ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 900/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele, a formulat contestație împotriva adresei răspuns x/25.03.2020 emisă de Comisariatul General al Gărzii de Mediu si împotriva notei de constatare din 28.02.2020 înregistrată sub nr. x întocmită de reprezentanții Gărzii de Mediu, solicitând anularea acestor acte și a măsurilor dispuse prin aceasta.

Prin sentința nr. 161/2021 din 19 mai 2021 Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și a anulat nota de constatare nr. x/28.02.2020 și răspunsul nr. x/25.03.2020 emise de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General.

Împotriva acestei sentințe pârâtele Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Garda Națională de Mediu - Comisariatul General prin Serviciul Comisariatului Județean Olt au formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ceea ce contestă recurentele este aspectul potrivit căruia instanța de fond reținând efectului pozitiv al puterii de lucru judecat în privința aspectului litigios dezlegat în dosarul nr. x/2020, a concluzionat că anularea definitivă a actului juridic inițial – Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/28.02.2020 produce efecte și asupra actelor juridice emise ulterior, în legătura cu primul.

Mai apreciază recurentele că nota de constatare are o natură diferită de cea a procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională și excede cadrul legal al plângerii contravenționale astfel cum este definit de O.G. nr. 2/2001.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului declarat de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. apreciind că, în mod formal, criticile se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că deși pârâtele invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu formulează critici concrete și nu aduce argumente în susținerea acestui motiv de casare, criticile formulate de recurentele pârate fiind formulate exclusiv în susținerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea acestor prevederi a fost făcută strict formal, întrucât recurentele-pârâte nu a prezentat nicio critică ce poate fi subsumată acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentele-pârâte reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererile formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumite de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentele-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., analiza instanței de recurs presupune examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dispozițiile criticate vizează reținerea greșită, din perspectiva recurentelor, a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat în privința aspectului litigios dezlegat în dosarul nr. x/2020, anularea definitivă a actului juridic inițial – Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/28.02.2020 producând efecte și asupra actelor juridice emise ulterior, în legătura cu primul.

Or, autoritățile recurente nu a avut în vedere în redactarea cereririlor de recurs faptul că în pronunțarea sentinței recurate, în mod corect, instanța de fond a dat prevalență deciziei civile nr. 267/01.04.2021 definitivă pronunțată de Tribunalul Olt, reținând că efectele litigiul purtat anterior între aceleași părți sunt definitorii pentru litigiului pendinte.

Așadar, reținerea cu privire la faptul că este pe deplin aplicabil efectul pozitiv al autorității de lucru judecat cu privire capătul de cerere referitor la anularea Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/28.02.2020 este corectă și nu se impune a fi reformată.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. noțiunea de "Autoritate de lucru judecat" este definită astfel: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."

Înainte de a proceda la analiza criticilor evocate, Înalta Curte amintește că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaște două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză și care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acțiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză.

Pe de altă parte, există și efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluției anterioare (dacă este sau nu corectă).

Din aceste perspective, în privința Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/28.02.2020 sunt incidente prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Or, cum, în mod corect, a reținut instanța fondului câtă vreme în litigiul pendinte nu au fost susținute și administrate probe care să înlăture interdependența faptică și juridică între procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. x/28.02.2020 și actele administrative atacate, anularea definitivă a actului juridic inițial produce efecte si asupra actelor juridice emise ulterior, în legătura cu primul.

Pe de altă parte, în privința criticilor formulare de reclamant vizând natura diferită a notei de constatare față de procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, Înalta Curte nu le poate primi.

Astfel cum au recunoscut partile la termenul din 19.05.2021 și rezultă din actele dosarului de fond, măsurile dispuse prin nota de constatare nr. x/28.02.2020 și menținute prin răspunsul din procedura prealabilă nr. 1756/25.03.2020 sunt consecința stabilirii unor fapte de natura contravențională reținute în sarcina reclamantei cu ocazia controlului din 21.02.2020 si 27.02.2020 și care s-a finalizat cu nota de constatare nr. x din 28.02.2020.

Așadar, câtă vreme aceleași fapte de natură contravențională reținute în cuprinsul actelor administrative contestate au fost stabilite ca fiind nereale în urma administrării probatoriilor cu înscrisuri și martori în dosarul nr. x/2020 soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 267/01.04.2021 pronunțată de Tribunalul Olt, este evident că soluția de anulare a notei de constatare nr. x/28.02.2020 și a răspunsului nr. x/25.03.2020 emise de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, este corectă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile declarate de pârâtele Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Garda Națională de Mediu - Comisariatul General prin Serviciul Comisariatului Județean Olt împotriva sentinței nr. 161/2021 din 19 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata reclamantă A. S.R.L..

Respinge recursurile declarate de pârâtele Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și Garda Națională de Mediu - Comisariatul General prin Serviciul Comisariatului Județean Olt împotriva sentinței nr. 161/2021 din 19 mai 2021 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.