ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4598/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 19.10.23020 și înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâții Garda Națională de Mediu și Comisariatul Județean de Mediu Olt, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună suspendarea de urgenta si cu precădere a executării masurilor dispuse de Garda Națională de Mediu și Comisariatul Județean de Mediu Olt, prin notele de constatare x/14.10.2020 si y/15.10.2020.

Prin sentința nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu cu sediul și Comisariatul Județean de Mediu Olt, privind suspendarea executării măsurilor dispuse prin notele de constatare nr. x/14.10.2020 și y/15.10.2020.

Împotriva sentinței nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. pentru Agricultură - Centrul Județean Dolj și a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, suspendarea NC 175/14.10.2020 și NC 177/15.10.2020, până la soluționarea cauzei în fond.

În motivarea recursului reclamanta a susținut în esență că instanța de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea suspendării.

În ceea ce privește condiția existenței unei îndoieli serioase asupra legalității actului administrativ, arată reclamanta că problema principală este aceea dacă emisiile în atmosferă de către incineratorul societății se încadrează în dispozițiile Legii nr. 278/2013 sau sunt peste limitele prevăzute de aceasta.

Or, arată reclamanta că instanța de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de Legea nr. 278/2013 cu trimitere la capitolul 6, prin prisma faptului că nu a făcut referire la textul de lege care prevede că monitorizările efectuate de laboratoarele autorizate cu privire la măsurarea noxelor emise de incineratorul societății sunt sub limitele prevăzute de această lege, făcând trimitere pur și simplu la un text de lege străin situației de fapt, respectiv art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond nu a analizat comparativ prevederile legale cu rapoartele de încercare făcute de societate, aspect care ar fi pus sub semnul îndoielii prezumția de legalitate a situației de fapt și drept a celor 2 acte administrative și ar fi determinat suspendarea acestora.

Totodată, instanța de fond în mod arbitrar, în motivarea soluției și în combaterea argumentelor formulate de societate, a considerat că deși există analize de laborator efectuate de laboratoare autorizate, din care rezultă că nu este depășit conținutul maxim de poluanți conform autorizației de mediu, acest argument nu se circumscrie cazului bine justificat întrucât rapoartele la datele respective sunt necesare verificări suplimentare, fără a preciza ce anume și fără a indica textul de lege.

Ori, tocmai această situție de fapt trebuia avută în vedere, că incineratorul poluează și că probele cu valori de emisie depuse la dosarul cauzei demonstrează acest fapt, iar concluziile formulate de organele GNM prin cel 2 note de constatare că aceasta ar polua, sunt nefondate și combătute de aceste probe.

Instanța de fond a dat prevalență unor constatări personale ale organelor Gărzii Naționale de Mediu, preluând situația de fapt descrisă de aceștia. Prin această motivare se constată că instanța pur și simplu a făcut o motivare pe fond în hotărâre, ceea ce nu este cazul și a depășit atribuțiile puterii judecătorești motivând că incineratorul trebuie să aibă o instalație de monitorizare.

Mai mult, instanța comite și un abuz de drept și un exces de putere motivând că documentele depuse de societate din care rezultă că nu se depășesc parametrii prevăzuți de lege, nu sunt relevante în apreciere pentru admiterea acțiunii.

Totodată, în ceea ce privește dovada pagubei iminente, dovedită prin expertiza extrajudiciară, instanța nu motivează dacă această condiție este îndeplinită. Or, expertiza dovedește că prin închiderea activității, societății i s-a adus o pagubă importantă de peste 1.000.000 de euro.

Ori tocmai acest fapt a demonstrat prin documentele atașate la dosarul cauzei că actele administrative sunt nelegale, ele nu se bucura de prezumție de legalitate pentru că au fost date cu încălcarea legii, iar interesul societății de a proteja mediul înconjurător este dovedit prin probele științifice de măsurare a emisiilor din care rezultă că sunt sub limitele prevăzute de lege, cel puțin sub jumătate.

Instanța de judecata analizând argumentele în nota de constatare x/14.10.2020, menționată de către comisarii GNM a considerat că temeiul legal pentru a dispune masurile luate prin aceste note de constatare sunt prevederile art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005.

Este adevărat ca în temeiul acestor dispoziții legale, organele GNM dacă constată că există activități generatoare de poluare, poate dispune prin actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare.

