ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 04 martie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, cu consecința emiterii unei noi decizii de compensare prin puncte, pentru imobilul situat în Bucuresti, str. x, ce face obiectul dosarului de despagubiri nr. 57176/CC din17 iulie 2014 .

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozitiile Legii nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 2230/2019 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă contestația, a fost anulată Decizia de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, emisă de pârâtă în dosarul de despăgubiri nr. 57176/CC din 17 iulie 2014, a fost obligată pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare prin 103.329 puncte, ca urmare a validării integrale a Dispoziției primarului nr. 17171 din 27 mai 2013 și s-a luat act că contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția tardivității apelului declarat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 2230 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a fost constatat nul apelul declarat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2230 din 14 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia de compensare pentru imobilul situat în București, str. x, pentru un număr de puncte corespunzător valorii imobilului de 55.310 euro, conform cursului de schimb stabilit de BNR la data emiterii deciziei de compensare; au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a fost obligată apelanta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantul reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial și a fost respinsă cererea apelantului-reclamant privind cheltuielile cu onorariul expertului.

Prin cererea depusă la data de 01 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel Buucurești, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 iulie 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 7 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, cu consecința obligării pârâtei să îi emită o nouă decizie prin care valoarea despăgubirilor pentru apartamentul situat în București, str. x, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 57176/CC/17 iulie 2014, să fie stabilită în acord cu prevederile Legii nr. 247/2005, prin utilizarea valorii de piață, determinată în baza standardelor de evaluare, așa cum prevede sentința civilă nr. 585 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2008, definitivă și irevocabilă, și decizia nr. 17171 din 27 mai 2013, emisă de Primăria Municipiului București în baza sentinței anterior menționate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen de judecată, în ședință publică, cu citarea părților în vederea judecării cererii de recurs deduse judecății.

Examinând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 24101 din 27 decembrie 2018, cu consecința emiterii unei noi decizii de compensare prin puncte, pentru imobilul situat în București, str. x, ce face obiectul dosarului de despăgubiri nr. 57176/CC/17 iulie 2014.

Cererea a fost formulată la 04 martie 2019 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Înalta Curte reține că art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabil în prezenta speță, prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, rezultă că decizia civilă nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 310A din 21 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.