ÎCCJ, Decizia nr. 218/2018

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 242/A din 2 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța și de apelanții inculpați A., B. și C. împotriva Sentinței penale nr. 3/P din 26 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și în ceea ce o privește pe contestatoare s-a dispus, după desființarea în parte a sentinței și rejudecare:

În baza art. 25 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de spălare a banilor.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei prin sentința penală în pedepsele componente.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) din C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatei prin prezenta decizie pentru instigare la infracțiunea de spălare a banilor prev. de art. 25 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 rep. cu aplic. art. 5 din C. pen., cu pedepsele aplicate aceleiași inculpate prin sentința penală apelată de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 din C. pen., de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., de câte 1 an închisoare pentru două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., stabilind pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani, urmând ca inculpata A. să execute, în final, pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012.

A fost dedusă din durata pedepsei aplicată inculpatei A. reținerea din data de 09.08.2013 și arestul preventiv de la 10.08.2013 la 02.09.2014.

În baza art. 254 alin. (3) din C. pen. din 1969 a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 490.000 de euro sau echivalentul în RON la data plății.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse față de inculpata A. până la concurența sumelor de 490.000 de euro și 156.351 RON asupra imobilelor și sumelor de bani astfel cum au fost dispuse prin ordonanțele parchetului din 22.08.2013, 26.08.2013, 23.09.2013 și 30.08.2013.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 rep., a fost confiscat imobilul (apartament și loc de parcare nr. 41) situat în București, sector 4 și s-a menținut măsura asiguratorie instituită asupra acestuia prin ordonanța din data de 09.09.2013.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., au fost desființate următoarele înscrisuri: actele adiționale nr. x/17.05.2012 și nr. y/01.06.2012 la contractul de închiriere nr. x/06.03.2009, 50 de chitanțe de plată a chiriei și 15 declarații de primire a chiriei).

Împotriva acestei decizii penale contestatoarea A. a formulat contestație în anulare în cadrul căreia a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., precum și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu următoarele chestiuni de drept: - dacă dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. pen. sunt aplicabile în procesele începute sub imperiul vechiul cod și continuate pe noua procedură; - dacă împrejurarea care a generat starea de incompatibilitate a judecătorului D. se poate circumscrie cazului general de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că există o suspiciune ce afectează imparțialitatea acestuia; - dacă starea judecătorului de drepturi și libertăți pe vechiul cod se circumscrie art. 64 alin. (4) sau art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. dacă domnul judecător este incompatibil sau nu în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în condițiile în care a avut o opinie bine formată asupra cauzei, întrucât s-a pronunțat pe probe, pe vinovăție și a dispus măsura arestului preventiv sau menținerea acestuia; - dacă la soluționarea cererilor de abținere formulate de doamnele judecător E. și F. în temeiul art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., ce consacră un caz general de incompatibilitate (suspiciunea rezonabilă), mai putea fi aplicat Recursul în interesul legii nr. 17/12.11.2012; - dacă sintagma "de îndată" consacrată de art. 66 alin. (2) și de art. 67 alin. (1) din C. proc. pen. (în condițiile în care textul nu stabilește un termen final până la care poate fi făcută recuzarea), are rolul de a împiedica exercitarea contestației în anulare în baza art. 426 lit. d) din C. proc. pen., în sensul de a se analiza cauzele de incompatibilitate apărute ulterior respingerii cererii de abținere; - dacă respingerea unor astfel de abțineri poate paraliza orice demers prin care se înfățișează motive și dovezi ale stării de incompatibilitate, apărute în timpul cercetării judecătorești după ce s-a pronunțat respectiva încheiere de respingere a cererii de abținere; - dacă prevederile art. 68 alin. (7) C. proc. pen., potrivit cu care "încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu e supusă niciunei căi de atac", leagă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, în sensul că o împiedică să analizeze incidența dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. d) raportat la art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., text conform căruia, dacă a existat un caz de incompatibilitate, instanța care judecă contestația în anulare, desființează hotărârea a cărei anulare se cere, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 151/A din data de 14 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, printre altele, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. formulată de contestatoarea A., precum și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu cele 7 întrebări prealabile formulate de contestatoarea A.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut că, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu cele 7 întrebări, a constatat că nu există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Împotriva acestor dispoziții, contestatoarea G. a formulat cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2018.

La termenul din 19 decembrie 2018 au avut loc dezbaterile, susținerile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta contestatoare G. și cele ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 68 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, a constatat că este tardiv declarat.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierea prin care cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă, poate fi atacată cu recurs, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Potrivit actelor și lucrărilor din dosar se constată că Decizia nr. 151/A, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (2) din C. proc. pen., a fost pronunțată la data de 14 iunie 2018, iar recursul formulat formulate în cauză a fost depus la data de 18 iunie 2018, cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea G. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 68 alin. (2) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia nr. 151/A din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Examinând contestația formulată împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți, cuprinsă în decizia atacată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 425

1

din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatoarea G. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei dispoziții prin care s-a respins cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți, dispoziție care nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit art. 476 alin. (1) din C. proc. pen., încheierea prin care instanța se pronunță asupra cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge ca inadmisibilă contestația declarată de contestatoare împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți, cuprinsă în decizia atacată.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta contestatoare va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea G. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 68 alin. (2) din C. proc. pen., cuprinsă în Decizia nr. 151/A din data de 14 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatoare împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți, cuprinsă în decizia atacată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta contestatoare, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2018.

Procesat de GGC - GV