Cu privire la acest aspect este demn de reținut ca toate activitățile industriale sunt generatoarele de poluare, dar aceasta poluare trebuie sa nu depășească limite prevăzute de lege.

Determinarea valorilor de poluare peste limitele prevăzute de lege, sunt dovedite pe baza unor probe științifice de prelevare si măsurare conform legii mediului, în speță conform legii 278/2013.

In cauza de fata, avem de a face numai cu simple afirmații ale organelor GNM, că instalația aflată în exploatarea societății noastre poluează fără a avea la baza constatări tehnice autorizate și probe științifice prin care să se dovedească care sunt valorile emise ale incineratorului nostru, astfel că afirmația și măsura luării închiderii activității poluatoare, nu are la bază un fundament, în sensul celor menționate mai sus, astfel că nu se putea lua măsura închiderii activității societății noastre în baza art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005, pentru ca noi am demonstrat prin probele administrate în cauza, inclusiv cu raportul de încercare efectuat de către Garda Naționala de Mediu din care rezultă că principalele componente ale gazelor de ardere sunt sub jumătatea limitelor prevăzute de lege.

Ori în cauza de față, instanța de judecată fără a avea argumente de fapt si de drept, a admis punctul de vedere al Gărzii Naționale de Mediu că este corectă măsura luată de aceste organe în baza art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005, astfel că a dat o interpretare eronată a acestui text de lege de închidere a activității societății noastre, pentru activitate poluatoare, deși incineratorul nu poluează atmosfera, apa, solul și sănătatea populației, fapt care nu a fost demonstrat prin NC 175/14.10.2020.

De remarcat faptul că prin nota de constatare, x/14.10.2020 a GNM preluate de instanța, se face o trimitere la, periculozitatea deșeurilor medicale, ca ar conține nu știu ce substanțe periculoase. Ori periculozitatea acestor deșeuri nu rezultă din componentele chimice

:

ci din componentele infectioase, astfel că dacă aceste deșeuri se incinerează la temperaturile monitorizate de instalația automată electrică a incineratorului, aceasta periculozitate nu există, [spre exemplu daca se ard perfuzoare sau pampersi, temperatura niciodată nu va urca până la 850 grade în camera de combustie și pănâ la 1100 grade în camera de post combustie deoarece ele sunt arse datorită compoziției lor la temperaturi de ardere de până la 200-300 grade celsius].

Cu privire la sigilarea incineratorului, instanța nu face nici o referire la nota de constatare x/15.10.2020 și nu a analizat-o în nici un mod, dacă este luată corect măsura sigilării acestui incinerator, împiedicându-ne astfel ca pe perioada suspendării să efectuăm unele verificări.

Menționăm ca prin nota de constatare x/14.10.2020, Garda Naționala de Mediu pe lângă încetarea temporara a activității, respectiv funcționarea instalației de incinerare s-au impus și alte 3 masuri în sensul că în momentul pornirii sistemului de filtrare, societatea noastră sa asigure prezența unui organism autorizat pentru a certifica funcționarea întregului sistem de filtrare a gazelor rezultate din incinerarea deșeurilor, măsura care este imposibil de a fi adusa la îndeplinire având in vedere faptul ca Agenția pentru Protecția Mediului Olt prin notificarea făcută societății noastre a dispus suspendarea activității si implicit suspendarea autorizației de mediu si deci societatea nu mai poate colecta deșeuri periculoase și nepericuloase pentru a fi incinerate și a se demonstra că sistemul de filtrare a gazelor funcționează, la fel ca si măsura nr. 2 impusă de a pune în funcțiune instalația de epurare, instalație care nu exista pentru că în cartea tehnica nu este prevăzută o asemenea instalație de epurare ci se face referire la un sistem de epurare a gazelor care implică 5 părți componente ale incineratorului, de asemenea nici măsura 3 nu poate fi adusă la îndeplinire pentru că pentru a observa parametrii camerei de post combustie este necesar să fi autorizat să incinerezi deșeuri și să dovedești că instalația de automatizare își reglează automat parametrii camerei de post combustie, respectiv până la 1100 de grade. Ori în cazul de față dacă autorizația este suspendată nu poți să pui în funcțiune incineratorul pentru că funcționarea lui cu încălcarea prevederilor autorizației de mediu se sancționează de lege cu amendă până la 100.000 RON.

