ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2022

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 24 martie 2017, sub nr. x/2017, creditorul A., în contradictoriu cu debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială Anina, a solicitat validarea popririi înființate la data de 1 februarie 2017 de către Biroul Executorului Judecătoresc B., în sarcina terțului poprit Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița, în baza sentințelor civile nr. 2357 din 8 decembrie 2015 a Judecătoriei Reșița, respectiv nr. 1084 din 26 februarie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin și a cererii nr. x/01.02.2017 a reclamantului creditor, prin care s-a cerut poprirea contului debitoarei Unitatea Administrativ Teritorială Anina până la concurența sumei de 80.214,25 RON, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate.

Prin sentința civilă nr. 1154 din 27 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. x/2017 s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oravița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița, sub nr. x/2017, la data de 18 iulie 2017.

Judecătoria Oravița, prin sentința civilă nr. 64 din 30 ianuarie 2018, a admis în parte cererea formulată de petentul A., în calitate de creditor urmăritor, în contradictoriu cu terțul poprit Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița și debitoarea Unitatea Administrativ Teritorială Anina, având ca obiect validare poprire; a dispus validarea popririi instituite de către Biroul Executorului Judecătoresc B. la data de 1 februarie 2017 în sarcina terțului poprit Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița, în baza sentințelor civile nr. 2357 din 8 decembrie 2015 a Judecătoriei Reșița, respectiv nr. 1084 din 26 februarie 2013 a Tribunalului Caraș-Severin; terțul poprit a fost obligat să plătească creditorului, în limita creanței totale de 82.214,25 RON, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, suma datorată debitorului, în cuantum de 1/3 din venitul lunar net, dar nu mai mult de 1/2 în cazul popririlor multiple; a respins capătul de cerere privind amendarea terțului poprit și a fost obligat terțul poprit la plata sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către creditor.

Împotriva acestei sentințe, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, în nume propriu și pentru Trezoreria Reșița, a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Unitatea Administrativ Teritorială Anina a formulat apel împotriva aceleiași sentințe, solicitând desființarea acesteia și, în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii creditorului A., invalidarea popririi instituite pe conturile sale și invalidarea tuturor formelor de executare silită.

Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 6 din 27 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a soluționat conflictul negativ de competență ivit între secții specializate din cadrul secției I civile a Tribunalului Caraș-Severin, respectiv completul specializat în soluționarea litigiilor civile și completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă, stabilind competența de soluționare a apelurilor declarate de apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Anina și apelanta-terț poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 64 din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Oravița, în favoarea completului specializat în materia litigiilor de muncă și de asigurări sociale din cadrul secției I civile a Tribunalului Caraș-Severin.

Prin decizia civilă nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității apelului formulat de apelanta-debitoare Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina, invocată de intimatul-creditor A.; s-a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de apelanta-debitoare Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina; s-a admis apelul formulat de apelanta-debitoare Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. și intimata-terț poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița; s-a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta-terț poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița, în contradictoriu cu intimatul-creditor A. și intimata-debitoare Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina; s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 64 din 30 ianuarie 2018 a Judecătoriei Oravița; s-a admis în parte cererea de validare poprire formulată de creditorul A. prin Biroul Executorului Judecătoresc B., în sensul validării popririi din 1 februarie 2017, numai pentru creanța în valoare de 28.793 RON; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 64 din 30 ianuarie 2018; s-au compensat parțial cheltuielile de judecată între apelanta-debitoare Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina și intimatul-creditor A.; apelanta-terț poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria Reșița a fost obligată la plata sumei de 952 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-creditor A..

La data de 31 martie 2020 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția I civilă, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., prin care a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect validarea popririi, în contradictoriu cu intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Anina, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin - Trezoreria Reșița.

Revizuentul A. a susținut faptul că decizia civilă nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat în ceea ce privește suma de 80.214,25 RON, reprezentând despăgubiri salariale pe care Unitatea Administrativ Teritorială Anina i le datorează, sumă ce constituie cauza dosarului nr. x/2017 (cu obiect "validare poprire"), raportat la sentința civilă nr. 2357 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Reșița, sentința civilă nr. 890/2017 a Judecătoriei Oravița și decizia civilă nr. 98/A/28.02.2019, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2016.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2) și art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 264 din 17 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de revizuent și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, la data de 18 august 2020.

Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 817 din 8 octombrie 2020, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 66/A din 3 martie 2020, pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatele Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Anina și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin – Trezoreria Reșița.

Împotriva acestei decizii, recurentul-revizuent A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2328 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020 a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 817 din 8 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, anularea deciziei atacate, deoarece dezlegarea dată recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 817 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, este netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii, contestatorul susține că atât în cuprinsul cererii de revizuire de la Curtea de Apel Timișoara, cât și în cuprinsul recursului formulat a menționat faptul că, motivul diminuării sumei a cărei validare a popririi s-a cerut, a fost și este o interpretare ce nu are nimic comun cu raționamentul logico-juridic, care trebuie avut în vedere la motivarea sentinței.

În continuare, contestatorul descrie starea de fapt a derulării relațiilor dintre părți referitor la hotărârile pronunțate în cauzele menționate de acesta.

În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., evocat în cadrul memoriului de recurs, contestatorul apreciază că motivarea instanței de recurs cu privire la autoritatea de lucru judecat este netemeinică și nelegală, din perspectiva celor reținute de instanța de recurs.

