ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 08 decembrie 2022
Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 735/08.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Cluj-Napoca, printre altele, l-a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (2 acte materiale) și art. 75 lit. c) din C. pen. din 1969 și a infracțiunii prev. de art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 (2 acte materiale) și art. 75 lit. c) din C. pen. din 1969, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969.
A respins, ca nefondate, acțiunile civile exercitate de părțile civile B. și C.. S-a luat act că partea civilă D. a renunțat la constituirea de parte civilă.
Prin decizia penală nr. 1096/A din data de 28 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca formulat împotriva sentinței penale nr. 735/08.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a desființat-o în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art. 5 alin. (1) din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. a fost reprezentată de Legea nr. 286/2009 privind C. pen. și, în consecință, a recalificat juridic faptele inculpatului A. din furt calificat în formă continuată (2 acte materiale) prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și i) din C. pen. din 1969, respectiv o infracțiune de violare de domiciliu în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969, art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 în infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) (2 acte materiale) și art. 77 lit. d) din C. pen. și în consecință:
L-a condamnat pe inculpatul A., CNP x, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) (2 acte materiale) și art. 77 lit. d) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 40 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la 16.07.2013.
În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., a dispus anularea suspendării sub supraveghere, iar apoi descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani și 4 luni și s-au repus pedepsele de 2 ani și 2 ani și 4 luni în individualitatea lor.
În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit, potrivit tratamentului concursului de infracțiuni, cele două pedepse aplicate prin sentința penală nr. 847/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca cu pedeapsa pronunțată în cauză, rezultând pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 an și 4 luni, rezultând pedeapsa finală de 3 ani și 8 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (5) din C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.
În temeiul art. 397 rap. la art. 25 din C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu inculpata E., aceasta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente F., la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 RON în favoarea acesteia, precum și acțiunea civilă a părții civile C., obligând inculpații în solidar și pe inculpata E., în solidar, cu partea responsabilă civilmente F., la plata sumei de 1500 RON în favoarea acestei părți civile.
A constatat că partea civilă D. a renunțat la despăgubirile civile și a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 2000 RON, câte 1000 RON de la fiecare, în favoarea statului.
Prin decizia penală nr. 1084 din 31.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen. cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu și în fond contestația în anulare promovată de apelantul - inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021, pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06 - 27.06.2013), de către apelantul - inculpat A.. Rejudecând în aceste limite:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin decizia contestată, de 3 ani și 8 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat în dosarul nr. x/2017, respectiv pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani și 4 luni închisoare, la care a fost condamnat în dosarul nr. x/2013 și s-a înlăturat sporul de 1 an și 4 luni.
În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013) și au fost înlăturate consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 4 luni, dispusă, în temeiul art. 86
1
alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1606/R/29.11.2013, pronunțate în dosarul nr. x/2013, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 871/28.09.2021, emis conform sentinței penale nr. 735/2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1096/A/28.09.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017 și punerea, de îndată, în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză sau nu se află în executarea altor pedepse.
S-a constatat că acest condamnat a executat, în baza deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017, pedeapsa închisorii începând cu data de 04.04.2022 până la data punerii efective în libertate.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 1096/A/28.09.2021, pronunțate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2017.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că, independent de existența a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziției legale declarate neconstituționale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, instanța de apel trebuia să constate, la momentul soluționării apelului în dosarul penal nr. x/2017, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.
Astfel, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Prin urmare, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen., este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani și curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate, mai exact din data de 27.06.2013.
A rezultat că, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 27.06.2021, s-ar fi împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, dat fiind că inactivitatea legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut drept consecință înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluționării dosar penal nr. x/2017
Nu se poate, însă, omite că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgență, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de care a fost acuzat inculpatul s-a împlinit la data de 27.08.2021.
Prin urmare, s-a susținut că, din moment ce prin decizia penală nr. 1096/A/28.09.2021, instanța de apel a admis apelul Ministerului Public și a condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013), deși era incident un caz de încetare a procesului penal, mai exact prescripția răspunderii penale, ca urmare a modificării legislative survenite prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, necesar a fi aplicată cauzei ca lege penală mai favorabilă, contestația în anulare este întemeiată.
