ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1893/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1893/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă sub nr. x/2018, la data de 16.02.2018, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 împotriva debitoarei A. S.R.L. Vărșand, pentru recuperarea unei creanțe de 57.699 RON, arătând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 5 pct. 20 și 72 din Legea nr. 85/2014.
Prin sentința civilă nr. 182/20.03.2018 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă a admis cererea creditoarei și a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L., desemnând în calitate de administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență B. S.P.R.L. Timișoara.
Prin sentința civilă nr. 816/13.11.2018 judecătorul-sindic din cadrul aceluiași tribunal a închis procedura insolvenței debitoarei A. S.R.L., cu toate consecințele care rezultă din adoptarea unei asemenea măsuri, inclusiv radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018 la data de 9.12.2019, fostul administrator judiciar al debitoarei a solicitat redeschiderea procedurii de insolvență, închisă prin sentința civilă nr. 816/13.11.2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 144/13.02.2019 a Curții de Apel Timișoara.
Prin cererea înregistrată în data de 5 februarie 2020, C. S.R.L. Nădlac a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient principal, admiterea în principiu a cererii sale de intervenție și respingerea cererii de redeschidere ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea din data de 8 iulie 2020, fostul administrator statutar al debitoarei, D., a formulat o contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva sentinței civile nr. 182/20.03.2018 pronunțate de Tribunalul Arad, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, pe motiv că A. S.R.L. Vărșand nu a fost legal citată și nici nu a fost prezent administratorul societății la termenul când a avut loc judecata.
La termenul de judecată din 13 octombrie 2020, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, făcând aplicarea prevederilor art. 62 alin. (2) din C. proc. civ., a reținut că cererea de intervenție principală formulată de C. S.R.L. Nădlac este inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 657/13.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, același tribunal a admis contestația în anulare formulată de D., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei A. S.R.L. Vărșand, anulând sentința civilă nr. 816/13.11.2018 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. x/2018, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și dispunând Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să reînscrie debitoarea în evidențele sale. De asemenea, a menținut calitatea de administrator judiciar al practicianului în insolvență B. S.P.R.L.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenienta C. S.R.L., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub dosar nr. x/2020.
Prin cererea de apel s-a solicitat și suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr. 657/13.10.2020 pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, până la soluționarea apelului, cerere întemeiată în drept pe dispozițiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea insolvenței nr. 85/2014, art. 450 alin. (3) și art. 719 alin. (6) din C. proc. civ.
La termenul din 9 decembrie 2020, la interpelarea instanței, apelanta C. S.R.L. a arătat că a formulat cererea de suspendare a executării provizorii în temeiul art. 450 alin. (1) din C. proc. civ., cererea nefiind promovată pe calea ordonanței președințiale.
Prin încheierea nr. 597 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 657/13.10.2020 pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018.
La data de 11 decembrie 2020, intervenienta C. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 597/09.12.2020 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de suspendare a executării provizorii a sentinței civile nr. 657/13.10.2020 a Tribunalului Arad.
La data de 23 decembrie 2020, recurenta-intervenientă a depus motivele de recurs, susținând că încheierea atacată este nelegală și că, în cauză, subzistă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Astfel, a arătat că prin sentința civilă nr. 182/20.03.2018, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2018, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A. S.R.L., iar prin sentința civilă nr. 816/13.11.2018, pronunțată în același dosar, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, sentința fiind publicată în B.P.I. nr. 23353/07.12.2018.
Prin cererea principală, înregistrată la data de 13 decembrie 2019, practicianul în insolvență B. S.P.R.L. a solicitat redeschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, iar prin cererea intitulată "precizare la cererea de redeschidere a lichidatorului judiciar", înregistrată la 8 iulie 2020, administratorul statutar al debitorului a solicitat redeschiderea procedurii insolvenței prin contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 182/20.03.218.
Prin sentința civilă nr. 657/13.10.2020, pronunțată de același judecător-sindic, s-a dispus admiterea contestației în anulare și anularea sentinței civile nr. 816/13.11.2018 de închidere a procedurii insolventei, cu consecința redeschiderii acestei proceduri, în sensul că s-a dispus reînscrierea debitoarei în evidențele O.R.C. și reactivarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență B. S.P.R.L.