Textul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. se referă la nesocotirea unor norme de drept material care trebuie sa fie în vigoare la momentul judecății fie la interpretarea ei eronată, în sensul că, instanța de judecata a dat o greșita interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigentele textului de lege.

Tot în acest

motiv se încadrează si ignorarea unei norme legale incidente în cauza aplicarea unei norme generale deși se impunea aplicarea unei norme speciale.

Curtea de Apel Craiova a comis un exces de putere atunci când în cauza de față s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare esențiale si asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii considerând ca probele științifice puse la dispoziția instanței din care rezultă că incineratorul nu poluează coroborat și cu expertiza extrajudiciara de mediu făcută în cauza, din care rezultă că în mod eronat comisarii GNM au impus societății noastre unele masuri nelegale, iar actele administrative emise în cauza de față nu au la baza decât simple constatări ale comisarilor GNMl care sunt nefondate pentru ca nu au la baza probe care să demonstreze ca incineratorul societății noastre funcționează cu încălcarea legislației de mediu, cu trimitere la emisiile făcute în atmosfera. Dimpotrivă societatea noastră a făcut dovada că respectă legislația de mediu și că nu poluează atmosfera, solul și nu pune în pericol viața persoanelor, fapt dovedit că incineratorul societății noastre incinerează deșeuri medicale cu virusul Sars Cov2 și că nici o persoană din rândul personalului societății nu s-a îmbolnăvit de acest virus.

Față de aspectele mai sus menționate se constată că în cauză măsurile luate, prin NC 175/14.10.2020 si 177/15.10.2020, de către comisarii GNM si CJM Olt sunt abuzive si ilegale, astfel ca în cauză instanța de fond trebuia sa aibă în vedere că sunt întrunite condițiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea 554/2004, că cele 2 acte administrative sunt puse serios la îndoială cu privire la aparenta situație de fapt și de drept și până la soluționarea în fond a cauzei era necesar să se dispună suspendarea celor 2 acte administrative, având în vedere și prejudicierea importantă a activității financiare a societății noastre cât și producerea unor prejudicii sociale personalului societății care a fost trimis acasă.

Intimata-pârâtă Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Comisariatul Județean de Mediu Olt a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dar și de apărările intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată următoarele:

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională fiind prevăzute două condiții respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Nu pot fi înlăturate, de plano din analiza cazului bine justificat motive care țin de nulitatea actului atacat cu condiția ca îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Or, în mod corect a reținut prima instanță faptul că aspectele invocate de reclamantă și reiterate în recurs precum "închiderea în mod abuziv și ilegal a incineratorului, fără nicio justificare din punct de vedere tehnic de către un organ autorizat și independent, ci numai printr-o vizualizare de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu, activitatea societății din punct de vedere economic și umanitar este grav afectată", prezentarea "aspectelor în legătură cu situația controlului efectuat de pârâtă în data de 18.08.2020 când s-a întocmit nota de constatare nr. 144, apoi împrejurări referitoare la verificările efectuate în perioada 01.10.2020-15.10.2020", prezentarea "circumstanțelor în care s-a realizat procedura de verificare a modului în care se desfășoară activitate și de prelevare a unor probe, susținând că nu au fost respectate anumite proceduri, prin raportare și la manualul tehnic al incineratorului laboratorul APM Dolj nu este acreditat și autorizat din punct de vedere legal să preleve probe de la incinerator iar până în prezent nu a fost informată cu privire la rapoartele de încercare întocmite", "susținerea că laboratorul APM Dolj nu este acreditat și autorizat din punct de vedere legal să preleve probe întrucât măsurile dispuse nu s-au întemeiat pe rezultatele obținute prin intermediul său", presupun o analiza care excede cadrului procesual prezent.

