin sentința penală nr. 1240 pronunțată la data de 15 iunie 2010 de Judecătoria sectorului 4 București în Dosarul nr. x/4/2006, modificată în apel, prin Decizia penală nr. 802/A din 16 decembrie 2010 a Tribunalul București, respectiv în recurs prin Decizia penală nr. 741/R din 04 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, s-a aplicat condamnatului H. pedeapsa închisorii de 7 ani.

La o lună de la rămânerea definitivă a condamnării, condamnatul H. a început demersurile pentru a scăpa de executarea pedepsei. Astfel, la 02 mai 2011, condamnatul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 741 din 04 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I-a penală, invocând dispozițiile art. 386 lit. a) din C. proc. pen.; prin Decizia penală nr. 1164 din 26 mai 2011 (Dosar nr. x/2/2011), Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare. în continuare, la data de 18 august 2011, același condamnat a formulat o altă contestație în anulare - obiectului Dosarului nr. x/2/2011 al Curții de Apel București, secția I-a penală, promițând suma de 500.000 euro condamnatei G., pe care o cunoscuse cu ocazia altor dosare, pentru obținerea unei soluții favorabile, însă, la termenul din 11 noiembrie 2011, contestatorul și-a manifestat dorința expresă și neechivocă de a-și retrage contestația (pe de o parte pentru că fusese repartizată unui complet din care făcea parte unul dintre judecătorii care pronunțaseră condamnarea, iar pe de altă parte, se respinsese contestația formulată de un alt condamnat în aceeași cauză), instanța luând act de această împrejurare prin Decizia penală nr. 2217 din 11 noiembrie 2011; întrucât nu s-a obținut anularea pedepsei, condamnata G. i-a restituit integral banii pretinși. Astfel, după încercări nereușite, primind și adresa (aflată în vol. 29, filele 215-216) prin care avocații T. și U., i-au comunicat că cereiej 'ie contestație în anulare „nu a mai fost depusă la instanță întrucât s-a considerat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea unei astfel de cereri (lipsa autorității de lucru judecat)", în toamna anului 2011, condamnatul H. a reluat cu condamnata G. (la insistențele acesteia) demersurile de a obține prin coruperea magistraților și anume la data de 23 noiembrie 2011, a formulat o nouă contestație în anularea Deciziei penale nr. 741/R din 04 aprilie 2011, invocând incidența art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. - formându-se Dosarul nr. x/2/2011 - repartizată completului compus din judecătorii A., V. și X.

Punând în aplicare rezoluția infracțională, la începutul anului 2012, condamnata G. a contactat-o pe inculpata A. pe care a „consultat-o" cu privire la posibilitatea anulării hotărârii de condamnare în Dosarul penal nr. x/4/2006 privind fraudarea Z. prin exercitarea unei căi extraordinare de atac; în continuare, comunicându-i, că pe fondul unei jurisprudențe neunitare, contestația în anulare este admisibilă dar „costă" și „cu condiția acordului și celorlalți membri ai completului", G. a convenit cu inculpata A., pentru a-i întări încrederea contestatorului H., fie în locuri publice, fie în sala de judecată: „parole" (întrebări care urmau să fie adresate inculpatului de către judecător), un anumit tip de coafură (coadă împletită pe partea stângă a capului) sau posesia unor anumite obiecte de către membrii completului (pixuri de aceeași culoare), „semne" comunicate din timp mituitorilor cu data la care urmau a fi făcute, anterior ședinței de judecată până la darea mitei (întâlnire la restaurant), altele în timpul judecății după încasarea banilor (întrebări care urmau să fie adresate inculpatului de către judecător, tip de coafură, pixuri de aceeași culoare).

