ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2021

Ședința publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 07 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Garda Națională de Mediu București și Comisariatul Județean de Mediu Olt în conformitate cu dispozițiile art. 997 și urm. C. proc. civ., a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună anularea abuzivă și ilegală a măsurii dispuse de Garda Națională de Mediu și Comisariatul Județean de Mediu Olt prin Nota de constatare nr. x/2020 din 05.10.2020 de a se stoca deșeurile medicale periculoase colectate de către societate în care sunt avute în vedere deșeurile medicale colectate de la Spitalul Județean Slatina și Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci, jud. Olt, conform raporturilor contractuale întrucât datorita pandemiei cu virusul SARS COV 2 exista pericolul iminent de a se infecta o parte a populației din Municipiul Slatina și localități învecinate prin transmiterea aeriană și terestră cu consecința asupra vieții acestor persoane.

Prin sentința civilă nr. 206 din 08 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins ordonanța președințială formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 206 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Criticile aduse de recurenta-reclamantă sentinței atacate vizează, în esență, următoarele aspecte:

Susține recurenta reclamantă că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu privire la acest aspect, învederează că Înalta Curte de Casație și Justiție prin numeroase decizii civile a reținut că ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs se referă la situații în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusa judecății dând eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile sau dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

În speța dedusă judecății se reține faptul că la data de 07.10.2020, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 997 și următoarele din C. proc. civ. emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună anularea, ca abuzivă și ilegală, a unei măsuri dispuse de Garda Națională de Mediu și Comisariatul Județean de Mediu Olt prin nota de constatare x/05.10.2020, de a se stoca deșeurile medicale periculoase colectate de către societate și sunt avute în vedere deșeurile medicale periculoase colectate de la Spitalul Județean Slatina și Spitalul Psihiatrie Schitu Greci, jud. Olt conform raporturilor contractuale, întrucât datorită pandemiei cu virusul SARS COV 2 există pericolul iminent de a se infecta populația de pe raza Municipiului Slatina și localitățile arondate prin transmiterea aeriană și terestră cu consecința punerii în pericol a vieții acestor persoane ca urmare a infectării.

În perioada 01.10 - 05.10.2020 la sediul administrativ al societății recurente s-au deplasat un număr de 4 comisari ai Gărzii Naționale de Mediu și Comisariatul Județean de Mediu Olt care au constatat că masurile impuse societății au fost comunicate și că au fost aduse la îndeplinire în totalitate.

Prin nota de constatare nr. x/05.10.2020 încheiată de Garda Națională de Mediu București și Comisariatul Județean de Mediu Olt s-a impus, în mod abuziv și ilegal, societății recurente o măsură a fi realizată și care are ca obiect:

"operatorul economic va informa telefonic GNM - Comisariatul General la nr. de telefon x și CJM OLT la nr. x și prin email la adresa x@x.ro și ciolt@Rnm.ro cu 24 de ore înainte de a pune în funcțiune instalația de incinerare și alimentare cu deșeuri periculoase de origine medicală, se va realiza în mod obligatoriu și în prezenta comisarilor GNM - deșeurile medicale vor fi stocate".

Susține recurenta reclamantă că măsura impusă de Garda Națională de Mediu de a stoca deșeurile medicale periculoase contravine Ordinului MS nr. 1226/2012 și Legii nr. 211/2011 Anexa 2.

Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. 206/08.10.2020 pronunțată în dosarul civil nr. x/2020 a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de ordonanță președințială formulată de societatea reclamantă cu motivarea că procedura prevăzută de art. 997 din C. proc. civ. este una generală și nu se poate aplica direct, atâta timp cât reclamanta are la dispoziție procedura specială prev. de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a considerat că este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează suspendarea actului administrativ justificat de existența unei reglementari cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispozițiile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reclamantă susține că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, întrucât cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale în baza art. 997 din C. proc. civ. nu viza suspendarea actului administrativ, în speță nota de constatare nr. x/05.10.2020, emisă de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean de Mediu Olt, ci o măsură abuzivă și ilegală dispusă prin actul administrativ, respectiv oprirea incineratorului și stocarea deșeurilor medicale periculoase pe amplasament cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 34 și art. 44 din Ordinul MS nr. 1226/2012.

În acest sens, arată recurenta reclamantă că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 246/17.05.2012 pronunțată în recurs de secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât că este admisibilă de principiu cererea de ordonanță președințială formulată în fata instanței de contencios administrativ atunci când aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unei măsuri provizorii cum este în speța de față cu referire la stocarea deșeurilor medicale periculoase și oprirea din funcțiune a incineratorului care tocmai incinera aceste deșeuri periculoase creându-se astfel un pericol iminent asupra sănătății populației prin infectare cu virusul SARS COV2 și impunerea unei obligații vremelnice în sarcina unei părți, în speță Garda Națională de Mediu, până la dezlegarea fondului cauzei, respectiv de a nu stoca deșeuri periculoase și de a ridica măsura opririi incineratorului societății recurentei de către Garda Națională de Mediu București, pe care îl dețin pe un amplasament situat în Slatina, str. x, jud. Olt - până la soluționarea cauzei pe fond.

Cu privire la calea de atac indicată de Curtea de Apel Craiova ca fiind apel, consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora calea de atac ce este formulată împotriva unei hotărâri care are ca obiect emiterea unei ordonanțe președințiale este recursul.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele de vor fi prezentate în cele ce urmează.

Chestiunea de drept supusă analizei pe calea controlului judiciar constă în a stabili dacă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă întrunește condițiile de admisibilitate, prin prisma compatibilității acestei proceduri, prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., cu dispozițiile speciale aplicabile în materia contenciosului administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza calea de atac exercitată în limitele impuse de raționamentul juridic expus de instanța de fond în susținerea soluției pronunțate, argumentele legate de îndeplinirea concretă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. neputând fi analizate direct în recurs, atâta vreme cât soluția de inadmisibilitate pronunțată în fond, s-a întemeiat pe alte considerații juridice și procedurale.

În raport de obiectul cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte reține că în mod judicios prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 997 din C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reține că, deși reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării măsurilor dispuse prin Nota de constatare nr. x din 05.10.2020, act care are regimul juridic al unui act administrativ individual, din conținutul cererii introductive de instanță reiese, în mod cert, că scopul final al demersului judiciar îl constituie înlăturarea temporară a caracterului executoriu al măsurii de stocare a deșeurilor colectate, ceea ce echivalează cu suspendarea parțială a executării actului administrativ în cauză.

Or, în acest sens, practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

Așadar, dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, permit instanței de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice și persoanele vătămate, cu prilejul soluționării fiecărei cauze

Dar, în condițiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, înlăturarea temporară a executării aceluiași act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței președințiale, reglementate de C. proc. civ., nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, analizând cererea sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 14 coroborate cu cele ale art. 15 din Legea 554/2004 ce reglementează procedura de suspendare a executării actului administrativ au un caracter special față de prevederile art. 997 din C. proc. civ., acestea înlăturând de la aplicare prevederile de drept comun în materia ordonanței președințiale.

În acest context, instanța de control judiciar reține că, în mod corect, prima instanță s-a raportat la soluția de unificare a practicii judiciare adoptată în Ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 28 octombrie 2013.

De asemenea, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că nu ne aflăm într-o situație de excepție care poate antrena dreptul de apreciere al instanței asupra compatibilității procedurii ordonanței președințiale, având în vedere că, măsura ce se dorește a fi amânată la executare este cuprinsă într-un act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanță a respins, în mod corect, ca inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială, soluția pronunțată fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 206 din 08 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.