ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2334/2021

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - faliment, sub nr. x/2013/a4, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.., obligarea pârâtei la executarea obligațiilor rezultate din antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E. și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că potrivit prevederilor art. 93

1

din Legea nr. 85/2006, administratorul sau lichidatorul judiciar al debitoarei promitente-vânzătoare este obligat să execute obligațiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, încheiat anterior deschiderii procedurii insolvenței, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prețul contractului a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător, prețul nu este inferior valorii de piață a bunului, bunul nu are o importanță determinantă pentru reușita unui plan de reorganizare.

Prin sentința civilă nr. 1028/2018 din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - faliment, în dosarul nr. x/2013, s-au respins excepțiile invocate de debitoarea S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. privind inadmisibilitatea acțiunii și autoritatea de lucru judecat a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., în raport cu sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011; s-a repus cauza pe rol și s-a stabilit termen de judecată la data de 16 octombrie 2018, cu citarea părților conform C. proc. civ. și prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat, Tribunalul Iași a reținut că prin sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a aceleiași instanțe s-a respins acțiunea formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la imobilul teren în suprafață de 19.439 mp, conform antecontractului autentificat la Biroul Notarului Public E. sub nr. x/01.06.2007.

În considerentele acestei sentințe, s-a arătat că a fost reținută culpa proprietarului vânzător la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât asupra imobilului teren s-a instituit un sechestru imobiliar, potrivit proceselor-verbale de sechestru nr. x/06.12.2004 și nr. y/06.12.2004.

Acțiunea din cadrul dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - faliment a fost formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, dispoziții care sunt speciale față de cele de drept comun în baza cărora a fost analizată cauza soluționată prin sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011.

Tribunalul Iași a ajuns la concluzia că există identitate de părți între cele două cauze, însă nu există identitate de obiect și de cauză juridică, având în vedere dispozițiile de drept în baza cărora s-a solicitat finalizarea demersurilor părților concretizate prin antecontractul de vânzare-cumpărare ce formează obiectul cauzei în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - faliment.

Prin urmare, nu poate fi opus reclamantei, având calitatea de promitentă cumpărătoare, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a Tribunalului Iași.

Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - faliment, prin sentința civilă nr. 1921/2018 din 18 decembrie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D..

Prin decizia nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013, s-a respins ca inadmisibil recursul incident formulat de recurenta-pârâtă C. S.A. (în reorganizare) prin administrator judiciar D.., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. (în faliment) prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 1028 din 19 iunie 2018 a Tribunalului Iași; s-a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. (în faliment) prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. S.A. (în reorganizare) prin administrator judiciar D.. împotriva sentinței civile nr. 1921 din 18 decembrie 2018 a Tribunalului Iași, care a fost modificată în sensul că: s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. (în faliment) prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. (în reorganizare) prin administrator judiciar D.. și, în consecință, pârâta a fost obligată să execute obligațiile rezultate din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 de BNP E. privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică; fără cheltuieli de judecată; irevocabilă.

La data de 10 mai 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013.

Revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei nr. 159/2021 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

S-a arătat că decizia nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013, care face obiectul cererii de revizuire în cauza de față, contravine/încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri definitive pronunțate de instanțele de judecată între aceleași părți, în soluționarea unor litigii anterioare ce au vizat valorificarea drepturilor de creanță izvorâte din același antecontract autentificat sub nr. x/01.06.2007, respectiv sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011 (rămasă definitivă prin neexercitarea niciunei căi de atac) și decizia nr. 33/2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2012.

În privința admisibilității căii extraordinare de atac în retractare, revizuenta a menționat că este admisibilă cererea formulată, raportat la considerentele prezentate în scris.

Pe fondul cererii de revizuire, s-a solicitat admiterea acesteia în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 și, pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 327 alin. (1) teza finală din același cod, anularea deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, având în vedere că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011.

Autoarea căii de atac a solicitat Înaltei Curți să aibă în vedere faptul că, în temeiul aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E., S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului menționat în antecontract.

Prin sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, Tribunalul Iași a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată, sentința pronunțată rămânând definitivă, ca urmare a neexercitării de către reclamantă a căii de atac prevăzute de lege.