Totodată, Înalta Curte apreciază că și analizarea celorlalte susțineri ale recurentei-reclamante -, ... lipsa unei comparații între prevederile Legii nr. 278/2013 capitolul 6 cu rapoartele de încercare făcute de S.C. B. S.R.L. București și S.C. C. S.R.L. Pitești, și chiar cu raportul de încercare x/13.10.2020 făcut cu propriul laborator al Agenției...", "raportul de încercare comunicat societății noastre la data de 13.11.2020 prin adresa nr. 8841/GM ... demonstrează fără putere de tăgadă că incineratorul nu poluează și că principalii poluanți măsurați, respectiv CO, SO2, NOX1, CO2, O2 sunt sub valoare limită admisă conform Legii nr. 278/2013...", "...prin nota de constatare, x/14.10.2020 a GNM, se face o trimitere la, periculozitatea deșeurilor medicale, ca ar conține nu știu ce substanțe periculoase. Ori periculozitatea acestor deșeuri nu rezultă din componentele chimice

:

ci din componentele infectioase, astfel că dacă aceste deșeuri se incinerează la temperaturile monitorizate de instalația automata electrica a incineratorului, aceasta periculozitate nu există, [spre exemplu daca se ard perfuzoare sau pampersi, temperatura niciodată nu va urca pana la 850 grade in camera de combustie si pana la 1100 grade in camera de post combustie deoarece ele sunt arse datorita'compoziției lor la temperaturi de ardere de pana la 200-300 grade cesîus]", ar presupune o verificare atentă a tuturor elementelor specifice cauzei.

Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual tranșat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se constată că verificarea viciilor de legalitate invocate de parte presupune analiza unui material probatoriu care nu poate fi administrat decât cu ocazia judecării pe fond a pricinii și, de asemenea, consecințele acestor vicii nu sunt evidente impunând o dezbatere amplă de natură să lămurească în detaliu toate aspectele speței ceea ce, de asemenea, nu se poate realiza decât în cadrul acțiunii pe fond.

În acest context, susținerea societății recurente că deși există analize de laborator efectuate de laboratoare autorizate, din care rezultă că nu este depășit conținutul maxim de poluanți conform autorizației de mediu, nu se circumscriu noțiunii de caz bine justificat întrucât clarificarea aspectele învederate presupune efectuarea unor verificări aprofundate a situației de fapt prin coroborare cu argumentelor părților.

Nu prezintă relevanță, în context, nici invocarea de către recurentă a săvârșirii de către instanța de judecată a unui abuz de putere și exces de putere "motivând că documentele depuse de societatea noastră din care rezultă că nu se depășesc parametrii prevăzuți de lege nu sunt relevante în apreciere pentru admiterea acțiunii" și că, în cauza de față s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare esențiale si asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii considerând ca probele științifice puse la dispoziția instanței din care rezultă că incineratorul nu poluează coroborat și cu expertiza extrajudiciara de mediu făcută în cauza, din care rezultă că în mod eronat comisarii GNM au impus societății noastre unele masuri nelegale ...".

Înalta Curte constată lipsa de fundament a acestor susțineri care nu pot fi circumscrise niciunei ipoteze reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Așadar, soluția pronunțată de prima instanță și considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenței dreptului ci necesită o evaluare a aspectelor de fond care ar depăși limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

De asemenea, aspectele reținute de instanța de fond vizând condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente sunt temeinice și legale, evidențierea principiului proporționalității, care presupune punerea în balanță, pe de-o parte a interesului general de a se executa un act ce se bucura de prezumția de legalitate și urmărește protejarea mediului înconjurător și pe de alta parte a interesului particularului, de evitare a prejudiciului, fiind corect.

Într-adevăr, măsura de încetarea a activității este, prin ea însăși de natură să conducă la crearea unor prejudicii pentru reclamantă, însă aceasta nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin măsura provizorie de suspendare a executării actelor contestate.

Astfel, această măsura de încetarea a activității nu este una definitivă și ireversibilă, ci temporară, aceasta fiind dispusă până la asigurarea certificată a funcționării întregului ansamblu de filtrare a gazelor așa cum este menționată în autorizația de mediu nr. x/14.04.2020.

Dincolo de acest aspect, prejudiciul produs reclamantei prin punerea în executare a actelor administrative contestate poate fi remediat în ipoteza în care instanța competentă va dispune anularea actului administrativ și restabilirea situației anterioare.

Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, or, în situația în care nu s-a dovedit îndeplinirea unei condiții menționate, nu poate fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.

Față de aceste considerente Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut fondat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin notele de constatare nr x/14.10.2020 și y/15.10.2020, soluția acesteia urmând a fi menținută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu există motive care să atragă casarea sentinței de fond, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, hotărârea pronunțată de prima instanță urmând a fi menținută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.