ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1479/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu - Comisariatul General:

- suspendarea, conform art. 14 din Legea 554/2004, a inspecției și controlului Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul General, dispusă de Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, prin Deciziile nr. 539 și nr. 540 din 10.08.2020 și materializate în ordinele de serviciu cu același număr și dată, de a efectua un control la societate pe motiv de situație de urgentă, și anume pandemie cu COVID19.

- suspendarea Deciziilor nr. 539 și 540 emise de Garda Naționala de Mediu prin Comisarul General, B., prin care s-a dispus efectuarea unei inspecții de control la societate și anularea acestora.

- anularea Deciziei administrative înregistrată sub nr. x din 11.08.2020, prin care conducerea Gărzii Naționale de Mediu a respins cererea de suspendare a controlului ce urma să fie efectuat în perioada 10-13.08.2020 de către o echipă de comisari din subordinea Gărzii Naționale de Mediu.

- anularea Deciziei nr. 5957/GM din 12.08,2020, prin care Garda Națională de Mediu a respins plângerea prealabilă formulată, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, împotriva Deciziei nr. 5890/GM din 11.08.2020.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 19 din 20 ianuarie 2022, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac s-au arătat în esență următoarele:

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost data cu încălcarea disp. art. 488 alin. (1) punct 5 C. proc. civ.

Casarea unei hotărâri în temeiul disp. art. 488 alin. (1) punct 5 C. proc. civ. se poate obține în condiții diferite, după cum este vorba de încălcarea unor norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezența unei nulități absolute sau a unei nulități relative.

În cauza de față, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea absolută a Notei de Constatare x/18.08.2020 încheiată de organele Gărzii Naționale de Mediu, în sensul nemotivării în drept a acestui act administrativ.

Instanța de fond avea obligația să constate nulitatea absolută a NC 144/18.08.2020 ce este contestată - pentru nerespectarea cerinței, nemotivării în drept a acesteia, intimatei îi revenea obligația de a-și motiva NC 144/18.08.2020 cu indicarea textelor de lege și a actelor normative care ar fi fost încălcate de societatea recurentă în activitatea sa, ce reprezintă o cerința de legalitate a actului administrativ, ce este unanim recunoscută atât pe plan intern cât și pe plan internațional.

Motivarea NC 144/18.08.2020 nu poate fi considerată legală și limitată, numai la considerentele legate de competența emitentului, în speță GNM - CG, ci trebuie să conțină considerentele juridice [ de drept ] legale aplicabile situației de fapt, care să permită, pe de o parte, destinatarului actului să cunoască și să evalueze temeiurile juridice ale deciziilor, iar pe de altă parte, instanța să poată facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Hotărârea a fost dată cu încălcare disp. art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei.

Este de observat că în cauza de față, instanța de fond în motivarea soluției de respingere, face trimitere numai la situația de fapt care a fost copiată din nota de constatare x/18.08.2020 a GNM - CG, fără a argumenta în drept. Or, tocmai acest aspect trebuia avut în vedere, pentru ca pe calea recursului se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanța de fond.

Argumentele instanței în drept fiind inexistente în cauza de față, ele nu pot fi criticate dacă au fost aplicate sau nu corect.

Trebuie avut în vedere că, motivarea sentinței civile recurate în prezenta cauza ridică o problemă de conținut și nu o chestiune de cantitate.

Totodată, în cauza de față obligația judecătorului era aceea de a motiva soluția pronunțată, nu numai în fapt, ci și în drept, așa cum această obligație este impusă de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta presupunând ca instanța de judecată trebuia să examineze și să dea un răspuns argumentat problemelor esențiale de fapt și de drept care s-au ridicat în cauză.