În cauza nr. 2795/99/2013/a4, înregistrată la data de 23 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - faliment, s-a formulat o nouă cerere de obligare a pârâtei S.C. C. S.A. la executarea obligației izvorâte din același antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E., cerere care, prin decizia 159/R/2021 a Curții de Apel Brașov a fost admisă, instanța de judecată dispunând obligarea pârâtei S.C. C. S.A. (în reorganizare) prin administrator judiciar D.. "să execute obligațiile rezultate din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 de BNP E. privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică".

Față de cele anterior expuse, revizuenta a solicitat să se constate că între aceleași părți, având aceeași calitate, în una și aceeași pricină, au fost pronunțate două hotărâri contradictorii, în privința valorificării aceluiași drept de creanță al S.C. A. S.R.L. aferent aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între părți.

Așadar, revizuenta consideră că în privința cauzelor nr. 1764/99/2011 și, respectiv nr. 2795/99/2013/a4 este îndeplinită condiția triplei identității de obiect, părți și cauză.

Condiția identității de părți și a identității de poziție procesuală este evidentă, în ambele cauze, hotărârile fiind pronunțate cu privire la creditoarea obligației izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 de Biroul Notarului Public E. - S.C. A. S.R.L., în contra debitoarei obligației izvorâte din același antecontract, S.C. C. S.A.

Este, de asemenea, îndeplinită condiția identității de obiect între cele două cauze.

Obiectul acțiunii îl constituie "protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie".

În accepțiunea revizuentei, obiectul cauzei este determinat nu doar de termenii folosiți de reclamant în formularea petitului, ci mai ales de interesul urmărit de reclamant și care se dorește a fi protejat prin cererea de chemare în judecată formulată.

În cauza nr. 1764/99/2011 interesul urmărit îl constituia obținerea titlului de proprietate în privința imobilului ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/01.06.2007, mijlocul procedural al creditorului obligației izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare constituindu-l formularea unei acțiuni prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În cauza nr. 2795/99/2013/a4 reclamanta a urmărit protecția aceluiași interes izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, respectiv obținerea titlului de proprietate în formă autentică în privința aceluiași bun imobil.

Faptul că prevederile art. 93

1

din Legea nr. 85/2006 prevăd o posibilitate pentru creditorii obligațiilor izvorâte din antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior momentului la care debitorul obligației izvorâte din antecontract să intre în procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 nu semnifică faptul că solicitarea creditorului ar avea un alt obiect - scopul urmărit fiind același - legiuitorul prevăzând o modalitate procedurală specială pentru creditor de obținere a titlului de proprietate pentru imobilul obiect al antecontractului.

Calea procesuală specială a cererii inițiate conform dispozițiilor art. 93

1

din Legea nr. 85/2006 nu împiedică operarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, pentru motivul că ea nu dă naștere unui drept nou, ci doar permite valorificarea, în cadrul procedurii insolvenței, a unui antecontract nevalorificat anterior deschiderii procedurii de către partea interesată.

Astfel, obiectul acțiunii înregistrate pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/2011, este identic cu cel al acțiunii înregistrate pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2013/a4.

În esență, după ce creditoarea a încercat valorificarea creanței izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare mai sus amintit anterior deschiderii procedurii insolvenței împotriva S.C. C. S.A., respectiv în anul 2011 - cererea creditoarei fiind respinsă de instanță, în anul 2018 creditoarea formulează o nouă cerere - având același obiect cu cel din cauza nr. 1764/99/2011- cerere care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2013/a4.

Revizuenta a depus decizia nr. 995/04.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, prin care s-a reținut autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, cu motivarea expresă că, atât timp cât reclamanții nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor, litigiul a fost tranșat irevocabil anterior.

Este tocmai situația de față când reclamanta pretinde același drept (la dobândirea proprietății bunului) și aceeași cauză juridică (antecontractul din 01.06.2007), așa cum a făcut și în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, singura diferență fiind calea procesuală aleasă (acțiune de drept comun versus cerere conform legii insolvenței).

Referitor la identitatea de cauză între cele 2 pricini soluționate definitiv de instanțele de judecată, revizuenta a arătat că și această condiție este îndeplinită, cauza comună fiind antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007.

Astfel, a menționat că prin cauză a cererii de chemare în judecată se înțelege, așa cum s-a statuat în doctrină, "faptul material sau juridic care constituie temeiul legal al dreptului sau beneficiului cerut".

Așadar, cauza nu este reprezentată de însuși dreptul sau beneficiul legal pretins de reclamant, ci de sursa generatoare a acestuia, în cazul de față, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007.

