ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4864/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2019, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, în principal, anularea Deciziei nr. 351/2019 și exonerarea de la plata amenzii de 10.000 RON, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea unei somații de intrare în legalitate, având în vedere că aceasta este disproporțională în raport cu fapta reținută.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 717 din 01 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anulând Decizia nr. 351/09.04.2019, emisă de pârâtul C.N.A.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A solicitat astfel admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea acțiunii, urmând a se constata că Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de CNA este legală și temeinică.

A susținut, în esență, recurentul - pârât că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Arată astfel că, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a cerut reindividualizarea sancțiunii aplicate, motivat de faptul că "Față de motivele arătate cu privire la capătul" principal al cererii subscrisei, dar și față de toate diligentele depuse de subscrisa în vederea informării publicului și de respectare a condițiilor legale, apreciem că se impune reindividualizarea amenzii, în sensul sancționării cu transmiterea unei somații de intrare în legalitate potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.""

Susține faptul că intimata-reclamantă a invocat cu totul alte motive de reindividualizarea amenzii recunoscând implicit că anterior a mai fost sancționată cu somație publică de intrare în legalitate.

Mai mult, în cuprinsul deciziei contestate este menționat faptul că, la aplicarea sancțiunii, Consiliul a avut în vedere criteriile legale de individualizare a sancțiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, unul dintre criterii fiind acela al sancțiunilor primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

în consecință, susține că, și dacă prin absurd s-ar ține cont de motivarea instanței de fond cu privire la presupusa obligativitate a menționării în decizie a conținutului alin. (2) și (3) ale art. 91 din Legea audiovizualului, solicită a se observa că precizarea respectării art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, complinește cerința instanței de fond, întrucât și aplicarea anterior a unei somații publice de intrare în legalitate trebuie să se încadreze în perioada de un an, iar o presupusă lipsă a somației nu înseamnă o incorectă aplicare a prevederilor art. 91 din Legea nr. 504/2002, atâta timp cât sancțiunile anterioare pe o perioada de un an au fost trei (3) somații publice de intrare în legalitate, apoi difuzarea timp de 10 minute a textului deciziei de sanctionare emise de CNA precum și 14 amenzi în sumă de 205.000 RON.

Deși prin întâmpinare a arătat că: în susținerea corectei" individualizări a sancțiunii, față de împrejurarea că, anterior prezentei decizii de sancționare, reclamanta a mai 7ost sancționată pentru încălcarea prevederilor referitoare la informarea corectă a publicului și protecția demnității umane, în mod repetat, pe parcursul ultimului an, cu difuzarea timp de 10 minute a textului deciziei de sancționare emise de CNA, precum și cu 14 amenzi în sumă de 205.000 RON și 3 somații publice." și intimata-reclamantă nu a contestat acest aspect, totuși instanța de fond nu și a exercitat rolul activ în aflarea adevărului, astfel cum prevede art. 22 C. proc. civ.

Invocă jurisprudența constantă a instanțelor de judecată, în raport de care mențiunea prevăzută de art. 91 alin. (3) teza a doua "ori încalcă din nou aceste prevederi" nu a fost interpretată în sensul că trebuie să încalce din noul același articol și alineat, ci este suficient să încalce din nou dispoziții din același capitol, de exemplu, Protecția minorilor, Protecția demnității umane și a dreptului la propria imagine, etc.

Mai susține că, în raport de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului, se poate observa că legiuitorul a stabilit în sarcina CNA ca, dacă temeiul juridic al sancțiunii îl reprezintă art. 91 din Legea audiovizualului, atunci să fie îndeplinită obligația ca, anterior aplicării sancțiunii amenzii, autoritatea să emită o somație publică de intrare în legalitate, condiție care fost pe deplin îndeplinită de CNA. Nici în conținutul acestei norme nu se prevede vreo obligație potrivit căreia, la redactarea deciziei de sancționare cu amendă, CNA să menționeze ce somații publice au fost emise, ca și condiție de legalitate a acesteia.

De altfel, niciun act administrativ contravențional, respectiv decizii de sancționare, emise de CNA nu conțin mențiuni cu privire la somațiile publice ori amenzile aplicate anterior respectivului radiodifuzor/distribuitor de servicii.

Invocând Decizia nr. 24/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ponunțată în dosarul nr. x/2006 și sentința civilă nr. 370/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin nerecurare, solicită a se avea în vedere că, în mod greșit instanța de fond a aplicat prevederile art. 91 din Legea audiovizualului, deși, la dosar cauzei, a depus jurisprudență relevantă a instanței supreme și decizii ale Curții Constituționale.

Față de aceste considerente și față de materialul probator administrat în cauză solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și, rejudecând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 496-498 din C. proc. civ., să se caseze în tot sentința atacată și, pe fond, să se respingă acțiunea intimatei-reclamante și să constatate că Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de C.N.A. este legală și temeinică.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. S.A., societate aflată în insolvență, reprezentată de doamna B., în calitate de administrator special și de C., în calitate de administrator judiciar, a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârât Consiliul Național al Audiovizualului, în cadrul căreia solicită respingerea acestuia, menținerea sentinței atacate, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii aplicate în cuantum de 10.000 RON, apreciind că sentința a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea justă a normelor de drept material.