Consideră că, sentința civilă 19/2022 din 20.01.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în prezenta cauză este nelegală pentru că, a fost dată cu încălcarea disp. art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

În cauza de față, vulnerabilitățile judecătorului de fond, care nu are o pregătire tehnică adecvată, și-a motivat hotărârea prin invocarea nerespectării unor condiții tehnice în procesul de incinerare de către societatea recurentă, copiind cele invocate de GNM - CG în NC 144/18.08.2020, căreia i-a dat o prezumție absolută de veridicitate, însă fără a verifica și apărarea recurentei, care a făcut trimitere la manualul tehnic al incineratorului și la AM 64/14.04.2020 emisă de APM OLT, prin care sunt stabilite condițiile în care trebuie să funcționeze instalația de incinerare.

La fel s-a procedat și cu interpretarea de către instanța de fond că, nu ar fi respectat așa zisul traseu al instalației de epurare a gazelor, invocându-se că motoarele nu erau pornite.

Hotărârea instanței de fond este nelegală și dintr-un alt punct de vedere, și anume că, deși la termenul din 23.10.2020, în fața Curții de Apel Craiova, a solicitat instanței modificarea acțiunii care le-a fost admisă, în sensul solicitării ca, Nota de Constatare x/18.08.2020 emisă de GNM - CG să fie anulată în totalitate, inclusiv măsurile de la punctul 1-6, cu toate acestea instanța a omis să analizeze dacă măsurile impuse la punctele 2,3,4 si 5 din această notă, erau legal impuse și dacă acestea au fost motivate în drept de cate organele GNM, în sensul de a se stabili care este temeiul juridic care a stat la baza acestor măsuri a fi aduse la îndeplinire de către societatea recurentă.

Instanța de judecată a nesocotit o normă de drept material și anume încălcarea de către organele de inspecție a art. 31 punctul 8 din Anexa nr. 5 la Ordinul 256/2014 al Ministerului Mediului și anume încălcarea normelor de competență privind efectuarea unei asemenea inspecții de mediu.

În mod greșit instanța de fond prin hotărârea recurată a dat o dezlegare neconformă cu legea, învinuind societatea recurentă că, nu a indicat un text de lege care să impună organelor GNM ca la efectuarea inspecției să se preleveze probe și totodată că nu ar fi indicat, care text de lege impune obligația organelor de control să pună la dispoziția societății actele acuzatoare existente la data declanșării controlului și fiind formulate de o persoană anonimă împotriva societății.

S-a mai reținut de către instanța de fond că, societatea recurentă nu a invocat o normă juridică, prin care se impunea obligarea GNM de a preleva probe de la incinerator în vederea stabilirii respectării standardelor de mediu, și anume, dacă procesul de incinerare și emisii la coș sunt respectate.

Această dezlegare este greșită, pentru că prin cererea de chemare în judecată și pe parcursul dezbaterilor judecătorești a invocat încălcarea de către GNM - CG a dispozițiilor art. 24 alin. (3) din Anexa 5, reglementat prin Ordinul 256/2014 al Ministerului Mediului, care a modificat ordinul 464/2009 al aceluiași minister, care prevăd obligația organelor de inspecție ca înainte de desfășurarea fiecărei inspecții să solicite societății controlate să participe și un laborator de analize acreditat, care să realizeze prelevarea de probe în vederea măsurării concentrațiilor de poluanți emiși în mediu și în particular în zona de influență a obiectivului controlat, ceea ce și societatea recurentă a solicitat organelor de inspecție, care le-au respins aceasta cerere.

În drept, recurenta a invocat disp. art. 20 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ; art. 497 C. proc. civ., art. 488 alin. (1) punctul 5, 6 si 8 C. proc. civ. art. 174 și urm. C. proc. civ. Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale; art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. art. 6 alin. (1) și (3) CEDO; art. 31 punctul 8 din Anexa 5 la Ordinul 256/2014 al Ministerului Mediului; art. 24 alin. (3) din Anexa 5 la Ordinul 256/2014 al Ministerului Mediului; art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea 554/2004.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică, arătând în esență că, din conținutul actului administrativ dedus judecății rezultă că măsurile contestate cu ocazia verificărilor de la punctul de lucru al reclamantei, astfel încât actul administrativ emis de către comisarii Gărzii Naționale de Mediu este temeinic și legal, iar pentru a se putea opera anularea acestuia este necesar să se creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 și H.G. nr. 1005/2012.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurenta reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motiv de casare, criticile invocate, nesubsumându-se acestui motiv de casare.

