ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1425/2020

Ședința publică din data de 8 iulie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.11.2018, pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat să se constate că este persoană îndreptățită la obținerea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul teren în suprafață de 330 mp situat în Craiova. str. x, jud. Dolj și, pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 cu privire la imobilul teren; să se constate că pârâta nu a emis titlu de măsuri reparatorii în condițiile în termenele prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 și să fie obligată la emiterea deciziei și acordarea măsurilor reparatorii dispuse de instanță pentru imobilul teren în discuție conform dosarului înregistrat sub nr. x/2005.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

La data de 21.01.2019, pârâta CNCI a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității capătului de cerere formulat în contradictoriu cu aceasta, având în vedere că nu figurează înregistrat dosar de despăgubire pe numele reclamantei, acesta nefiind înaintat de Comisia Locală de fond funciar, nefiind parcurse procedurile legale și etapele prevăzute de Legea nr. 165/2013.

La termenul de judecată din data de 10.04.2019, Tribunalul a admis excepția prematurității capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu pârâta CNCI, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.

Prin sentința nr. 1248/05.06.2019, Tribunalul București, secția a V a civilă a disjuns cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca reclamantă pe A. în privința pârâților Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și Comisia Municipală de Aplicare a Legii nr. 247/2005, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data 12.07.2019, sub nr. x/2019.

La termenul de judecata din 14.10.2019, instanța a dispus scoaterea din cauză a pârâtei Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor având în vedere că prin sentința nr. 1248/05.06.2019 s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta pârâtă, cauză care se află pe rolul Tribunalului București.

La data de 31.02.2019, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată Primăria Craiova, Primarul municipiului Craiova și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 247/2005.

Prin sentința nr. 868/05.02.2020, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, reținând că reclamanta a formulat cerere de restituire a terenului în cauză conform Legii nr. 245/2005, cerere ce a fost înregistrată sub nr. x/2005.

Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 627/16.03.2007, numita A. a fost validată în anexa 23/1/1, poziția 261 cu suprafața de 330 mp pentru acordare de măsuri reparatorii-despăgubiri.

Așa cum prevede Legea nr. 165/2013, dosarul reclamantei A. a fost transmis Comisiei de Analiză a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, potrivit art. 43, spre competentă soluționare.

Prin validare, existența și întinderea dreptului de proprietate al petentei au fost confirmate, petenta înțelegând să solicite instanței emiterea dispoziției cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.

Fiind deja validat dreptul de proprietate, respectiv existența și întinderea dreptului de proprietate, în prezent se desfășoară procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013, iar potrivit art. 35 alin. (1)

1

din actul normativ, litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

Față de textul legal menționat, s-a apreciat că instanța competentă material să soluționeze pricina este Tribunalul Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 28.02.2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința nr. 211/04.06.2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că la termenul din 11.02.2019, primul termen la care părțile erau legal citate și puteau să pună concluzii, Tribunalul București nu a procedat în acest mod, omițând să-și verifice competența, potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., încheierea având caracter interlocutoriu, în sensul că instanța nu-și mai putea declina competența ulterior acestui moment.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ. "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând, în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

În cauză, prin încheierea de ședință din 11.02.2019, dată ce a constituit primul termen la care părțile au fost legal citate conform dispozițiilor legale anterior enunțate, Tribunalul București, secția a V a civilă a omis să-și verifice propria competență și a amânat cauza, procedând la comunicarea întâmpinării formulate de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor către reclamantă.

La termenul acordat (03.04.2019), instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2020, când a admis excepția de prematuritate a cererii de chenare în judecată invocată prin întâmpinare și a acordat termen pentru 05.06.2019.

La termenul din 05.06.2019, prin sentința nr. 1248/05.06.2019, Tribunalul București, secția a V a civilă a disjuns cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca reclamantă pe A. în privința pârâților Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova și Comisia Municipală de Aplicare a Legii nr. 247/2005, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Așa cum s-a arătat însă, la această dată tribunalul nu mai putea proceda la declinarea de competență, întrucât momentul procesual la care aspectul procedural al competenței putea fi pus în discuție fusese depășit, câtă vreme la primul termen cu părțile legal citate, respectiv 11.02.2019, instanța nu a verificat propria competență așa cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta întrucât într-o interpretare per a contrario a textului legal anterior menționat, în cazul în care instanța nu și-a îndeplinit obligația de verificare a propriei competențe, aceasta rămâne câștigată cauzei, nemaiputând fi dezbătută ulterior, în afara momentului procesual stabilit de lege.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 iulie 2020.