De asemenea, cauza unei cereri de chemare în judecată nu trebuie confundată nici cu circumstanțele sau mijloacele care au putut concura la constituirea acelei cauze sau pot contribui la justificarea existenței acesteia.

În privința celor două acțiuni formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., izvorâte din același antecontract de vânzare-cumpărare, revizuenta a solicitat Înaltei Curți să constate faptul că acestea au aceeași cauză, fie că este vorba de solicitarea ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, fie că este vorba de o acțiune prin care se solicită obligarea debitoarei la îndeplinirea obligației de perfectare a vânzării izvorâte din antecontract, cauza ambelor acțiuni fiind reprezentată antecontractul autentificat sub nr. x/01.06.2007 de Biroul Notarului Public E., care generează efectele reglementate prin dispozițiile art. 1073 teza I din C. civ. de la 1864 (aplicabil prin raportare la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare) potrivit cărora "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației".

Cu alte cuvinte, cauza ambelor cereri formulate de creditoare este reprezentată de dreptul acesteia de a beneficia de îndeplinirea exactă a obligației asumate de cocontractant, respectiv executarea în natură a obligației contractuale.

Atât timp cât acțiunea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., având același obiect și întemeiată pe aceeași cauză a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011 (sentință definitivă în care acțiunea formulată a fost respinsă, ca neîntemeiată), decizia nr. 159/R/2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă prin care s-a dispus obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică ce vizează același bun încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței Tribunalului Iași pronunțată în anul 2011, fiind incident cazul de revizuire reglementat de prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Revizuenta a mai susținut faptul că decizia Curții de Apel Brașov, a cărei revizuire se solicită, încalcă și autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 33/2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2012.

Astfel, s-a arătat că la data pronunțării deciziei nr. 33/2017 de către Curtea de Apel Iași, promitenta cumpărătoare își exercitase deja ambele drepturi izvorând din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E., pe de o parte, prin formularea acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, iar, pe de altă parte, prin cererea de admitere a creanței reprezentând sumele achitate cu titlu de preț în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare la masa credală a debitoarei S.C. C. S.A.

Cauza nr. 7491/99/2012/a2 a avut ca obiect (între altele) contestația promovată de S.C. C. S.A. împotriva înscrierii în tabelul preliminar de creanțe a sumei de 738.093 RON în favoarea S.C. A. S.R.L., cu titlu de preț, achitat de aceasta în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E..

Prin sentința nr. 1221 din 5 iulie 2016, Tribunalul Iași a respins contestația referitoare la creanța S.C. A. S.R.L., iar împotriva acesteia debitoarea S.C. C. S.A. a formulat recurs.

Decizia nr. 33/2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă consacră, odată în plus, autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1307/com a Tribunalului Iași în privința obligației de perfectare a actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, statuând că obligația de perfectare a contractului în formă autentică reprezintă o obligație devenită imposibil de executat, astfel încât creditoarea nu mai poate obține îndeplinirea acesteia.

Este de necontestat faptul că nu există identitate de obiect între cele două hotărâri, însă revizuenta consideră că lipsa identității de obiect nu poate să împiedice analiza efectului considerentelor deciziei nr. 33/2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția civilă, în dosarul x/2012, deoarece prin această decizie au fost analizate ambele obligații ce puteau izvorî din antecontract pentru S.C. C. S.A., respectiv obligația de încheiere a contractului în formă autentică (obiect al cauzei nr. 1764/99/2011) și obligația de restituire a prestațiilor (ce intervine doar după rezoluțiunea actului juridic).

Este unanim consacrat de jurisprudența în materie că autoritatea de lucru judecat vizează dispozitivul unei hotărâri judecătorești, dar și considerentele acesteia ce dezleagă/soluționează un aspect litigios între aceleași părți litigante, hotărârea astfel pronunțată având autoritate de lucru judecat - fiind, așadar, obligatorie - pentru părțile în cauză - atât cu privire la dispozitiv, cât și la considerentele care dezleagă anumite probleme de drept/situații litigioase între aceleași părți.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, a dispus contrariul, în sensul că a obligat pârâta S.C. C. S.A., ca urmare a unei noi cereri a creditoarei, la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică cu privire la același bun, deci, la îndeplinirea obligației reținute de o altă instanță ca fiind o obligație devenită imposibil de executat.