Reține Înalta Curte că, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În susținerea acestui motiv de casare, recurenta invocă faptul că, hotărârea primei instanțe este nelegală din perspectiva omisiunii de a se pronunța cu privire la nulitatea absolută a Notei de Constatare x/18.08.2020 încheiată de organele Gărzii Naționale de Mediu, în sensul nemotivării în drept a acestui act administrativ.

Înalta Curte reține că, aceste argumente care nu se încadrează în ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci, eventual, în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al articolului menționat, urmând a fi analizate în cadrul acestui motiv de casare.

Prin urmare, se constată că, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză, câtă vreme, recurenta nu a menționat care anume reguli de procedură au fost încălcate de către instanța de fond, astfel încât să se justifice aplicare sancțiunii nulității hotărârii pronunțate de aceasta.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", judecătorul fondului făcând trimitere în mod expres la textele de lege incidente în cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei-reclamante, cât și pe cele ale intimatei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței atacate și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate, avându-se în vedere că, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că, instanța de fond ar fi trebuit să constate nulitatea absolută a Notei de Constatare x/18.08.2020 încheiată de organele Gărzii Naționale de Mediu, în sensul nemotivării în drept a acestui act administrativ.

Astfel, în practica sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, motivarea unui act administrativ urmărește o dublă finalitate: îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său, în acest sens find, spre exemplu, decizia nr. 1442 din 6 martie 2020, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ.

În speță, din lecturarea Notei de Constatare nr. x/18.08.2020, dosar nr. x/2020 al Tribunalul Olt, reiese că, este menționat temeiul de drept în bază cărora a fost întocmită, respectiv, H.G. nr. 1005/2012 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, Legea nr. 104 privind calitatea aerului înconjurător și Legea nr. 278/2013 privind emisiile ulterioare cu modificările și completările ulterioare, iar prezentarea raționamentului instituției emitente a actului este formulată într-un mod clar și neechivoc.

Neîntemeiate sunt și criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că, sentința recurată este nelegală, întrucât, instanța a omis să analizeze dacă măsurile impuse la punctele 2, 3, 4 si 5 din Nota nr. x/18.08.2020, erau legal impuse și dacă acestea au fost motivate în drept de cate organele GNM, deși la termenul din 23.10.2020, în fața Curții de Apel Craiova, a solicitat instanței modificarea acțiunii care le-a fost admisă, în sensul solicitării ca, Nota de Constatare x/18.08.2020 emisă de GNM - CG să fie anulată în totalitate, inclusiv măsurile de la punctul 1-6.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, reține Înalta Curte că, prima instanță a stabilit și a analizat în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta modificată, cu respectarea dreptului de dispoziție al părților, în conformitate cu prevederile art. 9 C. proc. civ. . Astfel, istanța de fond a avut în vedere cuprinsul cererii de chemare în judecată, modificările cererii de chemare în judecată, formulate la 20.08.2020 și 21.08.2020, precum și notele depuse de recurenta-reclamantă la dosarul de fond, la termenul din data de 23.10.2020, din cuprinsul cărora reiese că, aceasta a solicitat revocarea măsurilor dispuse prin anexa la Nota de constatare x din 18.08.2020, încheiată de Garda Națională de Mediu, cu referire la punctele 1 și 6 din această anexă. Ulterior aceasta a precizat că actul a fost încheiat cu depășirea competențelor materiale imperative prevăzute de lege întrucât a fost semnată de doi comisari de poliție, care au și participat la control și nu a fost semnat de toți comisarii de la Garda de Mediu care au participat la control împrejurare ce a fost calificată în ședința din 23.10.2020 ca motiv de nelegalitate al actului, așa cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată, dosar Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte reține că, în urma controlului efectuat, în data de 12.08.2020 și în data de 18.08.2020 la amplasamentul verificat care include și instalația de incinerare deșeuri, operată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. au fost constatate deficiențe a modului de funcționare a instalației, considerent pentru care prin adresa nr. x/20.08.2020, intimata-pârâtă a notificat Autoritatea de Reglementare în domeniul protecției mediului respectiv Agenția pentru Protecția Mediului Olt, deoarece instalația de incinerare prezenta grave deficiențe de funcționare.

