ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2230/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, soluționarea dosarului de despăgubire nr. x constituit în baza Legii nr. 10/2001, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte, calculate conform art. 21 din Legea nr. 165/2013. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21, art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 194 C. proc. civ. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă Prin sentința civilă nr. 1547F din data de 25 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins cererea privind pe reclamantul A., formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă Prin decizia civilă nr. 1039A din data de 24 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1547F din data de 25 noiembrie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă; a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a obligat pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze dispoziția nr. 548 din data de 28 martie 2007 emisă de Primarul orașului Mizil și să emită decizie de compensare prin puncte pentru imobilul situat în Mizil, str. x (fost b-dul x nr. 14, fosta str. x-Dej nr. 13), județul Prahova, compus din teren de 381 m.p., pe care se afla amplasată o construcție (în prezent, demolată) cu parter și etaj, construită pe o suprafață de 230 m.p., având 28 de camere, 3 coridoare și o terasă. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Cererea de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1039A din data de 24 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În motivarea căii de atac, în esență, a arătat că este îndreptățit la acordarea despăgubirilor, potrivit Legii nr. 10/2001, pentru ferma viticolă situată la marginea Mizilului, în suprafață de 400 m.p. cuprinzând cramă, curți și depozit - pivnițe cu butoaie. A solicitat a se avea în vedere și decizia nr. 548/2007, care include cei 970 m.p. pentru imobilul situat în str. x (fostul bulevard x). II.2. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a formulat întâmpinare. Recurentul-reclamant A. a depus mai multe note scrise și înscrisuri, în susținerea căii de atac promovate, precum și copii de pe hotărâri judecătorești pronunțate în alte dosare în care acesta a figurat ca parte. II.3. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 14 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS, aflată la dosar. II.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că prezentul recurs este formulat împotriva unei hotărâri definitive ce nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 24 octombrie 2022, în cauză a fost fixat termen de judecată în complet de filtru, la data de 15 noiembrie 2022, fără citarea părților în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., termen la care Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acesteia. II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Dispozițiile art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevăd că hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. Dispozițiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilesc că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.» Prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 stipulează obligația entităților învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform dispozițiilor art. 35 din același act normativ "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. Obligația entității învestite conform legii de soluționare, pe cale administrativă, a notificărilor legal formulate, fie prin restituire în natură, fie prin acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, se menține chiar în condițiile neexercitării procedurii judiciare prevăzute de art. 35 din Legea nr. 165/2013. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului." Rezultă, așadar, prin prisma textelor de lege evocate, că decizia civilă nr. 1039A din data de 24 iunie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuspectibilă de reformare pe calea recursului. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză. PENTRU ACESTE MOTIVE,