Cu privire la criticile formulate de recurentul - pârât Consiliul Național al Audiovizualului în cadrul recursului, susține că deciziile atașate sunt emise pentru alte difuzări, având alte subiecte de dezbatere, o limitare repetată a dreptului de exprimare conducând finalmente la o cenzură a postului de televiziune, ce reprezintă vocea poporului și a democrației.

Răspunsul la întâmpinare

Deși i-a fost comunicată întâmpinarea intimatei - reclamante în termenul legal, recurentul - pârât Consiliul Național al Audiovizualului nu a combătut apărările părții oponente în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) din C. proc. civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 19.03.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 25 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului este fondat, urmând a fi admis, pentru motivele în continuare arătate:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși pârâtul și-a întemeiat recursul doar pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., o parte din argumentele expuse în cuprinsul cererii pot fi încadrate și în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul invocând în esență încălcarea de către prima instanță a principiului contradictorialității și neexercitarea rolului judecătorului în aflarea adevărului.

Analizând, așadar, sentința recurată din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte constată că, față de motivele invocate de intimata - reclamantă în cadrul plângerii formulate în fața instanței de fond și considerentele reținute de judecătorul de primă jurisdicție cu privire la nulitatea deciziei atacate, soluția pronunțată nu poate fi menținută, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea dreptului de dispoziție al părților (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.).

Potrivit principiului disponibilității consacrat în art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare,... iar alin. (6) prevede că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Deopotrivă, articolul 14 ce reglementează principiul contradictorialității, prevede că " 5) Instanța este obligată în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate", respectiv " 6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloce de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii".

Remarcă astfel instanța de control judiciar că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței, în principal, anularea Deciziei nr. 351/2019, în conformitate cu dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și în subsidiar, " dacă veți aprecia că nu se justifică anularea Deciziei nr. 351, să dispuneți modificarea sancțiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 10.000 RON, fiind disproporționată în raport cu fapta reținută, cu sancțiunea transmiterii unei somații de intrare în legalitate".

Prin Decizia CNA nr. 351 din 09.04.2019, postul de televiziune D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 RON și obligația de a transmite textul de sancționare în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (2) și (5) și art. 64 alin. (1) literele 2) și b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii sale, reclamanta a adus argumente în sprijinul netemeiniciei acesteia, susținând în esență că afirmațiile furnizate au fost verificate în prealabil, că părțile ce se declară vizate și afectate de afirmațiile făcute avea posibilitatea să intervină oricând să dea lămuririle necesare, susținându-se astfel că nu se poate reține faptul că le-a fost îngrădit dreptul la apărare și prezentarea unui punct de vedere, având aceste drepturi, dar nu au înțeles să uzeze de ele.

În continuare susține că " pe parcursul acestor emisiuni s-a încercat o informare obiectivă a publicului, fără să se aducă atingere drepturilor altor persoane sau autorități, astfel cum a reținut în mod eronat Consiliul Național al Audiovizualului.

În consecință, rezultă că, prin încălcarea dreptului la exprimare al jurnaliștilor și al posturilor TV, cetățenii sunt privați de o corectă informare, aspect în totală antiteză atât cu dispozițiile de la nivel național, cât și cu cele de la nivel comunitar.

Sancționarea postului de televiziune A. S.A. în insolvență, este o măsură neîntemeiată, în condițiile în care principalul obiectiv urmărit a fost acela de a prezenta publicului informații obiective prin care să explice o acțiune de interes general".

Astfel, față de motivele arătate cu privire la capătul principal al cererii sale, dar și față de toate diligențe depuse în vederea informării publicului și de respectare a condițiilor legale, reclamanta a solicitat reindividualizarea amenzii în sensul sancționării cu transmiterea unei somații de intrare în legalitate potrivit art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, invocând aplicarea prioritară a jurisprudenței CEDO și analiza prezumției de nevinovăție.

Instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, anulând Decizia nr. 351/09.04.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

În pronunțarea acestei soluții, a reținut în esență instanța de fond că, din analiza dispozițiilor art. 91, alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 504/2002, modificată și completată, rezultă, fără echivoc, că pentru reținerea și sancționarea contravenției prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 91 alin. (1) și (3), trebuie îndeplinite, sub aspectul laturii obiective, în mod cumulativ, următoarele elemente esențiale:

- furnizorul sau distribuitorul de servicii să nu respecte dispozițiile Legii nr. 504/2002 prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) și (2), art. 26

1

alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) și (5), art. 39^1 și art. 48, precum și ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliul Național al Audiovizualului, fiind suficientă și încălcarea unei singure dispoziții dintre cele menționate;

- Consiliul Național al Audiovizualului să fi emis anterior, fie pentru aceeași faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea acelorași prevederi, o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate;

- furnizorul sau distribuitorul de servicii să nu intre în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație ori să încalce din nou aceste prevederi.