Ca urmare, la începutul lunii februarie 2012, în prezența denunțătoarei Y., condamnata G. a primit de la fratele contestatorului, condamnatul I., la biroul situat lângă Palatul de Justiție din București, aproximativ 700.000 euro - obținuți cu ajutorul condamnatei J., i-a numărat, le-a dat martorilor Y. - 60.000 euro și A.A. - 20.000 euro (ca răsplată a contribuției lor la desfășurarea activității infracționale) și, în aceeași seară, însoțită de colaboratorul ei, avocatul condamnat R., G. s-a deplasat la locuința inculpatului B. din București, sectorul 3 și, în timp ce R. a ajutat-o la autoturism, G. a urcat în apartament, i-a găsit pe mctilpatul B., soția acestuia B.B., împreună cu soacra sa martora C.C. și, în scurt timp, în apartament a sosit și inculpata A. căreia i-a dat suma de 120.000 euro. Ulterior, prin Decizia penală nr. 381 din 22 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, completul compus din judecătorii A., V. și X. a admis contestația formulată de H., a desființat, în parte, Decizia penală nr. 741 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, precum și sentința penală nr. 1240 din 15 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, dar și Decizia penală nr. 802 din 16 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, și, făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva contestatorului, anulând, totodată, mandatul de executare a pedepsei de 7 ani închisoare emis față de acesta; în acest sens, sunt declarațiile condamnatei G. coroborate cu declarațiile condamnatului P. (dosar instanță vol. I, filele 156-162, 133-135 și dosar urmărire penală, vol. 3, filele 10-91 vol. 2, filele 122-130, 133-148), respectiv cu declarațiile martorilor denunțători Y. și A.A. din 09 aprilie 2014 - dosar instanță vol. I, file 169-172 (și dosar urmărire penală, vol. l, filele 102-114, 116-120, vol. 9, file 1-70, 232-238,), declarațiile martorilor D.D., E.E. din 13 mai 2014 - dosar instanță vol. I, filele 407, 413-414 (și dosar urmărire penală vol. 3, filele 239-242, vol. 10, filele 22-29), declarațiile martorelor X., F.F. (dosar instanță vol. I, filele 258, 338 și dosar urmărire penală). Deși, acuzarea a susținut că obiectul mitei a fost în sumă de 630.000 euro, probele administrate conduc, în opinia instanței de fond, la concluzia că inculpata a primit suma de de 120.000 euro. Astfel, condamnatul H. a declarat că i s-au cerut 1.200.000 euro din care 650.000 euro pentru magistrat, dar a dat numai 700.000 euro, diferența fiind în „bani electorali" (adică, bancnote care pe o față era tipărită valoarea, iar pe cealaltă, portretul său cu ocazia candidaturii la primăria Craiova, conform procesului-verbal de consemnare din 26 martie 14 aflat în dosarul instanței, vol. I, filele 210-212). Apoi, martorii Y., A.A. au precizat că au primit suma de 80.000 euro (din 09 aprilie 2014), declarațiile acestora se coroborează și cu declarația martorului U.U.U. care a afirmat că Y. „și-a oprit suma de 80.000 euro" (vol. I, filele 333-334). Cum 500.000 euro au rămas la condamnata G. (400.000 euro fiind restituiți de către aceasta cu ocazia cercetărilor, 100.000 euro arătând că i-a folosit în alte scopuri), 80.000 euro i-au primit ceilalți 2 martori Y., A.A., diferența de 120.000 euro a fost predată inculpatei.

