ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1190/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 28.03.2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională a Sării S.A. București și Societatea Națională a Sării S.A. București - Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele la plata către reclamantă a sumelor de 30.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloare imobil teren în suprafață de 2.526 m.p. situat în Ocnele Mari, pct. "La Vișan-Lunca" și de 6.000 RON, cu titlu de daune morale.
Prin sentința civilă nr. 5666/29.10.2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 250/A/11.03.2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis apelul și a schimbat sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 81.810 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloare imobil teren în suprafață de 2.526 m.p.; a respins în rest acțiunea și a obligat intimatele să plătească apelantei suma de 11.090,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele, înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la 31.05.2021.
Prin încheierea din 15.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și specificul litigiului ce decurge din împrejurarea că pârâtele sunt profesioniști, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar fapta ilicită invocată și prejudiciul suferit sunt în directă legătură cu activitatea economică desfășurată de cele două pârâte. A avut în vedere Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, prin care s-a stabilit că, începând cu 15.03.2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști să fie preluate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 05.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul litigiului se întemeiază pe dreptul de proprietate și de servitute, astfel că pune în discuție drepturile reale invocate de fiecare dintre părți, instanța fiind chemată să statueze, cu prioritate, cu privire la calitatea de proprietar a reclamantei, negată de către pârâtă, respectiv cu privire la dreptul de servitute pe care pârâta susține că îl deține, contestat de către reclamantă.
Evocând Hotărârea nr. 5/10.03.2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, a reținut că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții civile de la nivelul Curții de Apel Pitești este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști; concluzia este determinată atât de hotărârea enunțată, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea a reținut și faptul că, față de obiectul litigiului, care pune în discuție stabilirea și modul de exercitare a unor drepturi reale, respectiv proprietatea și dezmembrăminte ale acesteia, litigiul de față nu are natura unuia cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:
Soluționarea cauzei în primă instanță s-a realizat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, prin pronunțarea sentinței civile nr. 5666/29.10.2019
De asemenea, apelul împotriva sentinței sus-menționate a fost soluționat de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 250/A/11.03.2021.
Așadar, având în vedere faptul că în fond și apel litigiul a fost soluționat de instanța civilă de drept comun, este evident că și calea de atac va fi de competența secției sau completului corespunzător de la instanța mai mare în grad.
Instanța învestită cu soluționarea recursului, ierarhic superioară celei care a soluționat litigiul în fond, nu poate invoca, din oficiu, necompetența materială procesuală. În căile de atac, instanța competentă material să soluționeze apelul/recursul trebuie să fie stabilită în funcție de instanța a cărei hotărâre se atacă, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, din treaptă în treaptă, iar nu în funcție de natura cauzei.
În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 40 din 18 mai 2020, a Înaltei Curți de Casație Și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020, prin care se rețin următoarele:
"132. De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.
…………………………………………………………………………
Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare."
Prin urmare, în cauza de față, competența soluționării recursului trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată, respectiv Curții de Apel Pitești, secția I civilă, care a fost în mod legal învestită cu soluționarea recursului.
În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2022.