Potrivit art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului potrivit căruia, "Acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă".

În temeiul textului de lege citat, prin adresa nr. x/21.08.2020, AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI OLT, în vederea respectării actului de reglementare, respectiv Autorizația de Mediu nr. x/14.04.2020, a notificat societatea recurentă A. S.R.L., cu privire la respectarea actului de reglementare și aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Comisarii Gărzii de Mediu prin Nota de constatare nr. x/18.08.2020, după cum urmează:

Prin adresa nr. x/21.08.2020, AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI OLT, în vederea respectării actului de reglementare, respectiv Autorizația de Mediu nr. x/14.04.2020, a notificat A. S.R.L., cu privire la respectarea actului de reglementare și aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de către Comisarii Gărzii de Mediu prin Nota de constatare nr. x/18.08.2020.

Totodată, Autoritatea de reglementare a atenționat recurenta că, după expirarea termenului prevăzut în notificare Autorizația de Mediu nr. x/14.04.2020, va fi suspendată până la eliminarea cauzelor, iar pe perioada suspendării desfășurarea activității este interzisă de lege.

Constată Înalta Curte că sunt neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante cu privire la acțiunile abuzive ale echipei de control, raportat la modul de desfășurare a controlul, precum și stabilirea măsurilor cu termen de realizare

Astfel, pentru a se dispune nulitatea unui act administrativ, este necesar să se constatate o nesocotire a unei dispoziții normative în legătura cu încheierea sa, iar această împrejurare să fie susceptibilă de a produce, în concret o vătămare a drepturilor destinatarului.

În cauza de față, actul administrativ se bucură de o prezumție simplă de temeinicie, fiind întocmit de agenți ai puterii publice în exercitarea competenței prevăzută de lege, ceea ce presupune și o specializare a cunoștințelor acestora.

Așadar sunt neîntemeiate criticile recurente-reclamante, referitoare la faptul că, instanța de fond ar fi nesocotit o normă de drept material, și anume, încălcarea de către organele de inspecție a art. 31 pct. 8 din Anexa 5 la Ordinul 256/2014 al Ministerului Mediului, Înalta Curte constatând că, instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a acestui text de lege, câtă vreme recurenta-reclamantă nu a menționat producerea unei vătămări ca urmare a neregularității invocate, iar din sintagma însoțiți, reiese că, organele de poliție nu au fost menționate în Nota de constatare, ca participanți incluși în structura echipei de control, după cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului.

Potrivit art. 15 din Ordinul Ministerului Mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului, modificat prin Ordinul nr. 256/2014 - " Inspecția de mediu este o activitate care cuprinde:

a) verificarea conformării obiectivelor cu cerințele legislației de protecția mediului și prevederile din legislația specifică produselor chimice;

b) verificarea conformării obiectivelor cu prevederile din actele de reglementare;

c) constatarea faptelor ce conduc la degradarea factorilor de mediu, la obiectivele, care pot determina inspecții viitoare, inclusiv la emiterea, revizuirea, suspendarea sau anularea actelor de reglementare, sau aplicarea de sancțiuni, după caz;

d) constatarea unei amenințări iminente, cu producerea unui prejudiciu asupra mediului sau a unui prejudiciu deja produs, precum și pentru identificarea operatorului responsabil".

Potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ - "Inspecțiile de mediu pot fi:

1) a) planificate, realizate la obiectivele cuprinse în Registrele obiectivelor controlate, pentru verificarea gradului de conformare al acestora la legislația de protecția mediului, la legislația specifică produselor chimice, directivei SEVESO II și III și la actele de reglementare deținute dar și inspecții tematice pentru verificarea gradului de conformare al obiectivelor cu legislația dintr-un anumit sector al protecției mediului său al produselor chimice, care se desfășoară după o metodologie și pe o perioadă de timp prestabilite, conform planului de inspecții;

b) neplanificate.