S-a arătat că sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatei A. de a pretinde și primi suma de 120.000 euro prin intermediul condamnatei denunțătoare G. de la condamnatul P. pentru a desființa, pe calea contestației în anulare, hotărârea de condamnare la pedeapsa de 7 ani închisoare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Criticile apărării inculpatei A. de nerecunoaștere a faptei sunt respinse de declarațiile martorei denunțătoare Y. coroborate cu declarațiile condamnaților G. și P., care, ca principali participanți la activitatea infracțională, au declarat că numai după ce au văzut că nu sunt temeiuri de anulare a condamnării (prin soluțiile instanței bucureștene de respingere a contestației pe temeiurile invocate, adresa avocaților T. și U.), H. a fost convins de G. să dea mită magistraților și, au relatat, cu amănunte actele îndeplinite - înțelegerea infracțională, comunicarea codificată, asigurările solicitate de către H. și primite prin „semnele" stabilite de către G. cu inculpata, până la remiterea sumei de către inculpata magistrat, existența și remiterea banilor fiind confirmată de martorii Y. - care a precizat că pe fondul acordării asistenței juridice, ca avocat, condamnatului H., aflat în stare de deținere, a cunoscut-o pe G., cu care i-a solicitat să colaboreze pentru asigurarea apărării sale. In contextul uneia dintre discuțiile purtate la locul de deținere, în cursul lunii august 2011, la care a participat și Y., G. i-a făcut cunoscut lui H. că poate obține anularea hotărârii definitive de condamnare a sa la pedeapsa de 7 ani închisoare și a relatat împrejurările legate de luarea hotărârii infracționale de către H. și G., trecerea la executare de către fratele contestatorului cu sprijinul contabilei la acea dată J., predarea banilor din care a primit și ea cu soțul ei o sumă de la G. după care, însoțită de R., a dat banii inculpatei A., A.A. - care a susținut afirmațiile lui Y., primind și el o sumă din banii pentru mită, D.D., E.E. (care a declarat că a condus autoturismul condamnatului I. la cabinetul unde, însoțit de martora Y., i-a dat sacoșele cu bani lui G.) și condamnații I. (care a relatat și recunoscut în amănunt modul în care a procurat și a dat banii lui G.), R. (care a auzit că inculpata G. îi ducea banii inculpatului B., însoțind-o pe G. până la blocul în care locuia acesta); și anume, la solicitarea lui H., G. i-a scris numele judecătorului pe un bilet și i-a comunicat martorei denunțătoare Y. semnele pe care a convenit să le facă inculpata A. pentru a-i confirma înțelegerea infracțională - aranjarea coafurii într-un anume fel, pix de o anumită culoare, identificarea unei părți din obiectul mitei, respectiv suma de 500.000 euro restituită de către G. Totodată, declarațiile lui Y. și R. se completează cu procesul verbal de conducere în teren din data de 09 august 2013 (filele 270-271, vol. 13 dosar urmărire penală, potrivit căruia în cursul lunii februarie 2012, s-au deplasat în municipiul București, sectorul 3, în imediata apropiere a blocului - domiciliul inculpatului B., ocazie cu care G. a transportat o sacoșă cu bani, afirmând că intenționa să o remită judecătorului A., prin intermediul fiului „B."), iar declarația martorului D.D. este întărită cu procesul-verbal de conducere a sa în teren (filele 288-289, vol. 13 dosar urmărire penală, din care a rezultat că adresa la care acesta s-a deplasat pentru a-i înmâna inculpatului B. biletul primit de la G. este pentru apartamentul cumpărat de inculpat pe numele actualei sale soții, B.B. și situat în București, sectorul 3.