În mod evident, decizia nr. 159/R/2021 a Curții de Apel Brașov ignoră cele reținute de Curtea de Apel Iași cu privire la imposibilitatea de perfectare a vânzării-cumpărării imobilelor obiect al antecontractului autentificat sub nr. x/01.06.2007 și dispune tocmai contrariul.

Or, dat fiind acest aspect, în conformitate cu prevederile art. 327 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, se impune anularea deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Cu titlu subsidiar, revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. a solicitat anularea deciziei nr. 159/R/2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, motivat de faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 33/2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune al creditoarei S.C. A. S.R.L.

În ceea ce privește prescripția extinctivă, deși ambele părți au făcut mai multe susțineri cu privire la momentul de la care ar fi început să curgă, cu ocazia cauzelor purtate între acestea anterior, la momentul pronunțării deciziei nr. 159/2021 de Curtea de Apel Brașov, toate aceste apărări trebuiau circumscrise în mod obligatoriu celor statuate de Curtea de Apel Iași în cuprinsul deciziei nr. 33/2017 cu putere de lucru judecat.

Decizia Curții de Apel Iași anterior amintită a statuat definitiv și cu putere de lucru judecat faptul că suma de 738.093 RON nu ar reprezenta o creanță prescrisă, apreciind că, în privința acesteia, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 14 iunie 2011, astfel încât la momentul formulării declarației de creanță - anul 2013 - termenul de prescripție nu era împlinit.

Curtea de Apel Iași a reținut, în mod corect, faptul că prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stabilit inițial un termen până la care trebuia perfectată vânzarea-cumpărarea, respectiv 30 decembrie 2007, însă, ulterior, prin actul adițional încheiat la data de 10 martie 2008, părțile nu au mai stipulat nicio clauză cu privire la termenul de încheiere al contractului, astfel că termenul de 30 decembrie 2007 a devenit caduc și nu mai putea fi luat în calcul ca și început al curgerii prescripției extinctive.

În această situație, așa cum a reținut și Curtea de Apel Iași, termenul de prescripție începe să curgă de la momentul la care a devenit evident că finalitatea urmărită prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu mai poate fi împlinită, în cauza de față termenul obiectiv de la care a început prescripția să curgă fiind cel de la care s-a stabilit că nu se mai poate perfecta vânzarea-cumpărarea imobilelor, respectiv data rămânerii definitive a sentinței nr. 1307/COM din 14 iunie a Tribunalului Iași prin care s-a respins cererea reclamantei A. S.R.L. de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În plus, Curtea a reținut că promitenta-cumpărătoare nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât nu a cerut și nu a obținut mai întâi rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, "întrucât numai în caz de desființare a convenției se poate dispune obligarea părții în privința căreia angajamentul nu s-a executat, la daune-interese".

Or, așa cum s-a arătat, în privința celor două posibilități alternative puse la dispoziția creditorului obligației neexecutate, curge un termen unic de prescripție de 3 ani.

Așadar, Curtea de Apel Iași a statuat cu putere de lucru judecat că prescripția dreptului material la acțiune cu privire la dreptul de creanță aparținând promitentei cumpărătoare, izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/01.06.2007 la Biroul Notarului Public E. - drept ce putea fi valorificat prin oricare dintre cele două modalități arătate mai sus - a început să curgă la data de 14 iunie 2011, dată la care sentința nr. 1307/COM din 14 iunie a Tribunalului Iași a devenit definitivă prin neapelare și s-a împlinit astfel la data de 14 iunie 2014.

Prin decizia nr. 159/R/2021 - fără a soluționa excepția autorității de lucru judecat invocată de revizuenta S.C. C. S.A. - Curtea de Apel Brașov a reținut că prescripția dreptului material la acțiune al creditoarei a început să curgă la 6 noiembrie 2012 (la data deschiderii procedurii insolvenței) și, mai mult, a reținut un motiv de "întrerupere" a curgerii prescripției dreptului material la acțiune intervenit în anul 2008.

Însă nici momentul la care a început termenul de prescripție și nici pretinsul efectiv întreruptiv al prescripției - statuat pentru un moment anterior datei de 14 iunie 2011 - nu putea fi reținut de Curtea de Apel Brașov fără a fi încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 33/2017 a Curții de Apel Iași.