(2) Inspecțiile de mediu neplanificate pot fi:

a) inspecții pentru verificarea modului de respectare a condițiilor impuse în actele de reglementare;

c) inspecții pentru soluționarea sesizărilor/petițiilor, realizate la toate tipurile de obiective și/sau activități, pentru verificarea problemelor semnalate și impunerea de măsuri pentru stoparea acțiunilor care au condus la neconformități cu cerințele legale;

h) inspecții pentru verificarea realizării măsurilor impuse - inspecții efectuate pentru verificarea, la termenele scadente, a măsurilor stabilite la controalele anterioare, precum și pentru respectarea dispoziției de suspendare/anulare a actelor de reglementare".

Controlul efectuat la recurenta-reclamantă în perioada 06.08.2020-18.08.2020 a avut drept scop verificarea instalațiilor deținute atât funcționale cât și nefuncționale sau scoase din uz numai din punct de vedere al protecției mediului sau care pot determina modificări ale caracteristicilor mediului în ansamblul său din zonă, precum și verificarea aspectelor sesizate în petițiile transmise Gărzii Naționale de Mediu privind încălcarea legislației de mediu în desfășurarea activității.

Temeiul de drept al controlului: H.G. nr. 1005/2012 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, Legea nr. 104 privind calitatea aerului înconjurător și Legea nr. 278/2013 privind emisiile ulterioare cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Hotărârea nr. 1005 din 17 octombrie 2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, GNM este un corp specializat de inspecție și control, iar comisarii sunt funcționari publici cu statut specific care pot lua măsuri de sancționare, de suspendare/sistare a activității ca urmare a poluării și deteriorării mediului său pentru nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare și a măsurilor stabilite în notele de constatare și în rapoartele de inspecție și control.

Sub acest aspect, s-a desfășurat inspecția pe amplasamentul recurentei-reclamante A. S.R.L., având drept temei Ordinul Ministrului Mediului nr. 464/2009 pentru aprobarea pentru aprobarea Normelor tehnice privind organizarea și desfășurarea activităților de control și inspecție în domeniul protecției mediului modificat prin Ordinul nr. 256/2014, care stabilesc cadrul instituțional, tehnic și metodologic de desfășurare a inspecției de mediu, în scopul eficientizării acțiunii de control și realizării acesteia la toate obiectivele industriale și economice ale căror emisii de poluanți în mediu, depozitări de deșeuri sau activități de reconstrucție ecologică sunt supuse unor proceduri de reglementare interne și internaționale în domeniul protecției mediului.

Urmare a controlului, a fost întocmit actul de control Nota de constatare nr. x/18.08.2020, nota care cuprinde cele constatate de către comisari în timpul controlului și în care sunt consemnate toate informațiile relevante obținute ca urmare a controlului, constatarea contravențiilor, inclusiv măsurile ce se impun a fi realizate, în cazul constatării unor neconformități, act premergător procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Măsurile dispuse de comisarii GNM - Comisariatul General nu au făcut decât să stabilească în sarcina recurentei, supusă controlului, măsuri cu termene de realizare în vederea respectării dispozițiilor legale incidente, având drept scop limitarea/eliminarea impactului asupra mediului.

Recurenta-reclamantă a mai susținut prin cererea de recurs că, în motivarea hotărârii, instanța a dat prevalență celor constatate de organele Gărzii Naționale de Mediu și nu a primit apărările formulare de recurentă, referitoare la respectarea valorilor emise de noxe.

Înalta Curte constată că, prin aceste critici ale sentinței recurate nu se aduc argumente de nelegalitate constând în încălcarea unor norme de drept material, ci se tinde la reaprecierea probelor și stabilirea unei situații de fapt diferite de cea reținută de prima instanță, prin interpretarea înscrisurilor în sensul dorit de recurenta-reclamantă, ceea ce nu este permis în acest stadiu procesual, în care controlul judiciar este limitat la aspecte de nelegalitate în raport cu motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. .

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 19 din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.