Oscilarea condamnaților G. și P. cu privire la cuantumul mitei se explică în momentele de început ale anchetei când aceștia încercau să scape de răspunderea penală, prin negocierile purtate asupra sumei deoarece este evident, în opinia instanței, că, sub pretextul mituirii judecătorilor, G. a încercat să obțină cât mai mult pentru sine și celelate persoane implicate - Y., A.A., iar H. să dea cât mai puțin, nefiind sigur de „reușită". Mai mult, în condițiile în care cei doi condamnați G. și P. au fost și ei trași la răspundere penală pentru coruperea inculpatei A., nefiind vreun minim de dovadă că organele de urmărire penală le-ar fi promis absolvirea de vreo responsabilitate, că au făcut referire numai la inculpată și nu la ceilalți 2 membri ai completului, care nu au fost nici suspectați, nici că le-ar da vreun semn că sunt la curent cu manoperele inculpatei și nici că la va preda vreo suma de bani, G. a restituit suma de 500.000 euro, în lipsa cooperării acesteia, fiind dubii că organele judiciare ar fi recuperat-o, instanța nu a exclus declarațiilor acestora; de altfel, chiar și R. a susținut că a văzut-o pe inculpată o dată la cabinetul lui G., a apelat la ei pentru a facilita obținerea unei vize pentru o rudă, dându-le copia de pe legitimația de judecător ceea ce conduce la concluzia unor relații mai apropiate cu G. motiv pentru care sunt rezerve serioase asupra conduitei și sincerității inculpatei A., împrejurarea confirmată de martorele X. și V. referitoare la dotarea cu birotică de același fel de către instanță, că întrebările erau curente raportat la obiectul cauzei nu exclude conivența inculpatei cu G., neputând recurge la semne care nu erau în uzul completului situție în care nu era greu să fie descoperită.

Declarațiile celorlalți martori G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L. nu evidențiază aspecte esențiale faptelor, precum și declarațiile martorelor grefiere la Curte care au confirmat existența dosarului de contestație, asigurarea biroticii, dar nu elemente care să releve date cu privire la fapta de corupție.

Cu referire la inculpații A. și B. s-a reținut că, în luna iulie 2013, lăsându-le pe condamnata G. și investigatorul sub acoperire K. să creadă că are influență asupra unui judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă în cauza nr. x/63/2012, aflată în recurs, inculpata A. a acceptat promisiunea condamnatei G. de a primi suma de 50.000 euro. Pe baza unor discuții prealabile referitoare la mijloacele de convingere, G. i-a dezvăluit investigatorului sub acoperire că judecătorul de la Înalta Curte de Casație și Justiție s-ar fi înțeles cu inculpata A. (la acea vreme era judecător la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal) să îi transmită, în locul său, respectivul „semn"- care consta în aceea că, după aproximativ cinci minute din momentul în care intrau în sală, își aranja cu ambele mâini părul în zona superioară a capului, după care le zâmbea; ca urmare, în ziua de 17 iulie 2013, G. l-a condus pe investigatorul sub acoperire în sediul Curții de Apel București, la sala de ședințe a secției de contencios administrativ și fiscal, dar inculpata A. nefiind programată în acea zi în ședința de judecată, au convenit să se reîntâlnească, în același scop, la o dată ulterioară, pe care urma să o comunice telefonic.

În seara de 23 iulie 2013, G. s-a întâlnit cu inculpata A., care a afirmat că, între timp, vorbise cu judecătorul de la Înalta Curte de Casație și Justiție și că acesta și-ar fi dat acordul de a facilita inculpatului L. obținerea unei soluții favorabile, în schimbul sumei de 50.000 euro ce trebuia să îi fie remisă, prin intermediul său și a acceptat să aibă, în ziua următoare, o întâlnire la coafor, unde să fie transmis investigatorului sub acoperire K. „semnul", care consta în aceea ca, imediat ce avea loc întrevederea, inculpata îi adresa întrebarea „ce face S.?". În ziua de 24 iulie 13, asigurând investigatorul de influența sa și a inculpatei asupra magistratului de la Înalta Curte de Casație și Justiție, G. i-a arătat pe ecranul telefonului mobil ce aparținea lui R. o imagine ce reprezenta legitimația de serviciu a inculpatei A., având aplicată fotografia acesteia și menționată calitatea sa de judecător la Curtea Apel București și i-a arătat o hotărâre judecătorească pronunțată de un complet din care făceau parte judecătorii A. și cel din recurs. Ulterior, în jurul orei 15.00, G. și investigatorul sub acoperire K. s-au deplasat la salonul de înfrumusețare, unde în momentul întâlnirii inculpata A. a pronunțat parola „ce faci S.?". In aceleași împrejurări, G. a discutat separat cu inculpata A. și au convenit să îi remită suma de 50.000 euro prin intermediul unei persoane de încredere pe care inculpata o trimitea în zilele următoare la locuința ei.

