ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 333/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 6.06.2018, reclamantul A. a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect anularea parțială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul acordării indemnizației de conducere pentru funcția de procuror șef secție cu consecința recalculării drepturilor salariale, cu aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) și (2) din Capitolul VIII, Anexa V, ținându-se astfel cont de principiile prevăzute de art. 6, lit. d) și f) din Legea 153 din 2017 - principiul importantei sociale a muncii în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor, și principiul ierarhizării, pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu. în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate - precum și de dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea 153 din 2017.

Prin sentința civilă nr. 439 din 6 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins actiunea formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru urm motive de netemeinicie subsumate punctului 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

S-a arătat că în mod incorect a reținut instanța de fond că reclamantul nu este îndreptățit la plata sporului de conducere solicitat, având în vedere faptul că s-ar fi aplicat prevederile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, situație în care nu s-ar justifica acordarea acestui drept reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 decât după data de 1 ianuarie 2022.

Prin luarea în considerare a sporului de conducere, nu s-ar adăuga la lege, nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salariată, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci doar s-ar aplica prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, dându-se astfel eficiență maximă prevederilor legale incidente și o recunoaștere a importanței funcției ocupate în statul de funcții existent la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

La pct. 1 din Nota la Capitolul I lit. B) ale Anexei V din Legea nr. 153/2017 se explică ce înseamnă "vechime în funcție", iar la pct. 3 al aceleiași note se menționează că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației" ceea ce înseamnă că la indemnizația de încadrare, așa cum apare ea calculată la nivelul anului 2022, este necesar să se aplice celelalte sporuri specifice familiei ocupaționale "Justiție", ceea ce nu poate constitui un obstacol în aplicarea aceluiași algoritm și pentru indemnizațiile de încadrare care nu ajung la limita maximă impusă pentru anul 2022.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea pretențiilor deduse judecății.

Intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea ordinului emis de pârât prin care a fost stabilită modalitatea de salarizare, începând cu 1.01.2018 a procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind invocată aplicarea greșită a legii în ceea ce privește drepturile salariale ale procurorilor care ocupă funcții de conducere, respectiv a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b) și alin. (2), cu respectarea și aplicarea principiului importanței sociale a muncii precum și principiul ierarhizării pe verticală cât și pe orizontală în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate .

În privința reclamantului s-a reținut majorarea cuantumului brut al indemnizației de încadrare cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, acordându-se indemnizația de conducere astfel cum a fost majorată, întrucât nu este mai mare decât cea stabilită potrivit legii cadru pentru anul 2022.

În privința cresterii salariale în raport de VRS de 463,50 RON, la care reclamantul a făcut referire în completarea la contestația prealabilă formulării cererii de chemare în judecată, din actele și lucrările cauzei s-a reținut că această solicitare a fost satisfăcută de către pârât prin emiterea ordinelor Procurorului general nr. 897/2018, precum și nr. 900/2018, prin care drepturile salariale ale procurorilor au fost recalculate, începând cu data de 9.04.2015.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017 are următorul conținut: (1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează:

b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe:

. . . . . . . . . .

Președinte secție, procuror șef secție- 5%

Înalta Curte are în vedere și următoarele dispoziții relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opțiunea legiuitorului de a realiza o tranziție între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 și nr. 284/2010) și Legea 153/2017, în privința căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea pornește de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcție, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) și (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creșteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumului brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Numai în situația în care salariile de bază și sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziții între vechile legi de salarizare și noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât și a sporurilor și a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce îl privește pe reclamant, comparând indemnizațiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizațiile menționate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizația de încadrare pentru procurori, se observă că acesta nu atinge încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că i se aplică pe deplin dispozițiile art. 38 alin. (3) și (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ținând cont de faptul că aceste creșteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamantul va putea beneficia de sporurile menționate în art. 10 în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizația stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să li se aplice integral dispozițiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizației de încadrare, cât și al sporurilor.

Așadar, contrar susținerilor reclamantului, acestuia nu i se acordă drepturile salariale mai favorabile și nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizațiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizația acestora se stabilește potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actele contestate sunt legale și temeinice, emise în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamant nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a mai pronunțat, în analiza aceluiași act administrativ atacat, și prin alte decizii (ex. decizia nr. 3986/2021).

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 439 din 6 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.