ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 350/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B.. și administrator special C., a solicitat declanșarea procedurii generale sau simplificate a insolvenței împotriva pârâtei-debitoare D. S.R.L., pentru recuperarea unui debit în sumă de 59.674 RON, creanță garantată.

Prin sentința nr. 99 din 11 februarie 2016, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de creditoarea A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B..; a respins, ca nefondată, contestația debitoarei și, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei D. S.R.L. În temeiul art. 73, raportat la art. 45 lit. d) din Legea nr. 85/2014, a desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu al societății insolvente pe E. Iași, urmând ca acesta să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 57 din lege, cu un onorariu provizoriu de 1.500 RON. A pus în vedere debitoarei ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, să depună la dosar actele și informațiile prevăzute la art. 67 alin. (1) din lege. În temeiul art. 99 din Legea nr. 85/2014, a dispus ca administratorul judiciar să notifice deschiderea procedurii debitoarei și creditorilor menționați în lista depusă de debitoare, potrivit art. 74 din lege, precum și Oficiului Registrului Comerțului. A dispus, totodată, ca notificarea să fie realizată potrivit C. proc. civ. și să fie publicată pe cheltuiala averii debitoarei, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență. A fixat termen-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la 25 martie 2016, iar la 14 aprilie 2016 termen pentru verificarea creanțelor, de întocmire și de publicare în B.P.I. a tabelului preliminar de creanțe. A fixat termen pentru definitivarea tabelului creanțelor la 10 mai 2016. A stabilit, pentru situația în care se vor formula contestații împotriva tabelului preliminar, că părțile (contestatorul, intimatul, administratorul judiciar și administratorul special) sunt obligate să depună la dosar, până la termenul de definitivare a tabelului creanțelor, dovada îndeplinirii obligațiilor de trimitere a contestațiilor și întâmpinărilor către părțile adverse, cu confirmare de primire. A fixat data ședinței adunării creditorilor la 19 aprilie 2016, la sediul ce se va comunica din timp creditorilor debitoarei de către administratorul judiciar. În temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2014, a dispus comunicarea sentinței de deschidere a procedurii generale a insolvenței instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție își are sediul debitoarea și tuturor băncilor la care aceasta are deschise conturi. În temeiul art. 39 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus deschiderea de către debitoare, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, la o bancă din România, a unui cont bancar din care se vor suporta cheltuielile aferente procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, a dispus ca deschiderea contului să fie făcută de administratorul judiciar. De asemenea, a pus în vedere administratorului judiciar să examineze situația economică a debitoarei și documentele depuse conform prevederilor art. 74 din Legea nr. 85/2014 și până la 2 martie 2016, să întocmească și să depună la dosar un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale, potrivit art. 58 alin. (1) lit. a) din lege, iar în termen de 60 zile de la data deschiderii procedurii să efectueze inventarierea bunurilor din averea debitoarei, pe baza informațiilor primite de la aceasta în condițiile art. 67 sau art. 74 și/sau pe baza oricăror informații și documente solicitate autorităților competente potrivit legii. A fixat termen la 30 iunie 2016 pentru continuarea procedurii.

Împotriva sentinței sus-menționate pârâta-debitoare a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 139 din 12 mai 2016, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta-debitoare împotriva sentinței nr. 99 din 11 februarie 2016 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația formulată de debitoare și a respins, ca nefondată, cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva acesteia. De asemenea, a obligat-o pe intimata-creditoare la plata către E. Iași a sumei de 1.000 RON, cu titlu de onorariu și a cheltuielilor de procedură ce vor fi justificate până la pronunțarea deciziei.

Împotriva acestei decizii, reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insovență, prin administrator judiciar B.. și administrator special C., a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că decizia atacată este motivată succint și cuprinde argumente străine de natura cauzei, care nu reflectă realitatea situației de fapt și analiza înscrisurilor administrate în probatoriu. În continuare, a apreciat că împrejurarea descrisă echivalează cu nemotivarea hotărârii atacate, fiind de natură să atragă nulitatea absolută a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 C. proc. civ.

Totodată, a susținut că decizia recurată nu respectă dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nu cuprinde argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței în sensul soluției pronunțate, argumente care trebuie să vizeze atât susținerile și apărările părților, cât și dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a reluat susținerile formulate subsumat motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod, arătând că, prin motivarea deciziei atacate, cu nesocotirea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de apel i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consfințit de art. 6 din C.E.D.O., așa cum s-a reținut în cauza Albina c. României, prin hotărârea din 28 aprilie 2005. De asemenea, a arătat că, în baza art. 174 alin. (1) și (2) și art. 175 C. proc. civ., se impune anularea deciziei, având în vedere că instanța de control judiciar va fi în imposibilitate de a o cenzura.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 12 alin. (2), art. 13 și art. 14 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, instanța apreciind eronat asupra renunțării sale la dreptul de storno al discount-ului acordat și a inexistenței dovezii creanței certe, lichide și exigibile, conform art. 5 pct. 20 coroborat cu pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

La 02 septembrie 2016, cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte-debitoare, care, la 26 septembrie 2016 a depus întâmpinare, prin care a solicitat în principal, în baza art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 04 octombrie 2016, iar aceasta a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la 18 octombrie 2016 și comunicat intimatei.

La aceeași dată, recurenta a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precum și a art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, susținând că textele legale menționate încalcă prevederile constituționale, anume art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (2) privind liberul acces la justiție, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.

A invocat și încălcarea prevederilor art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 14 și 18 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, privitor la interdicția generală a oricărei forme de discriminare, art. 2.1 și 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 februarie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Prin încheierea din 9 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin administrator B.. și prin administrator special C. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precum și a art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Prin decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea Constituțională în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. S.R.L., prin administrator B.. și prin administrator special C., în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și s-a constatat că dispozițiile art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Obiectul recursului îl reprezintă decizia nr. 139 din 12 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a fost a admis apelul declarat de pârâta-debitoare împotriva sentinței nr. 99 din 11 februarie 2016 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația formulată de debitoare și a respins ca nefondată cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva acesteia.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, prin care reclamanta-creditoare A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B.., a solicitat declanșarea procedurii generale sau simplificate a insolvenței împotriva pârâtei-debitoare D. S.R.L., pentru recuperarea unui debit în sumă de 59.674 RON, în temeiul art. 5 pct. 20, pct. 29 lit. a) și pct. 72, art. 70, art. 115 alin. (1) și urm. din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței și, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât și prin procedura simplificată".

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din același act normativ, în conformitate cu care, "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei D. S.R.L., respectiv 12 noiembrie 2015.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia nr. 139 din 12 mai 2016 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă este definitivă de la pronunțare, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. și prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 139 din 12 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare A. S.R.L., prin administrator judiciar B.. și prin administrator special C., împotriva deciziei nr. 139 din 12 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.