ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2050/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 711-719 C. proc. civ.

Intimatul a formulat cerere reconvențională, prin care, potrivit art. 720 C. proc. civ., a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea nejustificată, timp de 4 ani și 9 luni, a executării sentinței civile nr. 1084/26.02.2013, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2012. De asemenea, a solicitat și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 209, art. 720, art. 1349, art. 1357 C. proc. civ., art. 1530 și art. 1531 din noul C. civ., art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Anina, prin Primar, cât și intimatul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, sub nr. x/2018.

A admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 243/10.04.2018, pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr. x/2017.

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul A.; a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Anina, prin Primar, în contradictoriu cu intimații A. și Biroul Executorului Judecătoresc B. și, în consecință, a anulat Somația nr. 536/15.09.2017, emisă de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2013, cu privire la suma de 18.509 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 1.01.2017-31.08.2017, respectiv 18.009 RON și contravaloarea onorariului de expert contabil, respectiv 500 RON, precum și Adresa de înființare a popririi asupra contului pe care debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Anina îl are la A.J.F.P.-Trezoreria Reșița până la concurența sumei de 18.509 RON, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale cuvenite și neachitate pentru perioada 1.01.2017-31.08.2017 (18.009 RON) și contravaloarea onorariului de expert contabil (500 RON).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins cererea formulată de apelantul A., de obligare a contestatoarei Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Anina la plata unei despăgubiri întemeiate pe dispozițiile art. 720 și art. 906 din noul C. proc. civ.

Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și a fost obligată contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Anina să-i plătească intimatului A. suma de 297,39 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata U.A.T. Anina a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv formulată și, în subsidiar, ca nefondată. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut dispozițiile art. 510 alin. (2), (3), art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de 13 martie 2020. Prin încheierea civilă pronunțată la data de 22 iunie 2020, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de revizuientul A. și a dispus repunerea acestuia în termenul de formulare a revizuirii împotriva deciziei civile nr. 539/A/04.10.2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, respingând excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Totodată, a obligat revizuentul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata U.A.T. Anina, în cuantum de 1.200 RON.

Prin decizia nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 366 din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Contestatorul a susținut că argumentele instanței de recurs cu privire la autoritatea de lucru judecat nu au valoare juridică. Acesta a redat pasaje din motivarea instanței cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.. În opinia contestatorului, contrar celor reținute de către instanța de recurs, cele trei hotărâri civile invocate, respectiv sentința civilă nr. 2357 din 8 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2013, decizia civilă nr. 98/A din 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016 și sentința civilă nr. 926 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Oravița în dosarul nr. x/2017 sunt anterioare deciziei nr. 539/A din 4 octombrie 2019 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr. x/2017, toate hotărârile evocate având ca obiect același dosar execuțional nr. x/2013.

În continuare, contestatorul a expus mare parte din considerentele instanței de recurs referitoare la aspectele reținute cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat, autoritatea de lucru judecat, condiția identității de părți, obiect și cauză, subliniindu-se că acestea au fost aplicate în mod greșit.

Intimata-pârâtă U.A.T. Anina a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității contestației în anulare, raportat la dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la termenul de motivare a căii de atac, menționând că nu are cunoștință despre data la care decizia contestată a fost comunicată contestatorului. Iar, în situația în care contestația în anulare a fost promovată și motivată cu respectarea dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., înțelege să nu mai susțină excepția invocată.

Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a învederat că hotărârile pronunțate de instanțele superioare sunt temeinic motivate și legale, instanțele analizând cu acuratețe și corectitudine toate solicitările cu care au fost sesizate, motiv pentru care se impune respingerea contestației în anulare. Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, atașând dovezi în acest sens.

Cu titlu prealabil, trebuie menționat că, deși s-a invocat nulitatea contestației în anulare, din dezvoltarea motivelor de nulitate rezultă că intimata a vizat în fapt tardivitatea motivării, sancționată de dispozițiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea hotărârii.

Înalta Curte va respinte excepția invocată de intimata-pârâtă, având în vedere că decizia contestată a fost comunicată contestatorului la 29 iunie 2022, iar contestația în anulare a fost depusă la 11 iulie 2022, fiind respectat termenul de 15 zile prevăzut la art. 506 alin. (2) C. proc. civ.

În continuare, Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate și temeiurile de drept invocate, reține următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată și interesul propriu al reluării judecății în fond nefiind suficiente, pentru admiterea acesteia, în măsura în care criticile invocate nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.

Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluționate de instanță în mod definitiv.

Criticile formulate în contestația în anulare pendinte vizează, în esență, considerentele instanței de recurs cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat și autoritatea de lucru judecat a hotărârilor invocate în revizuire, fiind contestate dezlegările și interpretarea oferită de instanță cu privire la criticile subsumate motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., acestea fiind analizate de instanță din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. S-a invocat interpretarea greșită de către instanța de revizuire a textelor de lege referitoare la autoritatea de lucru judecat, respectiv art. 430 și 431 C. proc. civ.

Se constată că, în cauză, criticile formulate de contestator nu indică vreunul din motivele prevăzute de lege, nu vizează niciuna dintre neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ci sunt, în esență, nemulțumiri care privesc modul de soluționare a litigiului dintre părți, contestatorul solicitând anularea hotărârii atacate și soluționarea litigiului în favoarea sa.

Or, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită chiar instanței care a pronunțat hotărârea atacată anularea acestei hotărâri și rejudecarea cauzei, în măsura în care partea interesată nu a avut posibilitatea să invoce nulitatea prin mijloace procesuale obișnuite reglementate de lege.

În realitate, subsumat motivului de contestație reglementat de art. 503 C. proc. civ., contestatorul supune analizei aspecte identice cu cele ce au făcut obiect al judecății anterioare ori care țin de fondul raporturilor juridice dezlegate prin hotărârile pronunțate în cauză, pe parcursul procesual al litigiului, asupra cărora instanțele anterioare s-au pronunțat, și care nu mai pot fi reevaluate în prezenta cale de atac.

Însă, contestația în anulare nu poate fi utilizată ca un recurs deghizat, spre a provoca un control judiciar al hotărârii atacate, pentru că s-ar deturna rolul și scopul acestei căi extraordinare de atac, rezervat exclusiv remedierii acelor erori procedurale menționate limitativ de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus- redate.

În consecință, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei este criticabilă, în opinia contestatorului.

Conchizând, Înalta Curte reține și că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în: hotărârile pronunțate în cauzele Mitrea împotriva României/2008, Stanca Popescu împotriva României/2009).

Pe de altă parte, căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, de strictă interpretare, prioritar analizării motivelor invocate în susținerea căii de atac fiind aspectul încadrării acestora în textul de lege, iar constatarea neîndeplinirii acestei cerințe conduce la respingerea căii de atac astfel formulate.

Prin urmare, întrucât motivele contestației formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., niciuna din critici neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate, ca motive legale ale contestației în anulare, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Constatând culpa procesuală a contestatorului în promovarea contestației în anulare și în raport cu solicitarea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Anina privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării contestatorului A. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Anina, conform înscrisurilor aflate la dosar la filele x.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2080 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul A. să achite intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Anina suma de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.