ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4344/2021

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Ministerul Justiției, să dispună: obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea in parte a Ordinului nr. 574/C/06.02.2018 în ceea ce privește cuantumul sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, astfel cum acestea au fost acordate potrivit Anexei nr. 3, prin acordarea, alături de sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, și a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% cum este corect, potrivit noii legi de salarizare; a sporului pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de până la 5%, ce nu a fost acordat deloc; obligarea pârâților, Ministerul Justiției în sensul de a aloca sumele necesare, iar Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, să plătească începând cu luna ianuarie 2018, alături de sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% cum este corect, potrivit noii legi de salarizare precum si sporul pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de până la 5%, ce nu a fost acordat deloc, sume actualizate cu rata inflației;obligarea pârâților la plata către reclamanți a dobânzilor legale aferente acestor sume.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 141 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Iași; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Iași, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, în ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale; a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins în rest, ca neîntemeiată, acțiunea privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași și Ministerul Justiției.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 141 din 16 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri reclamanții, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii pe toate capetele de cerere, astfel cum a fost formulată. După prezentarea pe larg a istoricului speței, recurenții au susținut următoarele: Prin ordinul contestat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost acordat în procent de aproximativ 14%, în loc de 25% cum era corect, potrivit noii legi de salarizare iar sporul pentru păstrarea confidențialității, în cuantum de până la 5% nu a fost acordat deloc. Prin urmare, motivarea judecătorului fondului în sensul că au beneficiat cu ocazia recalculării drepturilor de acordarea celor 3 categorii de sporuri, este greșită. Apreciază că aceste sporuri pot fi acordate judecătorilor în cuantumul lor maxim, aceleasi pentru fiecare judecator, numai cu conditia ca suma acestor sporuri acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite, sa nu depășească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. Or, în speta, ordonatorul de credite, nu a făcut dovada ca sporurile, daca ar fi acordate fiecărui judecător in cuantumul maxim prevazut de lege, ar depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. In cazul îndeplinirii condiției prevăzute la art. 25 din Legea nr. 153/2017, ordonatorul de credite este obligat sa aplice maximul sporurilor prevazute la cap VIII art. 4,5, doar în acest fel, judecatorii putând sa beneficieze de drepturile care le-au fost acordate, drepturi care, sunt efective si nu iluzorii. In acest sens, au avut in vedere faptul ca, potrivit anexei V din Legea 153/2017, nu toate categoriile de personal aflat in subordinea ordonatorului de credite beneficiaza de sporurile prevazute la art. 4, 5 din Cap VIII al legii, neavând calitatea mentionata la art. I din cap VIII. Astfel, este posibil ca sporurile acordate in cuantum maxim sa se încadreze in limita stabilita de legiuitor la art. 25 din lege, in lipsa unor dovezi contrarii din partea intimaților . A interpreta dispozițiile art. 25 din lege in modalitatea făcută de judecătorul fondului, conduce la ideea ca sporurile stabilite pentru capitolul justitie nu ar putea fi acordate pentru fiecare judecatorm, niciodată in cuantumul lor maxim, cât timp, matematic vorbind, 45% va fi întotdeauna mai mare de 30%. Instanta de fond face o confuzie intre maximul sporurilor ce se pot acorda judecatorilor, respectiv 45 % din salariul de baza al fiecarui judecator si maximul pe care suma acestor sporuri il poate atinge prin raportare la bugetul ordonatorului de credite(respectiv 30%). Procentul de 45% se calculeaza prin raportare la salariul de baza al fiecarui judecator in timp ce procentul de 30 % se calculează în raport de totalul bugetului ordonatorului de credite.

Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă Curtea de Apel Iași a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul-pârât Tribunalul Iași a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond. Intimatul-pârât Tribunalul Iași a depus precizări și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. În fapt, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Iași. Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 574/C din data de 01 ianuarie 2018, începând cu data de 1 ianuarie 2018, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată de din circumscripția Curții de Apel Iași au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în anexele ordinului, trecute în dreptul fiecăruia. Art. 1 al actului contestat, coroborat cu anexa nr. 3, stabilește încadrarea salarială a reclamanților, cu privire la care recurenții au susținut că este făcută cu încălcarea prevederilor art. 4 și 5 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, prin aceea că sporurile la salariu au fost stabilite în cuantum fix, iar nu în procent. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că problema de drept ce privește determinarea modalității de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeași lege și ale art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ -completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021). Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele: "80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. 1 - VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. 81. Așa cum s-a reliefat mai sus, soluția legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 3 0% din suma salariilor de bază. Totodată, prin art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justiției, categorie din care face parte și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri: a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)]. b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5). 82. Prin raportare la conținutul normativ al prevederilor art. 4 și 5 redate anterior, rezultă că, în accepțiunea legii, sporurile nu sunt stabilite într-un procent fix, prestabilit din salariul de bază, deoarece sintagma "până la" semnifică limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim în care fiecare dintre aceste sporuri trebuie să se încadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite și acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru." Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanței supreme, în mod corect a reținut judecătorul fondului că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizația de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor și prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30 %, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază. Cum în mod corect a reținut instanța de fond, majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30 % din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare. Prin urmare, norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamantă, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor. Totodată, prevederile art. 4 și 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit și care nu poate fi depășit, așa cum se subliniază și în decizia mai sus amintită: "79. Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Înalta Curte mai reține și cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii. Ca urmare, criticile recurenților privind greșita aplicare a legii sunt nefondate, astfel că, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.