Intărindu-i convingerea că inculpata A. și G. pot influența printr-un judecător completul de recurs, investigatorul sub acoperire i-a remis lui G. suma de 100.000 euro.

În seara de 25 iulie 2013, inculpatul B. s-a deplasat la locuința lui G., însă aceasta a invocat că a pierdut cheile de la seiful în care pusese și că, din acest motiv, se afla în imposibilitate de a remite suma de 50.000 euro. În ziua de 26 iulie 2013, inculpatul B. a revenit, ocazie cu care G. i-a înmânat, prin intermediul martorei G., un bilet prin care îi comunica inculpatei A. că îi va da respectiva sumă de bani la o dată ulterioară, lăsând, totodată, la latitudinea acesteia să opteze între data de 08 august 2013 sau 15 august 2013.

În consecință, în seara de 08 august 2013, inculpatul B. a venit, din nou, la locuința lui G. și, cunoscând toate aspectele conivenței infracționale dintre aceasta și mama sa, inculpata A., a primit suma de 50.000 euro, fiind prins în flagrant.

S-a arătat că fapta inculpatei A. de a pretinde și primi, în perioada iulie - 08 august 2013, suma de 50.000 euro prin intermediul condamnatei denunțătoare G. și inculpatul B., lăsând să se creadă că are influență asupra unui judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în scopul pronunțării unei hotărâri favorabile în Dosarul nr. x/63/2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de influență" prev. de art. 257 C. pen. rap. Ia art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Acțiunile inculpatei efectuate la coafor pentru a-i întări convingerea investigatorului sub acoperire K. de posibilitatea influențării soluției instanței de control judiciar sunt elemente materiale care intră în latura obiectivă a infracțiunii unice de „trafic de influență"; cum prin rechizitoriu, s-a reținut pentru acestea „complicitate la infracțiunea de trafic de influență" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni în infracțiunea de „trafic de influență" prev. de art. 257 C. pen. rap. Ia art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, actele de complicitate fiind absorbite în forma autoratului.

De asemenea, fapta inculpatului B. de a primi, la 08 august 2013, suma de 50.000 euro de la condamnata denunțătoare G., știind de înțelegerea infracțională dintre aceasta și mama sa - inculpata A., întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de „trafic de influență" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Niciunul dintre inculpați nu a recunoscut comiterea faptei; inculpata A. a motivat că nu a avut nici o implicare, iar inculpatul B. că suma primită era pentru achiziționarea unui autoturism pentru G. fără știrea soțului. Insă, susținerile inculpaților nu sunt confirmate de probe.

În primul rând, ambii inculpați, mamă și fiu au declarat că au avut întâlniri cu G., afirmând că întâlnirile inculpatei au fost sporadice și întâmplătoare; totuși, apelarea celor 2 inculpați la serviciile condamnatei G. ca avocat, deși fusese condamnată pentru trafic de influență, nu mai activa în Baroul București și nici în cel de pe raza orașului Târgoviște unde inculpatul B. era cercetat penal pentru infracțiunea de „ucidere din culpă", a creat convingerea existenței rezoluției infracționale între ceilrei, cu rolul inculpatului B. de intermediar între inculpată și G. pentru a nu trezi suspiciuni.

În al doilea rând, condamnata G. a relatat în mod constant că inculpata A. i-a dat de înțeles că poate convinge unul din judecătorii Înaltei Curții de Casație și Justiție din completul de recurs pentru pronunțarea unei soluții favorabile în recursul inculpatului L. contra sumei de 50.000 euro, au convenit cu privire la „semnele" pentru garanție, iar investigatorul sub acoperire K. a afirmat că inculpata i-a confirmat semnele convenite cu G.; în contextul întâlnirii de la coafor, inculpata nu a cunoscut în prealabil pe investigatorul sub acoperire, nu ar fi avut de ce să se întâlnească cu G. în acel loc, modul discret în care aveau contacte, nu a fost apreciată ca fiind credibilă explicația inculpatei cu privire la adresarea cu „ce faci S.?".