Curtea de Apel Iași a statuat că prescripția a început să curgă la 14 iunie 2011, ceea ce înseamnă că la acea dată nu exista niciun impediment la curgerea prescripției, iar această concluzie reprezintă cel puțin o constatare de fapt în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Amurăriței contra României) ce nu mai poate fi contrazisă prin hotărâri ulterioare.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat și cum rezultă din decizia pronunțată, Curtea de Apel Brașov nu a analizat în niciun fel excepția autorității de lucru judecat raportat la considerentele deciziei nr. 33/2017 a Curții de Apel Iași, invocată de revizuenta din prezenta cauză.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 și art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte a reținut următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac în retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7).

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, posibilitatea de a cere revizuirea pe acest temei este supusă, între altele, condiției ca hotărârile pretins potrivnice să conțină elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, fiind deci necesar ca hotărârile să fie date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și cu același obiect.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Căci, în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pornind de la aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte constată că revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. a susținut faptul că deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013, încalcă autoritatea de lucru judecat a două hotărâri judecătorești anterioare, respectiv a sentinței civile nr. 1307/COM din 14 iunie 2011 a Tribunalului Iași (dată în dosarul nr. x/2011) și a deciziei nr. 33/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Iași (dată în dosarul nr. x/2012).

În cuprinsul cererii de revizuire, s-a arătat că există o contrarietate între soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 1307/COM din 14 iunie 2011 (prin care a fost respinsă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract) și decizia nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021 (prin care a fost admisă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. de obligare a debitoarei C. S.A. la îndeplinirea obligațiilor derivând din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți și de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare).

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la neinvocarea excepției puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost ridicată, aceasta să nu se fi discutat.

În cadrul litigiului finalizat prin pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, a fost invocată puterea lucrului judecat, de vreme ce Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - faliment, prin sentința civilă nr. 1028/2018 din 19 iunie 2018 (dată în dosarul nr. x/2013), s-au respins excepțiile invocate de debitoarea S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. privind inadmisibilitatea acțiunii și autoritatea de lucru judecat a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., în raport cu sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2011.

Tribunalul Iași a ajuns la concluzia că există identitate de părți între cele două cauze, însă nu există identitate de obiect și de cauză juridică, având în vedere dispozițiile de drept în baza cărora s-a solicitat finalizarea demersurilor părților concretizate prin antecontractul de vânzare-cumpărare ce formează obiectul cauzei în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - faliment.

Prin urmare, s-a reținut că nu poate fi opus reclamantei, având calitatea de promitentă cumpărătoare, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a Tribunalului Iași.

Întrucât Tribunalul Iași s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a aceleiași instanțe, această analiză nu mai poate fi realizată în cadrul prezentei cereri de revizuire, fiind inadmisibilă.

Aceasta, deoarece instanța de revizuire nu poate exercita un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor despre care se susține că sunt contradictorii, ci verifică doar dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat.

Sentința civilă nr. 1028/2018 din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - faliment, în dosarul nr. x/2013, putea fi atacată doar odată cu fondul, conform prevederilor art. 299 alin. (1) raportat la art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, însă intimata C. S.A. nu a formulat recurs principal împotriva acesteia.

Potrivit doctrinei în materie, instanța de revizuire trebuie să țină cont de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1028 din 19 iunie 2018 a Tribunalului Iași, prin care s-a statuat, cu caracter irevocabil, că sentința civilă nr. 1307/com din 14 iunie 2011 nu are autoritate de lucru judecat, nici sub aspect pozitiv, nici sub aspect negativ, față de cererea formulată în dosarul nr. x/2013.

De altfel, nici nu ar putea să fie reținută autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a Tribunalul Iași, întrucât nu s-a tranșat definitiv litigiul dedus judecății, impedimentul semnalat fiind unul prin natura lui temporar.

Tribunalul Iași nu a dispus cu privire la obligația pe care o avea pârâta C. S.A. de a încheia sau nu contractul de vânzare-cumpărare, ci a constatat doar că nu putea fi pronunțată, la acel moment, o hotărâre care să țină loc de contract.

O astfel de soluție nu poate fi înzestrată cu autoritate de lucru judecat, de vreme ce situația care a dus la respingerea cererii era, prin natura ei, una temporară. Orice hotărâre are autoritate de lucru judecat doar cu privire la situația juridică așa cum a fost ea prezentată instanței la acea dată.

