ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.06.2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Stabilirea Proprietăților și Primăria Municipiului Craiova, prin primar, la acordarea de măsuri compensatorii potrivit cap. III din Legea nr. 165/2013. La termenul din 21.11.2018, tribunalul a respins cererea formulată în contradictoriu cu ANRP, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, precum și cererea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova, prin primar, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. De asemenea, tribunalul a stabilit că pârâtă în cauză este Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința nr. 2183 din data de 21 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu intimata Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București în apel: Prin decizia nr. 1240A din data de 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de către reclamanta A. împotriva sentinței tribunalului. Împotriva deciziei sus-menționate, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București în revizuire: Prin decizia nr. 579 A din data de 23 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 579 A din 23 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs revizuenta A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 august 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2.

Motivele de recurs: Invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., recurenta-revizuentă, în esență, a susținut următoarele: - instanța de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-69/14, dar și autoritatea de lucru judecat a deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, care este obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești; - decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; - între recurenta-revizuentă și persoanele aflate în situații asemănătoare sau identice s-a creat o discriminare, în condițiile în care cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, iar cele ale altor persoane au fost admise; - făcând o scurtă prezentare a situației de fapt, a arătat că motivul respingerii cererii de despăgubire a fost faptul că imobilul a fost achiziționat de părinții săi prin chitanță de mână; - deși a depus decizia nr. 2022 din data de 21 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a respins apelul pe care l-a promovat; - în speță, decizia nr. 1240/2019 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2022/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar ulterior s-a fixat termen în ședința din camera de consiliul de astăzi, 23 martie 2021, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este incidentă sancțiunea procedurală a nulității recursului, în aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În cauza de față se constată că prin decizia recurată, instanța a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă, reținând că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză. S-a reținut că în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 2022/21.03.2012 de către Înalta Curte de Casație și Justiție părți sunt reclamantul B. și Primarul General al Municipiului București, obiectul dosarului este anularea dispoziției din 17.04.2009 emisă de Primăria Mununicipiului București, restituirea în natură a suprafeței de 642 mp teren și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii care să cuprindă despăgubiri la valoarea actuală de circulație pentru casa compusă din două camere și dependințe, demolată, iar cauza cererii de chemare în judecată este Legea 10/2001. În dosarul nr. x/2018 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1240A/20.09.2019 de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a cărei revizuire se solicită, calitatea de părți au avut-o revizuenta A., Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obiectul cauzei a fost acordarea măsurilor compensatorii prevăzute de cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în Craiova, str. x, cauza cererii fiind Legea nr. 165/2013. Examinând cererea de recurs, astfel cum aceasta a fost formulată, se constată că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate prin care să combată raționamentul instanței de apel, în sensul că în cauză ar fi îndeplinită condiția triplei identități, respectiv că cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivinice au avut acelelași părți, obiect și cauză. Simpla enunțare a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ., fără invocarea unor critici cu privire la considerentele avute în vedere de instanța de apel la pronunțarea soluției, nu semnifică îndeplinirea obligației de formulare a unor critici de nelegalitate de către recurentă. Astfel, susținerile recurentei în sensul că instanța de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-69/14 și a deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, nu constituie critici ale argumentelor prezentate instanța de revizuire care, așa cum s-a arătat, a reținut că nu este întrunită condiția triplei identități între decizia nr. 2022/21.03.2012 a ICCJ și decizia a cărei revizuire o solicită în prezenta cauză. De asemenea, susținerile recurentei cu privire la existența unei discriminări între aceasta și persoanele aflate în situații asemănătoare sau identice, în condițiile în care cererea sa de chemare în judecată a fost respinsă, iar cele ale altor persoane au fost admise, nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 486 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat. Reținând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,