ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 927/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 24.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea contestației, și pe cale de consecință, să anuleze adresa nr. x/20.04.2022 de înștiințare privind înființarea popririi asupra disponibilităților sale bănești de către intimata AJOFM Caraș Severin, transmisă către B. S.A., ce face obiectul dosarelor execuționale nr. 2849/17.03.2014 și nr. 58/18.10.2016.

Prin sentința civilă nr. 637 din 26 iunie 2023, Judecătoria Reșița a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oravița.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014), precum și a art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă, aceasta fiind instanța de executare (judecătoria).

Totodată, a reținut că soluționarea contestației la executare este de competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 714 din același act normativ.

A apreciat că, în cursul executării silite, nu se schimbă competența teritorială a instanței, chiar dacă în actul contestat debitorul ar figura cu un alt domiciliu decât cel avut inițial, la momentul începerii executării silite.

Ca situație de fapt a reținut că debitorul avea domiciliul pe raza orașului Anina, jud. Caraș Severin, la data sesizării organului de executare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oravița a pronunțat încheierea civilă nr. 1116 din 21 decembrie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014), precum și a art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă, aceasta fiind instanța de executare (judecătoria).

A mai reținut că soluționarea contestației la executare este de competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 714 din același act normativ, chiar dacă debitorul domiciliază într-o altă localitate la data formulării contestației la executare.

Ca situație de fapt a reținut că debitorul avea domiciliul pe raza localității Cisnădie, jud. Sibiu, la data sesizării organului de executare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu a pronunțat sentința civilă nr. 384 din 13 februarie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oravița, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că dosarele execuționale nr. x/17.03.2014 și nr. y/18.10.2016 au fost demarate în perioada în care debitorul contestator avea domiciliul în jud. Caraș-Severin, anterior datei de 23.09.2019 când și-a schimbat domiciliul în circumscripția Judecătoriei Sibiu.

Raportând starea de fapt la dispozițiile art. 172 din O.G. nr. 92/2003, respectiv ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, precum și ale 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a reținut că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Oravița.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 24.05.2022, sub nr. x/2022, contestatorul A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea contestației, și pe cale de consecință, să anuleze adresa nr. x/20.04.2022 privind înființarea popririi asupra disponibilităților sale bănești de către intimata AJOFM Caraș Severin, transmisă către B. S.A., ce face obiectul dosarelor execuționale nr. 2849/17.03.2014 și nr. 58/18.10.2016.

Potrivit art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/17.03.2014) și art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 (în vigoare la data începerii executării silite în dosarul nr. x/18.10.2016), contestația la executare împotriva titlului executoriu care nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional se introduce la instanța judecătorească competentă, care este instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în lipsa indicării în cadrul legislației fiscale a instanței de executare, dispun că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, rezultă că în cazul contestației la executare competența teritorială este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, instanțele de judecată au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 și art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de executare, conflictul negativ fiind generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., prin raportare la domiciliul debitorului.

Din examinarea actelor dosarului se constată că debitorul contestator A. avea domiciliul, la data demarării executărilor silite, 17.03.2014 și 18.10.2016, în oraș Anina, jud. Caraș Severin, aspect în raport cu care se reține, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., că instanța de executare competentă să soluționeze prezenta contestație la executare este Judecătoria Oravița.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Oravița urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oravița.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.