În cazul în care situația inițială se schimbă, partea poate să reitereze cererea, aceasta fiind pe deplin justificată. Așadar, dacă situația juridică se schimbă, instanța de judecată nu mai este ținută de soluția dată prin hotărârea anterioară.

Atâta timp cât măsurile asigurătorii sunt temporare, indisponibilizarea bunurilor trebuie să fie și ea considerată doar temporară. Prin hotărârea invocată de revizuentă, instanța nu a constatat decât că la acel moment vânzarea bunurilor nu era posibilă, fără să poată statua pentru viitor.

Motivele care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 1307/com din 14 iunie 2011 a Tribunalului Iași (indisponibilizarea bunurilor ca urmare a existenței sechestrelor instituite de organul fiscal) au dispărut între timp, deoarece aceste sechestre au rămas fără obiect la data achitării integrale a creanței garantate prin respectivele măsuri.

Referitor la pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 33/2017 din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Iași, instanța supremă reține că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Sub acest aspect, se cuvine a fi menționat că în jurisprudența Codului de procedură de la 1865 s-a statuat că "scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui. Pentru a se statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să fi fost pronunțate nu în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. (...) În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire (evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești), aceasta este o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiași judecăți, în condițiile identității de elemente reglementate de art. 1201 din C. civ. de la 1864".

Motivul de revizuire în discuție poate fi invocat pentru a corecta acele situații în care două hotărâri distincte pronunțate în litigii diferite caracterizate de tripla identitate dispun soluții contrare, care nu pot fi aplicate concomitent.

Prin urmare, domeniul de aplicare al acestui motiv de revizuire se limitează la situațiile în care soluțiile pronunțate sunt contradictorii, cu încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat.

Revizuenta nu poate invoca încălcarea sau nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și, mai ales, nu poate invoca încălcarea unei eventuale autorități de lucru judecat provenind din considerentele hotărârii, întrucât acestea nu sunt susceptibile de executare în mod direct.

Cererea de revizuire nu este admisibilă decât dacă cele două hotărâri indicate ca potrivnice sunt pronunțate în cauze având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, iar dispozitivele acelor hotărâri sunt contradictorii, fiind imposibilă executarea vreuneia dintre ele.

Cele două hotărâri invocate de revizuentă nu îndeplinesc condiția identității de obiect și de cauză, fiind pronunțate în litigii având obiect și temeiuri juridice diferite.

Ca atare, hotărârile pretins potrivnice fiind pronunțate în procese cu obiect și cauză diferite, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii referitoare la existența triplei identități de elemente specifice autorității de lucru judecat.

De altfel, însăși revizuenta, prin cererea de revizuire, recunoaște că nu există identitate de obiect între cele două hotărâri.

O altă condiție de admisibilitate a revizuirii fundamentată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 rezidă în existența unor hotărâri definitive potrivnice, condiție care, de asemenea, nu este îndeplinită în speță.

Hotărârile invocate în revizuirea dedusă judecății nu îndeplinesc condiția de a fi potrivnice, întrucât dispozitivele acestora nu conțin prevederi contradictorii, de neconciliat, care să nu poată fi executate simultan.

Înalta Curte constată că nu există contrarietate între dispozitivele celor două hotărâri, întrucât prin decizia nr. 33/2017 a Curții de Apel Iași nu se dispune decât admiterea contestației formulate de S.C. C. S.A. cu privire la creanța S.C. A. S.R.L. și se dispune înlăturarea acesteia din tabelul preliminar al creanțelor debitoarei C. S.A.

Prin decizia nr. 159/R din 21 aprilie 2021 s-a dispus obligarea S.C. C. S.A. la executarea obligației de a face, directe, derivând din antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv aceea de a încheia contractul de vânzare în formă autentică.

Revizuirea pentru contrarietatea de hotărâri determinată de ignorarea autorității de lucru judecat valorifică, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7, raportat la art. 327 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, efectul negativ al autorității de lucru judecat.

Această interpretare a dispozițiilor evocate se deduce având în vedere că, în procedura revizuirii, hotărârea pronunțată cu ignorarea autorității de lucru judecat se anulează, ca premisă a soluționării deja a procesului, prin hotărârea anterioară care se bucură de autoritate și care se opune pro veritate accipitur.

În speță, cea de-a doua hotărâre, atacată cu revizuire, nu a fost pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. C. S.A. prin administrator judiciar D.. și prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 159/R/2021 din 21 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2021.