Recurenta-intervenientă a arătat că împotriva acestei sentințe, în calitate de intervenient principal și proprietar al bunurilor ce fac obiectul procedurii, a formulat apel, solicitând și suspendarea executării provizorii a hotărârii până la soluționarea apelului, în temeiul art. 43 alin. (5) din Legea insolvenței nr. 85/2014, art. 450 alin. (2) și (3), art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de suspendare fiind respinsă ca inadmisibilă de instanța de apel.
A susținut recurenta că, potrivit art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, fac parte din categoria hotărârilor judecătorului-sindic care pot fi suspendate, "hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului", iar sentința civilă nr. 657/13.10.2020 se circumscrie în categoria acestor hotărâri întrucât, ca urmare a anulării sentinței civile nr. 816/13.11.2018, prin care procedura a fost închisă, efectul în plan procedural al hotărârii apelate, este redeschiderea procedurii de insolvență împotriva aceluiași debitor.
În consecință, prin respingerea cererii de suspendare a executării provizorii cu motivarea că obiectul apelului îl reprezintă o hotărâre dată în contestația în anulare a unei sentințe de închidere a procedurii și nu o hotărâre de deschidere a procedurii, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea normelor de procedură și de competență cuprinse în dispozițiile art. 43 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 85/2014, art. 450 alin. (1) și (4), art. 719 alin. (1) din C. proc. civ., care atrag sancțiunea nulității în condițiile art. 179 alin. (1) din același cod.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 25 mai 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) din cod, însă părțile nu au înțeles să se prevaleze de acest drept.
În cauză a fost acordat termen, în complet de filtru, pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.
La termenul din 28 septembrie 2021, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Obiectul dosarului este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (4) și (5) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 450 și 719 din C. proc. civ., prin care instanța a respins cererea formulată de apelanta C. S.R.L. având ca obiect suspendarea executării provizorii a sentinței atacate.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 450 alin. (3) din același cod, în forma în vigoare la data începerii procesului (16 februarie 2018), prevăd că, "Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile. Încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".
Conform art. 719 alin. (6) din C. proc. civ., tot în forma în vigoare la data de 16 februarie 2018, data inițială a cererii de chemare în judecată, "Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă."
În speță, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de suspendare a executării provizorii este dată într-un litigiu în materia insolvenței. Fiind un litigiu în materia insolvenței, se reține că, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol, hotărârile curții de apel sunt definitive. Totodată, art. 46 alin. (1) din aceeași lege statuează că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".
Sub aspect material, Legea nr. 85/2014 reglementează deschiderea și închiderea procedurii, precum și efectele deschiderii, respectiv ale închiderii procedurii insolvenței, iar aplicarea dispozițiilor art. 719 alin. (6) din C. proc. civ. în procedura insolvenței și, consecutiv, a mecanismului procedural pe care îl presupune modificarea încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a caracterului executoriu al respectivei hotărâri, presupune verificarea compatibilității între C. proc. civ. și normele speciale, prevăzute de Legea nr. 85/2014.
Conform art. 342 din Legea nr. 85/2014 dispozițiile acestei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ.. Pe de altă parte, potrivit art. 40 din același act normativ, organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.
Atribuțiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanții la procedura insolvenței sunt exclusive, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură. Totodată, principalele atribuții ale judecătorului-sindic sunt reglementate de art. 45 din lege.
În acest context este exclusă posibilitatea ca instanța de recurs să se pronunțe asupra suspendării efectelor deschiderii sau închiderii procedurii insolvenței, întrucât atât deschiderea, cât și închiderea acestei proceduri judiciare sunt în atributul și în competența exclusivă a judecătorului-sindic, conform art. 40 din Legea nr. 85/2014; pe de altă parte, hotărârea de deschidere, respectiv de închidere a procedurii insolvenței are caracter unitar și nu poate fi partajată între judecătorul-sindic și instanța de control judiciar, altfel nefiind nici în litera și nici în spiritul Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței.
Împotriva hotărârii prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței se poate formula numai apel, așa cum rezultă expres din cuprinsul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Or, în condițiile în care hotărârea atacată cu contestație în anulare este supusă numai apelului și hotărârea dată în contestația în anulare este supusă, de asemenea, numai acestei căi ordinare de atac. Așadar, cum în cauză s-a solicitat suspendarea unei hotărâri date în contestația în anulare, care este supusă numai apelului, și încheierea dată asupra cererii de suspendare este supusă doar apelului.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 C. proc. civ., sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta C. S.R.L. împotriva încheierii nr. 597 din 9 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta C. S.R.L. împotriva încheierii nr. 597 din 9 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.