ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2020/a1, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu C., D. și B. S.R.L., a solicitat instanței, în temeiul prevederilor art. 117 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 85/2014:

- nuda proprietate asupra imobilului situat în București, Calea x, intabulat în CF x compus din teren în suprafață de 900 mp (respectiv 952 mp din măsurători, cu nr. cadastral x) și construcția existentă pe acesta cu regim de înălțime S+P+2E, cu destinație "comerț-depozitare", cu o suprafață construită la sol de 330 mp, cu nr. cadastral x, a fost înstrăinată către cei doi pârâți cumpărători.

- menținerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 mai 2003 de Biroul Notarului Public F., prin care pârâta B. S.R.L. a dobândit de la G., H., I., J. și K. terenul în suprafață de 270 mp, situat în București, Calea x, sector 3;

- menținerea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 8 ianuarie 2004 de Biroul Notarului Public L., prin care pârâta B. S.R.L. a dobândit de la M. terenul în suprafață de 630 mp, situat în București, Calea x, sector 3;

- menținerea actului de alipire autentificat sub nr. x din 18 februarie 2004 de Biroul Notarului Public F. în urma căruia au fost alipite cele două loturi de teren, rezultând un teren în suprafață totală de 952 mp și pe care a fost ridicată construcția S+P+2E;

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 117 alin. (4) lit. g) din Legea nr. 85/2014.

La data de 12 octombrie 2021, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a depus la dosar o cerere, prin care a arătat că înțelege să completeze temeiul de drept invocat în cererea introductivă și cu prevederile art. 117 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014, raportat la argumentele prezentate în scris.

Prin încheierea din 10 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepția tardivității cererii precizatoare formulate de reclamantă, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că la termenul de judecată din 7 octombrie 2021 nu a fost legal îndeplinită procedura de citare cu pârâta B. S.R.L., primul termen cu procedura legal îndeplinită fiind la data de 10 februarie 2022. În subsidiar, față de conținutul cererii depuse la 12 octombrie 2021, Tribunalul București a apreciat că reclamanta a depus o precizare cu privire la temeiul juridic, iar nu o modificare a pretenției deduse judecății, ceea ce înseamnă că o putea face chiar după primul termen de judecată.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința nr. 853 din 24 februarie 2022, a admis acțiunea formulată de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A., în contradictoriu cu pârâții C. și D.; a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2019 de Biroul Notarului Public E. încheiat între debitoarea B. S.R.L. și pârâții C. și D.; totodată, a dispus repunerea societății debitoare în situația anterioară, prin obligarea pârâților la restituirea prestației.

Împotriva încheierii anterior menționate și a sentinței nr. 853 din 24 februarie 2022, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, pârâții C. și D. au formulat apel, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința rejudecării cauzei și respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1191/A din 13 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții-pârâți C. și D. împotriva încheierii din 10 februarie 2022 și a sentinței civile nr. 853 din 24 februarie 2022, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare B. S.R.L. prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. și prin curator special N..

Împotriva acestei decizii, recurenții-pârâți C. și D. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020/a1, la data de 3 noiembrie 2022.

Recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu consecința rejudecării apelului, admiterii acestuia și respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esență, recurenții au susținut faptul că instanța de apel a aplicat și a interpretat, în mod greșit, prevederile art. 204 din C. proc. civ., art. 155 pct. 5 din C. proc. civ., art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, art. 117 din aceeași lege.

Prin rezoluția din 10 ianuarie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Intimatul-reclamant Consorțiul format din O. și O. - Filiala Bacău, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, conform dispozițiilor art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Art. 117 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii".

Potrivit art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:

i) judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operațiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 și a acțiunilor în nulitatea plăților sau operațiunilor efectuate de către debitor, fără drept, după deschiderea procedurii";

Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conținut:

"curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din același act normativ, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează acțiunea promovată de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pentru anularea actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, în cadrul unui dosar de insolvență, este supusă numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acțiunea promovată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții C., D. și debitoarea B. S.R.L., întemeiată pe dispozițiile Legii insolvenței, respectiv pe art. 117 alin. (4) lit. g) și art. 117 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr. 853 din 24 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, iar în apel, prin decizia civilă nr. 1191/A din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de conținutul prevederilor art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. i) din același act normativ, rezultă că decizia civilă nr. 1191/A din 13 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă are caracter definitiv de la data pronunțării.

Întrucât este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., rezultă că decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, potrivit cărora "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 din C. proc. civ., și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1191/A din 13 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1191/A din 13 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.