A reținut prima instanță că, din cuprinsul deciziei rezultă fără echivoc că lipsește orice referire la condiția cu conținut alternativ prevăzută de alin. (3) al art. 91 din legea menționată pentru a se putea reține contravenția în discuție și a se aplica o amendă, ceea ce echivalează cu lipsa unui element constitutiv al contravenției sau a unei cerințe esențiale a actului administrativ, similară lipsei motivării actului administrativ (în general) sau a lipsei descrierii faptei (în domeniul contravențional).

A considerat că, lipsa oricărei referiri la condiția cu conținut alternativ în discuție atrage nulitatea deciziei atacate, indiferent de perspectiva luată în considerare (lipsa unui element constitutiv al contravenției, insuficienta motivare sau descriere a faptei), întrucât instanței îi este imposibil să stabilească care dintre cele două modalități alternative a fost avută în vedere la constatarea și sancționarea contravenției, fiindu-i cauzată și reclamantei, sub acest aspect, o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului/deciziei.

În plus, a mai constatat că din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă dacă pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a emis anterior, fie pentru aceeași faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea acelorași prevederi, o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, ceea ce echivalează de asemenea, cu lipsa unui element constitutiv al contravenției sau a unei cerințe esențiale a actului administrativ atacat. A apreciat că, în lipsa unei somații anterioare conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, fie pentru aceeași faptă, fie pentru o altă faptă, dar care să constea în încălcarea acelorași prevederi, sancțiunea care ar fi trebuit aplicată pentru încălcarea prevederilor indicate din Codul audiovizualului este, într-adevăr, somația, cum solicită și reclamanta prin acțiunea dedusă judecății, dar din perspectiva reindividualizării sancțiunii.

Or, raportat la aceste considerente, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea limitelor procesului (art. 9 alin. (2) C. proc. civ.) și a rolului judecătorului în aflarea adevărului, (art. 22 C. proc. civ.).precum și a principiului contradictorialității (art. 14 C. proc. civ.)

Se constată astfel că, la primul și singurul termen de judecată acordat în cauză pentru data de 03 octombrie 2019, după încuviințarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți, reținând că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, prima instanță a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat reprezentantului pârâtului (singurul prezent în ședința publică) cuvântul în dezbateri, totodată, punându-i în vedere acestuia să formuleze concluzii scrise, în cuprinsul cărora să "precizeze dacă pentru tipul de somație aflat în discuție a fost emisă vreo somație sau alte elemente, în raport de textul de lege invocat în cuprinsul somației."

Fără a mai acorda un termen de judecată în ședință publică, pentru a pune în discuția contradictorie a părților nulitatea deciziei, ce reprezintă în fapt un motiv invocat din oficiu de către instanță, judecătorul de primă jurisdicție s-a limitat la amânarea pronunțării, pentru data de 18.10.2019, apoi pentru data de 01.11.2019, când a soluționat litigiul pronunțând hotărârea ce face obiectul prezentei judecăți.

Procedând în această manieră, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 14 C .pr.civ., ce reprezintă normă procedurală cu caracter de ordine publică, încălcând principiul contradictorialității care guvernează procesul civil român, dar și principiul disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților" și principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., ce impune acestuia obligația de a pune în dezbaterea părților "orice împrejurări de fapt sau de drept", respectiv, obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii ….".

Ca atare instanța de judecată este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor in justiție, cât și a apărărilor.

In cauza de față, câtă vreme instanța de fond a reținut nulitatea Deciziei nr. 351/2019, raportat la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 91 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002 modificată și completată (versiunea în vigoare la data pretinsei săvârșiri a faptelor din cuprinsul deciziei), iar acest temei de drept și acest motiv nu au fost invocate în cadrul cererii de chemare în judecată, aceasta a încălcat dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., încălcare care atrage sancțiunea nulității hotărârii.

O instanță nu poate admite sau respinge o cerere pentru alte motive decât cele invocate de părți, fără a încălca principiul disponibilității.

Totodată au fost încălcate și dispozițiile art. 14 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora "instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, in prealabil, dezbaterii contradictorii". Astfel, instanța a anulat decizia contestată pe un temei care nu a fost invocat prin cererea de chemare in judecată și care nu a fost supus dezbaterii contradictorii a părților, fiind astfel nesocotite dispozițiile legale mai sus citate.

În aceste condiții, s-a cauzat pârâtului o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Găsind întemeiate criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că celelalte critici ale recurentului - pârât, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fie avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei.

Prin urmare, având în vedere încălcarea dispozițiilor procedurale anterior menționate, Înalta Curte constată că sancțiunea care intervine este nulitatea, motiv pentru care, în temeiul art. 498 C. proc. civ. va admite recursul, va sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza legalitatea și temeinicia deciziei ce face obiectul litigiului, prin raportare la cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată și motivată, la apărările pârâtului și la normele legale incidente litigiului pendinte, cu respectarea dispozițiilor procedurale anterior reținute, urmând a avea în vedere și criticile și apărările formulate în recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, reținând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, va casa sentința recurată și va trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 717 din 1 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 coroborat cu art. 396 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.