Împotriva deciziei penale nr. 1084 din 31.08.2022, pronunțată de Curtea de apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs în casație, la data de 11.10.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 noiembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 24 noiembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
În susținerea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a arătat, în esență, că, în cauză, termenul de prescripție specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 28.09.2021, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1096/A/2021, urmând a se împlini la data de 26.08.2029.
Parchetul a subliniat faptul că în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca, acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpatului A. prin Ordonanța din 21.12.2016.
Pentru considerente doctrinare și în lumina deciziilor relevante pronunțate de către instanța de contencios constituțional, parchetul a susținut că actele de procedură îndeplinite anterior momentului 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, iar ulterior întocmirii Ordonanței din 21.12.2016 a început să curgă un nou termen general de prescripție de 8 ani, care, în mod evident, nu era împlinit la data de 26.08.2021, data soluționării definitive a cauzei.
În raport cu aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale nr. 1084/A/2022 din 31.08.2022 a Curții de Apel Cluj, înlăturarea greșitei aplicări a legii și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare.
Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori și s-a acordat termen pentru data de 8 decembrie 2022.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport, cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatului A., întrucât termenul de prescripție specială a răspunderii penale nu era împlinit la data de 28.09.2021, când a fost pronunțată decizia penală nr. 1096/A/2021, urmând a se împlini la data de 26.08.2029.
Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.
La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "Soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .
Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea".
Prin decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.
Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut că: " 72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.
Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.
În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.
Curtea constată că o astfel de consecință este rezultatul nerespectării de către legiuitor a obligațiilor ce îi revin potrivit Legii fundamentale și a pasivității sale, chiar și în ciuda faptului că deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție semnalau încă din anul 2019 practica neunitară rezultată din lipsa intervenției legislative. De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale. Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale.
În acest context, Curtea constată că situația creată prin pasivitatea legiuitorului, consecutivă publicării deciziei de admitere amintite, reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală, care consacră caracterul de stat de drept al statului român, precum și supremația Constituției. Aceasta, deoarece prevalența Constituției asupra întregului sistem normativ reprezintă principiul crucial al statului de drept. Or, garant al supremației Legii fundamentale este însăși Curtea Constituțională, prin deciziile pe care le pronunță, astfel că neglijarea constatărilor și dispozițiilor cuprinse în deciziile acesteia determină fragilizarea structurii constituționale ce trebuie să caracterizeze statul de drept (în același sens, Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022).
Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate.".
Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018 și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.
Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că:
"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen..".
Totodată, în decizia precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a constatat că în dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, soluționând contestația în anulare declarată de inculpatul A., Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen. (2 acte materiale, comise în perioada 23.06-27.06.2013) și au fost înlăturate consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare și anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani si 4 luni, dispusă, în temeiul art. 86
1
alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, prin sentința penală nr. 847/03.07.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1606/R/29.11.2013, pronunțate în dosarul nr. x/2013, ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Astfel, în acest sens, a reținut că pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani. Prin urmare, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. d) din C. pen., este, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., de 8 ani și curge, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., de la data ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate, mai exact din data de 27.06.2013. Astfel că, în contextul disp. art. 269 alin. (3) din C. proc. pen., la data de 27.06.2021, s-ar fi împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, dat fiind că inactivitatea legiuitorului față de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 a avut drept consecință înlăturarea efectelor juridice ale disp. art. 155 alin. (1) din C. pen. pe parcursul soluționării dosar penal nr. x/2017 Nu s-a omis că, în perioada 16.03.2020-14.05.2020, pe teritoriul României a fost decretată stare de urgență, iar, în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Președintele României cu nr. 240/2020, cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat pe o durată de 60 zile. Pe cale de consecință, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de care a fost acuzat inculpatul s-a împlinit la data de 27.08.2021.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat A..
În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1084/2022 din 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat A..
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2022.