ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 741/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin încheierea nr. 31 din 3 iunie 2020, Tribunalul Iași, secția II civilă-Faliment a admis în parte cererea formulată de debitoarea A. S.R.L.; în temeiul art. 71, raportat la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei S.C. A. S.R.L.; a conexat la această cauză dosarul nr. x/2020, cererile de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei formulate de creditoarele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și D. S.A. urmând a fi calificate drept declarații de creanță; în temeiul art. 73, raportat la art. 45 din Legea nr. 85/2014 a desemnat administrator judiciar provizoriu pe practicianul în insolvență E.. și a dispus luarea celorlalte măsuri prevăzute subsecvent de Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei încheieri, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator statutar a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 336 din 22 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator statutar a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, a arătat în esență că, deși a solicitat judecătorului-sindic ca, pe calea procedurii necontencioase, să numească administrator judiciar provizoriu pe Consiliul de Insolvență I.P.U.R.L., acesta a numit un alt practician în insolvență, respectiv pe E..

A susținut că cererea formulată de D. S.A., calificată drept declarație de creanță prin încheierea nr. 31 din 3 iunie 2020 este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art. 48 din Legea nr. 55/2020, care prevăd obligația creditorului de a face dovada unei încerări prealabile și rezonabile de încheiere a unei convenții de plată cu debitoarea.

De asemenea, a arătat că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivului de apel vizând încălcarea de către tribunal a normelor de drept material.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata E.., în calitate de administrator judiciar al S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect decizia nr. 336 din 22 iulie 2020, prin care Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins apelul declarat împotriva încheierii nr. 31 din 3 iunie 2020, prin care judecătorul sindic -Tribunalul Iași, secția II civilă-Faliment a admis în parte cererea formulată de debitoarea A. S.R.L. și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva acesteia.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496, alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 336 din 22 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.