ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3986/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în calitate de procurori cu funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău și al unităților subordonate au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea parțială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și recalcularea drepturilor salariale.

Prin decizia nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public ca lipsită de obiect.

A fost admisă acțiunea și anulat în parte ordinul nr. 247/30.01.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamanților A., B. F., H., G., D. și C..

A fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanților cu aplicarea art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără depășirea nivelului salarial stabilit pentru anul 2022.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul E. ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că acțiunea este neîntemeiată, contrar raționamentului primei instanțe, deoarece, în urma aplicării creșterilor salariale prevăzute la art. 38 alin. (3) din partea generală a Legii nr. 153/2017, indemnizațiile de încadrare ale reclamanților nu sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022. Pentru acest motiv, indemnizațiile reclamanților se stabilesc potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din partea generală a Legii nr. 153/2017, urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4) din aceeași lege.

Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanții sunt procurori cu funcții de conducere, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat anularea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, întrucât la data emiterii ordinului nr. 247/30.01.2018 nu au fost avute în vedere și aplicate dispozițiile art. 10 alin. (1) din anexa V a Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reține că prin Ordinul nr. 247/30.01.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază, începând cu data de 01.01.2018, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunale și de pe lângă judecătorii, inclusiv procurorii stagiari, precum și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor cu grad de parchet de pe lângă curte de apel din cadrul parchetelor de pe lângă curțile de apel, ordin emis de pârât în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017 are următorul conținut:

(1) Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, majorată după cum urmează:

…

b) funcții de conducere în cadrul curților de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe:

Președinte, procuror general, prim procuror- 10%

Vicepreședinte, procuror general adjunct, prim procuror adjunct- 8%

Președinte secție, procuror șef secție- 5%

Procuror șef serviciu- 3%

Procuror șef birou- 2%.

Înalta Curte are în vedere și următoarele dispoziții relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

.

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

.

(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opțiunea legiuitorului de a realiza o tranziție între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 și nr. 284/2010) și Legea 153/2017, în privința căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea pornește de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcție, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) și (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creșteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumului brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Numai în situația în care salariile de bază și sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziții între vechile legi de salarizare și noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât și a sporurilor și a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce îi privește pe reclamanți, comparând indemnizațiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizațiile menționate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizația de încadrare pentru procurori, se observă că aceștia nu ating încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că acestora li se aplică pe deplin dispozițiile art. 38 alin. (3) și (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ținând cont de faptul că aceste creșteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamanții vor putea beneficia de sporurile menționate în art. 10 de abia în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), vor ajunge la indemnizația stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să li se aplice integral dispozițiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizației de încadrare, cât și al sporurilor.

Așadar, contrar susținerilor reclamanților, acestora nu li se acordă drepturile salariale mai favorabile și nu li se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secțiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizațiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizația acestora se stabilește potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actele contestate sunt legale și temeinice, emise în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamanți nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

În ceea ce îl privește pe reclamantul E., se constată că, începând cu data de 01.01.2018, acestuia i-a încetat mandatul funcției de conducere (prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești).

În aceste condiții, acțiunea reclamanților este neîntemeiată și urmează să fie respinsă ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 1521/2019 din 19 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.