Totodată, se susține că instituirea termenului prevăzut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. este atât aceea de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil, dar în egală măsură și pentru a asigura previzibilitatea desfășurării procesului, aspect de o importanță deosebită, iar aceasta nu doar din perspectiva garanției recunoscută prin art. 6 din Convenție -dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, ci mai ales din perspectiva practică.

Acest aspect referindu-se la întârzierea nerezonabilă a motivării deciziei atacate care i-a afectat contestatorului în mod substanțial, dreptul de a contesta hotărârea și de a obține o reexaminare, în calea de atac extraordinară, eficientă și într-un termen rezonabil.

Prin urmare, contestatorul susține că nici Curtea de Apel Timișoara și nici instanța de recurs nu s-au pronunțat asupra motivului prin care acestuia i-au fost diminuate drepturile salariale legal cuvenite cu mai bine de 50.000,00 RON, context în care solicită instanței admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință anularea deciziei atacate, deoarece în dezlegarea dată recursului formulat împotriva deciziei nr. 817 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv de casare.

Prin întâmpinarea, depusă la 12 decembrie 2022, intimata UAT ANINA a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu consecința menținerii deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

În raport de criticile evocate, Înalta Curte constată cum contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

În raport cu prevederile amintite, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a fi constatată admisibilitatea contestației în anulare, având în vedere că în cauză nu se poate reține susținerea contestatorului cu privire la omiterea cercetării unuia dintre motivele de casare invocate de acesta.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, instanța de recurs a constatat că, în cadrul deciziei civile nr. 66/A din 3 martie 2020, Tribunalul Caraș-Severin – secția I Civilă a reținut caracterul nefondat al excepției autorității de lucru judecat invocată de către apelanta-pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Orașul Anina, având în vedere că obiectul este reprezentat de o diferență de bani și nu există identitate de părți, nefiind astfel îndeplinită cerința ca a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat (sub aspectul efectului negativ).

În acest context, în mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara, că în al doilea proces s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar instanța de apel nu a omis a se pronunța asupra ei, ci dimpotrivă, a respins-o în mod expres prin dispozitivul deciziei civile nr. 66/A din 3 martie 2020.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de revizuire a dat eficiență atât efectului negativ al autorității de lucru judecat, cât și efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Așadar, Înalta Curte a reținut în considerentele deciziei atacate că nu se poate reproșa instanței de revizuire că nu ar fi aplicat în mod corect normele incidente în materia autorității de lucru judecat, având în vedere că atât considerentele, cât și dispozitivul hotărârilor invocate nu sunt contradictorii și pot fi puse în aplicare.

Din această perspectivă, instanța de recurs a constatat că în realitate, recurentul-revizuent nu a adus veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/2017, soluție care, în opinia sa este eronată, deoarece nu s-a ținut cont de ceea ce instanțele au hotărât definitiv, anterior judecării cererii de validare a popririi, cu privire la cuantumul despăgubirilor salariale.

Așadar, din lecturarea motivelor contestației în anulare, se observă că contestatorul reia toate nemulțumirile pe care acesta le-a invocat și pe calea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 817 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul x/2020, dar și a calea revizuirii formulate împotriva deciziei civile nr. 66A din 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul x/2017, context în care Înalta Curte apreciază că motivele evocate nu se regăsesc în niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., neexistând astfel niciun motiv care să conducă la anularea deciziei atacate.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de revizuire - Curtea de Apel Timișoara a apreciat că nu au fost îndeplinite condițiile cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, constatând că nu sunt întrunite condițiile de existență ale autorității de lucru judecat, aspect ce a condus la respingerea recursului declarat de contestator împotriva hotărârii date de instanța de revizuire.

În ceea ce privește susținerea contestatorului referitoare la întârzierea nerezonabilă a motivării deciziei atacate, prin care apreciază că i-a fost afectat dreptul său de contestare a hotărârii în calea de atac extraordinară, Înalta Curte constată că acesta nu a apelat la dispozițiile art. 522 C. proc. civ. - puse la dispoziția părților de către legiuitor, tocmai pentru ca această situație de tergiversare a procesului să fie înlăturată.

Prin urmare, din motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. se constată că motivul evocat - de omisiune a cercetării unuia dintre motivele de casare susținut de recurent nu poate fi primit, întrucât instanța de recurs a realizat o analiză minuțioasă a cererii de recurs formulată, iar în urma acestei analize a dispus respingerea recursului ca nefondat, context în care nu se poate reține că în cauză este vorba despre vreo omisiune a instanței de recurs, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac.

Totodată, se reține că nemulțumirea contestatorului referitoare la soluția pronunțată cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă rezultatul unor omisiuni în cercetarea vreunui motiv de casare invocat, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Referitor la cererea intimatei UAT ANINA privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimata UAT ANINA a solicitat obligarea contestatorului la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de onorariu avocațial, dovedită prin chitanța existentă la dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga contestatorul să plătească intimatei UAT ANINA suma de 1.500 RON, constând în onorariu avocațial.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 504 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2328 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, pe care îl va obliga la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea UAT ANINA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2328 din 4 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CARAȘ-SEVERIN - TREZORERIA REȘIȚA, DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CARAȘ-SEVERIN și UAT ANINA.

Obligă contestatorul la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea UAT ANINA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2022.