ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1098/2020

Ședința publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă la data de 09.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Municipiul București, prin primar general, obligarea Municipiului București să transmită dosarul ce conține dispoziția nr. x/06.03.2018 la CNCI, obligarea pârâților ANRP și CNCI la soluționarea dosarului ce conține dispoziția nr. x/06.03.2018 emisă de Primarul Municipiului București, având ca obiect despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în București, str. x, iar în subsidiar, obligarea CNCI să emită decizia de compensare având ca obiect despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

La data de 12.10.2018, reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a solicitat ca instanța să stabilească, prin expertiză, valoarea despăgubirilor, actualizată conform indicelui de inflație de la data de 17.05.2013 până la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumelor acordate, începând de la data de 17.05.2013 pană la data plății efective. A indicat ca temei juridic art. 35 din Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21, art. 33, art. 35, art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 781/16.04.2019, Tribunalul București, secția a V a civilă a respins primul capăt de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primar general, ca neîntemeiat; a admis excepția prematurității capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu ANRP și CNCI; a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu ANRP și CNCI, ca prematur formulate.

Prin decizia nr. 1853/27.11.2019, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul reclamanților B., C., D. (în calitate de moștenitori ai reclamantei) împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București; a obligat pârâtul Municipiul București să transmită CNCI dosarul administrativ în care s-a emis dispoziția nr. x/06.03.2018; a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., reclamanții B., C., D., prin mandatar E. (procură dosar apel), învederând următoarele:

- În mod greșit la data de 11.11.2019 instanța de apel a respins cererea mandatarului reclamanților privind atașarea dosarului conținând dispoziția primarului general nr. x/06.03.2018, în condițiile în care la data de 15.11.2019, mandatarul reclamanților a depus dovada că dosarul soluționat prin această dispoziție a fost înaintat la ANRP, având nr. x/30.10.2018, soluția pe care instanța trebuia să o adopte fiind aceea a repunerii cauzei pe rol pentru soluționarea cererii de despăgubiri în condițiile cap. III din Legea nr. 165/2013;

- Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constituția României, respectiv nu a respectat dreptul la un proces echitabil;

- Instanța de apel a încălcat dreptul la moștenire al reclamanților și dreptul la proprietate privată, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 44 și art. 46 din Constituția României;

- Instanța de apel nu a avut rol activ în aflarea adevărului, întrucât nu a făcut demersuri la Instituția Prefectului București, CNCI și ANRP;

- În mod greșit au fost luate în seamă alegațiile directorului F., împuternicit prin dispoziția primarului general nr. 1030/2016;

- În mod greșit instanța de apel a reținut că unitatea deținătoare (Municipiul București, prin primar general) nu a soluționat notificarea, întrucât notificarea cu nr. x/2001 a fost soluționată prin sentința nr. 68/21.01.2015 a Tribunalului București, secția a V a civilă și sentința de completare dispozitiv nr. 309/11.03.2015, hotărâri ce se bucură de autoritate de lucru judecat;

- În mod nelegal reclamanții trebuie să aștepte alte 60 de luni pentru ca CNCI și ANRP să soluționeze dosarul cu dispoziția nr. x/06.03.2018, conform obligației dispusă de instanță privind măsurile compensatorii sub formă de puncte prevăzute de cap. III din Legea nr. 165/2013;

- În cauză este incidentă decizia nr. 34/14.05.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea și aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 16.03.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 13.05.2020 .

Constatându-se că raportul de admisibilitate a fost întocmit și comunicat în perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 311/14.04.2020, stare de urgență care a încetat la data de 14.05.2020, de la care a început să curgă un nou termen pentru formularea punctului de vedere la raport, prin încheierea de ședință din 13.05 2020 s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10.06.2020, pentru a da posibilitate părților să formuleze apărări la actul procedural.

În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raport, dar la data de 10.06.2020, recurenții au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin acțiunea introductivă de instanță, autoarea reclamanților a solicitat obligarea Municipiului București să transmită dosarul ce conține dispoziția nr. x/06.03.2018 la CNCI, obligarea pârâților ANRP și CNCI la soluționarea dosarului ce conține dispoziția nr. x/06.03.2018 emisă de Primarul Municipiului București, având ca obiect despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în București, str. x, iar în subsidiar, obligarea CNCI să emită decizia de compensare având ca obiect despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21, art. 33, art. 35, art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin precizarea la acțiune formulată la data de 12.10.2018, reclamanta a solicitat instanței să stabilească, prin expertiză, valoarea despăgubirilor, actualizată conform indicelui de inflație de la data de 17.05.2013 până la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumelor acordate, începând de la data de 17.05.2013 pană la data plății efective. A indicat ca temei juridic art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar în alin. (4) că "Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 1853/27.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B., C., D. împotriva deciziei nr. 1853 din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B., domiciliată în București, C., domiciliat în București, D. domiciliată în județul Ilfov, toți cu domiciliul ales la E., București, împotriva deciziei nr. 1853 din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă în contradictoriu cu intimații Municipiul București, prin primar general, cu sediul în București, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 iunie 2020.