Împrejurarea că nu s-a confirmat prezența inculpatei la data de 17 iulie 13 în sediul Curții nu are relevanță deoarece acuzația vizează întâlnirea din 24 iulie 13, de la salonul de de înfrumusețare, faptul că G. făcea trafic de influență pe seama judecătorului și în interes propriu nu îl contestă nimeni.

În ultimul rând, din raportul de expertiză criminalistică din 05 septembrie 14 și declarația expertului M.M. - vol. IV, filele 200-201, a rezultat că înregistrarea ambientală a întâlnirii, a dialogului dintre G. și inculpatul B. din 08 august 13, cu ocazia flagrantului de la locuința lui G., nu a suferit intervenții tehnice de modificare a conținutului și cu ocazia vizionării în ședința publică de la data de 22 octombrie 2014, nu s-a observat nici un moment că destinația banilor ar fi pentru cumpărarea vreunui autoturism; dimpotrivă, a reieșit suficient de clar că inculpatul B. cunoștea natura și scopul banilor și ce ar fi avut de făcut în cazul în care era prins. Martora N.N. (vol. II, fila 44), O.O., P.P. (vol. II, filele 161-162) au declarat că inculpatul realiza venituri și din comerțul cu autoturisme, dar nu cunosc aspecte legate de acuzația adusă acestuia. De asemenea și martorii R.R. și S.S. au fost ascultați la solicitarea apărării însă nu au relevat fapte sau împrejurări privind fapta imputată inculpaților (vol. I, filele 259, 260).

Cu referire la inculpații A. și D., s-a reținut că în perioada iunie 2008 - 09 august 2013, inculpata A. a locuit efectiv în imobilul situat în București, sectorul 3, deținut în proprietate de martorul T.T. La data de 01 ianuarie 2008, inculpata A. a încheiat în calitate de chiriaș cu martora N., în calitate de proprietar, contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sector 3 din 11 ianuarie 2008, având ca obiect imobilul situat în București, sectorul 3 pentru perioada de 15 luni, de la 01 ianuarie 2008, până la 31 martie 2009, cu o chirie de 380 euro pe lună; deși, nu a locuit în imobilul închiriat, inculpata a decontat la Curtea de Apel București chiria pentru perioada ianuarie 2008 - martie 2009, atașând 15 înscrisuri intitulate „declarație'" prin care justifica, contrar realității, plata lunară a chiriei către proprietarul apartamentului, cauzând un prejudiciu total de 20.480 lei.

La data de 06 martie 2009, inculpata A. a încheiat în calitate de chiriaș cu inculpata D., în calitate de proprietar, contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sector 3 din 06 martie 2009, având ca obiect imobilul situat în București, sectorul 3 pentru perioada inițial, de 2 ani, de la 01 aprilie 2009 până la 01 aprilie 2011, ulterior, prin actul adițional din 17 mai 2012, contractul a fost prelungit până la data de 01 aprilie 2019, chiria fiind în sumă de 680 euro, iar, prin actul adițional nr. 2 din 01 iunie 2012, s-a convenit diminuarea la 580 euro; deși, nu a locuit în imobilul închiriat, inculpata a decontat la Curtea de Apel București chiria pentru perioada aprilie 2009 - iunie 2013, atașând 50 înscrisuri intitulate „chitanță de plată a contravalorii chirief prin care justifica, contrar realității, plata lunară a chiriei către proprietarul apartamentului, cauzând un prejudiciu total de 119.584 lei.

Situația de fapt s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă: contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sector 3 din 11 ianuarie 2008 (vol. 24 urmărire, filele 367-368), declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor N. (vol. 3, filele 311-325, dosar instanță vol. I, fila 167). U.U. (vol. 11, filele 123-126) și V.V. (vol. 10, filele 292-296), X.X. (vol. 3, filele 299-303, dosar instanță vol. II, fila 165) care a ocupat în realitate locuința din aprilie 2009 până în prezent și a precizat că i s-a spus că nu putea încheia un contract deoarece exista un contract de închiriere, iar în imobil nu a găsit obiectele altei persoane, Z.Z. care a confirmat afirmațiile martorei X.X. (vol. I, filele 262-264), Y.Y. (vol. 10 urmărire, filele 310-317), A.A.A. (vol. 11, filele 110-112) și B.B.B. (vol. 11, filele 114-117), T.T (vol. 10, filele 262-278), C.C.C. (vol. 10, filele 248-261) și D.D.D. (vol. 10, filele 238-247), E.E.E. (vol. 11, filele 59-166), F.F.F. (vol. 11, filele 186-188), G.G.G. (vol. 11, filele 168-170), H.H.H. (vol. 15, filele 171-186), I.I.I. (vol. 11, filele 203-206), J.J.J. (vol. 11, filele 190-197), K.K.K. (vol. 11, filele 199-201), L.L.L., manager economic la Curtea de Apel București (vol. 11, filele 40-43, dosar instanță vol. III fila 59) și M.M.M., economist la aceeași instanță (vol. 11, filele 54-56, dosar instanță vol. III fila 60), contractul de închiriere înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sector 3 din 06 martie 2009 (vol. 24 urmărire, filele 246-247), declarațiile inculpatelor.

În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a reținut că faptele inculpatei A. de a încheia 2 contracte de închiriere a locuinței, de a întocmi și prezenta 65 de înscrisuri pe baza cărora a încasat necuvenit cu titlu de chirie suma de 156.351 lei lei de la Curtea de Apel București (140.064 lei - suma totală decontare a chiriei, iar diferența de 16.287 lei - dobânda legală), prejudiciu nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii]or de .„fals în înscrisuri sub semnătură privată" două infracțiuni prev; de art. 290 alin. (1) C. pen., „fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată (65 acte materiale) prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., „înșelăciune" în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit dispozițiilor legale, magistrații au dreptul la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii, conform art. 23 din O.U.G. nr. 27/2006. Potrivit acestor dispoziții coroborate cu cele din art. 22 din aceeași ordonanță, acest drept este aplicabil numai în măsura în care judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații - asistenți solicitanți nu pot beneficia de acordarea unei locuințe de serviciu de către ordonatorii principali de credite. Totodată, acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. De asemenea, procedura de valorificare a dreptului la decontarea chiriei impune depunerea de către solicitant a unor declarații pe proprie răspundere, precum și că plafonul în limita căruia se poate deconta chiria se stabilește anual, pe localități, potrivit limitei bugetului în acest scop în legea bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la prevederile legale, apărarea inculpatei A. de a recurge la această modalitate ca o „garanție", dacă ar fi fost evacuată din apartamentul pe care îl achiziționase de la martorul T.T., fiind în litigii sau de a nu avea obligația de a ocupa în spațiile închiriate, neavând o maință în București, nu este admisibilă deoarece, potrivit normelor aplicabile în materie, numai magistrații care locuiesc efectiv în locuințele închiriate au dreptul la compensarea contravalorii chiriei.

S-a arătat că faptele inculpatei D. de a încheia contractul de închiriere a locuinței și de a întocmi 50 chitanțe de plată a chiriei de către inculpata A. deși cunoștea că nu ocupa locuința contribuind la prejudiciul în sumă de 119.584 lei, prejudiciu nerecuperat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:„fals în înscrisuri sub semnătură privată" prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., „fals în înscrisuri sub semnătură privată" în formă continuată (50 acte materiale) prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 ali